"Ma cheama Alber..."

Apropierea iernii imi aminteste invariabil de o carte draga mie, aceasta carte m-a facut sa visez sa intalnesc marea iarna... si pana la urma, am intalnit-o
"Maria si marea" lui Radu Tudoran este o poveste care incepe vara, o poveste de dragoste fierbinte ca nisipul, banala dar reala comparatie...
Si in dragoste ca si in natura exista patru anotimpuri, si in dragoste ca si in natura iarna, cu tot albul ei stralucitor, amprenteaza cenusiul si senzatia de rece, asta simtea si Maria privind iarna marea...

"Ma cheama Alber, sa nu te mire ca e fara t la urma,spuse tinarul.Au gresit la primarie si asa a ramas - Alber!
Am vrut sa aud cum suna.Alber,fara t.E cam caraghios.
Pe mine ma cheama Maria...
Si ce faci in viata?
Era marinar! Mai bine n-ar fi spus!"
............................................................
Il gasi asezat pe Calul de Salcie.Era ud,dar pe fata nu i se citea nici o suferinta;ploaia il inviora,ca pe plante.
Maria il privi cu ura;sa fi fost incovoiat ,sa nu fi avut genele atit de dese si grele,impodobite cu picaturi de apa ca niste strasuri,sa-l fi simtit trist sau nelinistit,s-ar fi apropiat de el dintr-o data.
-Ce faci aici?intreba,rece.
-Te astept,raspunse Alber.
-De cind astepti?
-De cind n-ai venit.
Era nebun ? Sau ii placea sa se joace cu vorbele?
Dar poate spunea adevarul,si atunci avea datoria sa-l iubeasca,macar provizoriu."

Mi-am dorit ca macar pentru un anotimp sa fiu o Marie langa Alber fara "t", doar ca Alber-ii mei l-au avut mereu pe "t" la sfarsit, si astfel, Albert e doar un nume, vara - un anotimp iar marea...marea este mereu acolo...mai ales iarna  

 foto: Realitas Nol