Papiota

Stiu ca afara inca este vara si daca este vara unde sa iesi la o bere daca nu la o terasa?

Eu nu am de gand sa va povestesc despre o terasa ci despre o cafenea-bar din Central Vechi putin mai neobisnuita…

Uneori afara este mai cald ca inauntru asa ca, de ce dupa ora 17 cand se deschide “Papiota” sa nu urcati la etajul 1 pe Lipscani 43 (pe langa Old City) ca sa vedeti despre ce e vorba?

Va spun eu ce o sa gasiti si sunt sigura ca o sa va placa prin inedit  :)

Interiorul este gandit ca un atelier de croitorie de prin anii 60-70…o sa gasiti aici in loc de mese obisnuite, mese de calcat sau masutele masinilor de cusut cu tot cu masini, scaune sau bancute tot din atelierele de croitorie, pe pereti dar si la toaleta tipare de rochii si fotografii din revistele de moda ale vremii, papiote si nasturi, chiar si meniul este facut dintr-un tipar…

Bauturile au si ele denumiri “in tema” cum ar fi cocktailul “Unul pe fata,unul pe dos” (vodka,lichior de pepene si zmeura) dar si o cacao cu lapte servita cu o Eugenia alaturi pe care am baut-o asta iarna.

Servirea se face la bar unde puteti comanda doar o bere daca de atat aveti chef dar si vin la pahar ,obisnuit sau spumant sau orice altceva va face cu ochiul din meniu...

Preturile nu sunt chiar mici dar merita sa intrati in aceasta atmosfera si, mai ales cand se insereaza, sa priviti cat de frumos se vad stradutele din Centrul Vechi pe fereastra…

Nescafe Milano

Daca sunteti in zona Piata Romana si aveti chef sa va opriti putin la o cafea eu zic sa incercati la Milano Cafe...
Gasiti localul pe colt, chiar langa McDonald's...nu va ramane decat sa intrati sau daca vremea e frumoasa cum a fost in dupa-amiaza asta, sa ramaneti pe terasa...
Daca alegeti sa intrati si vreti un pic de intimitate puteti urca la etaj...canapele si fotolii confortabile va asteapta,chelneri simpatici si promti va stau la dispozitie cu o muuultime felurita de cafele de la cele clasice pana la combinatii dintre cele mai gustoase si mai ales aspectuoase si la preturi deloc fabuloase...pretul zonei mai exact...
In caz ca foamea va da ghes nu va faceti griji...puteti alege intre produse de patiserie,sandviciuri calde,salate...nemancati nu ramaneti cu siguranta!
Eu am ales sa beau un delicos milkshake de ciocolata...iubesc ciocolata,dar asta nu cred sa mai fie o noutate pentru voi :)
Putin rasfat nu cred ca strica nimanui asa ca...indrazniti! :)

Chez Lariss

Indiferent de anotimp nu pot spune nu ciocolatei calde :)
Situata in zona Ateneului Roman,la intersectia strazii George Enescu cu Clemenceau,vis-a-vis de restaurantul Casa Veche veti descoperi si voi asa cum am facut si eu o cafenea micuta si linistita,Chez Lariss pe numele ei...
Interiorul are un aer putin sobru datorat mobilierului inchis la culoare care contrasteaza totusi placut cu tapetul in nuante de alb si gri.Atmosfera este calma,muzica in surdina asa ca nu va ramane decat sa savurati o cafea,un cappuccino sau o ciocolata calda....
Nimic nu va opreste totusi sa ciuguliti un sandwich daca va este foame sau o salata de fructe daca vreti sa va rasfatati putin...
Eu raman totusi fidela ciocolatei calde...v-am spus ca are si un praf discret de scortisoara? :)

Old City...fermecator...

Centrul Vechi al Bucurestiului incepe sa prinda contur si sa-si capete un aer al sau, propriu. Zona este foarte viu populata indiferent de ora, atmosfera este foarte placuta si mai ales este foarte curat pe toate stradutele care dau in Lipscani... Sunt foarte multe pub-uri, cafenele, baruri, unde te poti opri in functie de ceea ce vrei sa faci...sa stai la bere sau la o tacla band o cafea sau sa servesti masa. Aseara am fost in Old City, una dintre cafenele-restaurant de pe Lipscani. Excelent loc... Atmosfera foarte placuta se datoreaza in primul rand felului in care este decorat localul, pasiunea pentru vechi fiind evidentiata de lampi cu gaz, un radio vechi, coloane si multe fotografii cu reclame de altadata dar si cu Bucurestiul altor vremuri. Foarte haioasa ideea de la toalete, unde specificatiile femei-barbati sunt ilustrate cu ajutorul unei batrane in bastron si al unui mosulet. Ca sa fie cat mai clar, la WC este loc pentru "old women" si "old men" :)
Servirea este excelenta,personalul fiind amabil si zambitor la modul cu adevarat placut iar preturile sunt cam ca peste tot in Centrul Vechi... Singurul minus din punctul nostru de vedere a fost muzica putin cam tare si fumul de tigara...un sistem de ventilatie mai performant ar fi bine venit. In concluzie...daca aveti drum pe Lipscani, merita sa intrati la Old City sa beti ceva sau sa mancati si sa va bucurati de o atmosfera "old" fara a fi batraneasca :)

Cafenea cu iz francez - Casa Capsa

Înfiinţată la mijlocul veacului al XIX-lea de nepoţii unui cojocar macedo-român, Casa Capşa a ţesut în jurul ei istorii boeme. Parfumul de altădată s-a risipit în timpurile noi, clientela nu mai este de aceeaşi factură, nici măcar meniul nu mai păstrează secrete franţuzeşti. Singurele mărturii ale vremurilor apuse sunt câteva fotografii înrămate.
În cafenea puteai vedea aproape zilnic o parte din scriitorii şi gazetarii politici, scriitori, miniştri: Duiliu Zamfirescu, Tudor Muşatescu, Ion Minulescu, Mihail Sorbul, Mircea Damian, Eugen Barbu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, etc.

Cafeneaua se deschidea zilnic, la ora 7.00. La acea oră, mesele şi scaunele erau în ordine şi pustii. La ora 9.00, mesele erau ocupate, iar după 10.00 era zarvă mare. Primul venit, la 8.00 dimineaţa, era poetul şi matematicianul Dan Barbilian (Ion Barbu), mare amator de cafea filtru concentrată, care avea masa lui „în centru”, devenită birou de lucru. Într-o zi, scrie în condica de reclamaţii, după ce ţipă la chelner: „N-am să mai calc în această speluncă”. După plecarea lui Barbu, Şerban Cioculescu i-a cerut unui piccolo să-i arate condica. „Ştiu de ce îmi cereţi condica. Vreţi să citiţi ce-a scris dr. prof. Barbilian, nu-i aşa?”, spune chelnerul. „Aşa e”, răspunde Cioculescu. Camil Petrescu, la ora 9 jumătate precis, îşi ia cafeaua cu lapte, dar totdeauna este supărat că i se aduce cu frişcă, cu toate că el a spus fiecărui chelner că fără frişcă. Printre alţi obişnuiţi ai cafenelei erau Mircea Damian, ce aminteşte de Zaharia Stancu, care intra întotdeauna încruntat, îmbrăcat într-un costum ai căror umeri erau „drepţi şi întinşi şi largi şi săltaţi, ca de boxeur”. Pictorul Theodor Pallady închiria o cameră la Hotelul Capşa un an întreg şi mânca la restaurantul de la parter. "O chestiune de gramatică a limbii române a constituit dispută între Păstorel Teodoreanu şi Felix Aderca. Cei doi scriitori celebri ai epocii şi-au aruncat injurii, iar Păstorel Teodoreanu chiar l-a mânjit pe Aderca cu o prăjitură cu cremă, din cap până în picioare", spune istoricul Dan Falcan. Tachinările şi calambururile erau prezente în dialogurile de la Capşa. Într-o zi, când Tudor Muşatescu era în plin avânt de cursivitate verbală, una dintre tinerele poete îi spune: „Vai, maestre, teribil de spiritual mai eşti! Nici nu ştii cât ne-am distrat. Lângă dumneata mai prindem şi noi niţel duh”. Răspunsul dramaturgului: „N-aveţi nicio grijă, doamnă, nu se ia”.

Nicolae Crevedia, tatăl lui Eugen Barbu, a lansat un celebru catren: „La Capşa, unde vin toţi seniorii/ Local cu două mari despărţituri:/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ Într-una se mănâncă scriitorii”.

Acum au ramas doar povestile...printre randuri se simte daca inchizi ochii aroma cafelei turcesti fiarta la ibric...
sursa: adevarul.ro
foto: www.capsa.ro