Clubul Condeielor Parfumate - El, Parfumul

Imi amintesc foarte clar parfumul bunicii mele, fara sa stiu a-l numi pentru ca el

era "capturat" intr-o sticluta cu vaporizator si pompita imbracata in matase cand mov, cand indigo, niciodata roz.
Si pentru ca, la intrebarea mea, cum se numeste, ea spunea, eau de cologne
Mi-l amintesc atat de bine pentru ca era mereu acelasi, pentru ca, fiecare obiect purtat de ea avea impregnata aroma aceea inconfundabila de pudra fina, de lacramioare si poate narcise, poate tuberoze, nu stiu, spre aceste flori mergea imaginatia mea de copil facand asocieri cu florile care ei ii placeau, le prefera pe cele albe.
Trebuie sa va mai spun ca nu mi-au placut niciodata batistele, mi se pareau obiecte carora trebuie sa le porti de grija, asta pentru ca, copil fiind le pierdeam fara niciun regret dar care uff, erau atat de necesare.
Dar batistele bunicii, ei bine, ele erau altceva!
Ea iubea batistele.
Simple, de un alb de culoarea perlei, avand colturile usor tighelite cu matase in acelasi ton cu materialul care era usor matasos, fara a fi din matase.
Evident ca batistele ei pastrau cel mai mult inmagazinat ca intr-o caseta formata din multele fire ale tesaturii, acel parfum suav dar persistent.
Am ramas cu credinta ca bunica mea purta un singur parfum si cred ca marea majoritate a celor din generatia ei facea acelasi lucru.
In prezent noi facem exact invers si asta pentru ca ne plac parfumurile dar pierdem din vedere...Parfumul.
Si, ceea ce nu credeam a fi posibil, s-a intamplat!
Peste ani, am regasit intamplator acel parfum, spun intamplator pentru ca nu-mi imaginam ca l-as gasi motiv pentru care nici nu l-am cautat.
Nu stiu daca era fix acela dar cand l-am simtit a fost...el, pudrat, inflorit din flori albe, suav si profund.
Vorbesc despre Glamour - Eau De Cologne Bourjois.
Chiar daca Bourjois exista de la sfarsitul anilor 1800, tot ce stiu despre el, dragul sufletului meu, este ca a fost lansat prin anii 50, ca este un parfum aldehidic floral cu note de citrice.
Am avut sansa sa-l port cand eram foarte tanara, apoi a disparut...
Chiar daca era doar o apa de colonie, avea o consistenta usor uleioasa, avea un fel de consistenta tangibila.
Se insera in piele, plutind apoi in vapori invaluitori care ma imbracau in ceva minunat de invizibil, dar parfumat.
Am aflat ca acea varianta nu se mai produce.
L-am intalnit in vanzari ocazionale pe ebay dar nu am fost atat de increzatoare incat sa risc, incercand.

Da, el este fara doar si poate parfumul meu, parfumul meu pierdut, dar atat de al meu.
Un parfum care chiar ma facea fericita...

sursa foto: Glamour, Bourjois by Ernest Beaux, 1950 (Image: T. Brack's archives)

Postare inscrisa in Clubul Povestii Parfumate care a implinit 7 minunati ani.La multi si parfumati ani, clubului si mebrilor sai!Felicitari Mirelei pentru determinarea si pasiunea cu care a facut posibila existenta acestei incantatoare intamplari care a rezistat atat de mult timp in aceasta lume, si ma refer strict la blogosfera, atat de schimbatoare....