Doamna T.

Aseara am recitit cateva pasaje din „Patul lui Procust”, cunoscutul roman al lui Camil Petrescu... M-a fascinat inca de la prima lectura doamna T..... Cum la vremea aceea eram adolescenta, mi-as fi dorit sa ajung sa-i seman ca aspect,ca mod de manifestrare,ca fel de a gandi... Evident .... sunt departe de aspectul doamnei T. dar...undeva,adanc in mine simt ca m-am format- partial- pe tiparul ei... Camil Petrescu pune in descrierea facuta doamnei T. toata admiratia si tandretea unui barbat care a stiut sa iubeasca,a dorit si a avut o femeie putin obisnuita...

Nu înaltă şi înşelător slabă, palidă şi cu un păr bogat de culoarea castanei (când cădea lumina pe el părea ruginiu) şi mai ales extrem de emotivă, alternând o sprinteneală nervoasă, cu lungi tăceri melancolice (având, pe deasupra, un comerţ, la propriu şi la figurat, intens cu arta şi cetitul), doamna T. ar fi dat o viaţă neobicinuită rolurilor de femeie adevărată. Ca fizic, era poate prea personală ca să fie frumoasă în sensul obicinuital cuvântului. Avea orbitele puţin neregulate, uşor apropiate, pronunţate, cu ochii albaştri ca platina, lucind, fremătând de viaţă, care, când se fixau asupra unui obiect, il creau parcă. Bărbia feminină, delicată, dar prelungirea ei, întinsă frumos până sub ureche, cam aparentă, căci era lipsită de orice grăsime. Gura, foarte mobilă, vie ca o floare, plină. Gâtul lung, robust cu tendoane lămurite la orice întoarcere a capului. De o tulburătoare feminitate uneori, avea ades o voce scăzută, seacă, dar alteori cu mângâieri de violoncel, care veneau nu - sonor - din cutia de rezonanţă a maxilarelor, ca la primadone, ci din piept, şi mai de jos încă, din tot corpul, din adâncurile fiziologice, o voce cu inflexiuni sexuale, care dau unui bărbat ameţeli calde şi reci.

Acest „portret” exprima feminitate,caldura si senzualitate... poate usor indecenta ...dar de o atragatoare indecenta...
Cate femei mai stiu azi sa fie...pur si simplu femei?