duminică, 12 decembrie 2010

Asa sa fi fost?

Este o dimineata de vara pe la inceputul anilor 1600…cu un scartait adanc Poarta Ulitei Negre se deschide lasand sa patrunda in cetate carele incarcate cu legume proapeste si cu fructe abia culese… In piata cetatii nevestele targovetilor vor cerceta cu grija si pricepere marfa din care vor pregati pranzul si cina barbatului casei si a copiilor dumnealor… Negustorii ridica obloanele pravaliilor…. Mirosul de sunca afumata,carnati si carne proaspat casapita se intinde pana departe… Mestesugarii de pe langa Turnul Cutitarilor si Postavarilor isi indeamna musterii catre dughenele lor…la fel si aurarii… Negustorii de straie si alte podoabe isi expun si ei marfurile la vedere cu mai putine indemnuri dar cu mare spor… Pe poarta Hanului “La Rata” iese in goana o careta indreptandu-se catre iesirea Bastionul Fierarilor…la acest han poposesc din cand in cand si turci asa cum arata relieful cu cap de turc care se afla deasupra arcadei-portal a intrarii in han…

Nu stiu sigur daca asa se desfasura o zi obisnuita din viata cetatatii Brasovului…dar mi-ar placea sa cred ca da… Am o slabiciune pentru imaginile din trecut ale oraseor-targuri si ale vechilor cetati…si Brasovul este una dintre ele…cam asa arata el in sec al XVII-lea cand inca i se mai spunea Barassu…

13 comentarii:

  1. hai sa-i spunem Barassu si acum, suna bine:))

    RăspundețiȘtergere
  2. asta e ce mi-ai promis ca o sa postezi acus ceva vreme...
    intr-adevar este interesanta o astfel de intoarcere in timp :)
    numai bine

    RăspundețiȘtergere
  3. liviu.capitan : da...si ma bucur ca reintoarcerea ti-a facut placere :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am vazut cu ochii mintii ce-ai descris tu.
    Am calatorit impreuna cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Lorelei: ce bine...si eu am facut la fel...si imi place atat de mult :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, poate. Dar ma gandesc ca si atunci.... of, Doamne!
    Dar noi romantam. Nu tu, oricine... "Dupe" sufletul lui. Cine vede raul acum, il vede si atunci. Eu, de exemplu. Pot sa simt si atmosfera aceea, s-o "palpez" cu simturile, pot sa ma transpun acolo si sa vad frumosul, dar simt si raul... Nu poc sa scap de el, oricat as vrea...

    RăspundețiȘtergere
  7. Lorelei : raul...uratul...au existat mereu si nu par sa dea semne ca ar fi pe cale de disparitie...
    am subliniat idilicul in povestea mea pentru ca asta mi-a inspirat acuarela aceea...e o lumina atat de frumoasa...cetatea Brasovului pare atat de in siguranta inconjurata de zidurile si santurile ei de aparare...
    evident ca nu a fost asa....era un targ murdar...nici oamenii nu erau mai curati...a si ars undeva pe la mijlocul anilor 1600 si a urmat o interdictie in construirea caselor din lemn...
    dar...mai conteaza acum?sigur ca nu...asa ca...prefer sa imi imaginez o zi frumoasa de vara...si ma bucur ca pentru cateva clipe ai facut-o si tu :)
    eu stiu ca pe tine te supara neputinta de a schimba ceva...vezi...de asta exista povesti frumoase...ca sa visam din cand in cand :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Posibil..., Cătălin ştie sigur...
    Şi mie îmi plac astfel de lucruri şi elementele vechi ce ţin de epoca aia: oale, armuri, rochii (doar să le privesc).
    În perioada aia şi iubirea era altfel.

    RăspundețiȘtergere
  9. Costea: si timpul avea atunci ritmul lui...alt ritm...

    RăspundețiȘtergere
  10. Noroc cu germanii...că planurile noastre abia pe la 1846 au început să fie făcute...

    RăspundețiȘtergere