joi, 24 august 2017

Cerul...

Dincolo de pamant si infinit,
Cautam sa aflu cerul unde vine
Si-un glas solemn atunci s-a auzit,
Si cerul si infernul sunt in tine....


Omar Khayyam

10 comentarii:

  1. Nu-l pot contrazice, si nu pentru ca a spus-o asa de frumos. :)

    <3

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai daca te uiti constant la un cer 'gri' cum am patit eu vara asta... începi sa-i dai dreptate! :)

    Pupici nasica, bine te-am regasit! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa nu-mi spui ca n-ai gasit "un petic" de cer albastru :))

      bine ai revenit! >:D<

      da'de ce nasica?! :))

      te pupacesc si eu!

      Ștergere
    2. Cum de ce nasica? Ti-ai uitat finutele?! M-am chinuit toata vara sa nu uit sa le pun apa... desi afara ploua mereu! :))

      Ștergere
    3. asa nasica uiuca...halal! :))

      sunt sigura ca sunt proaspete si verzi, sa le spui ca uituca de nasica le pupaceste :* :*

      Ștergere
  3. Eterna pendulare între cerul și infernul din interiorul său, care îl determină să adopte o filozofie hedonistă, bazată pe trăirea intensă a plăcerilor vieții. Cerul revine des în poemele sale...
    ”Tu, ne-ai vegheat din cerul de opal,
    Frumoasă Lună Plină, an de an –
    De câte ori vei răsări de-acum,
    Privind spre noi – dar pentru mine-n van”!

    (rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte)

    Cerul senin să fie și-n septembrie, ca o altă lună de vară, caldă și minunată! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce alegere frumoasa ai facut, Mirela :)
      romantica, putin trista si tocmai de aceea, adevarata...

      iubesc toamna, toamna blanda, cu mangaieri de culoarea mierii :)

      Ștergere