miercuri, 22 iunie 2011

Cafenea cu iz francez - Casa Capsa

Înfiinţată la mijlocul veacului al XIX-lea de nepoţii unui cojocar macedo-român, Casa Capşa a ţesut în jurul ei istorii boeme. Parfumul de altădată s-a risipit în timpurile noi, clientela nu mai este de aceeaşi factură, nici măcar meniul nu mai păstrează secrete franţuzeşti. Singurele mărturii ale vremurilor apuse sunt câteva fotografii înrămate.
În cafenea puteai vedea aproape zilnic o parte din scriitorii şi gazetarii politici, scriitori, miniştri: Duiliu Zamfirescu, Tudor Muşatescu, Ion Minulescu, Mihail Sorbul, Mircea Damian, Eugen Barbu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, etc.

Cafeneaua se deschidea zilnic, la ora 7.00. La acea oră, mesele şi scaunele erau în ordine şi pustii. La ora 9.00, mesele erau ocupate, iar după 10.00 era zarvă mare. Primul venit, la 8.00 dimineaţa, era poetul şi matematicianul Dan Barbilian (Ion Barbu), mare amator de cafea filtru concentrată, care avea masa lui „în centru”, devenită birou de lucru. Într-o zi, scrie în condica de reclamaţii, după ce ţipă la chelner: „N-am să mai calc în această speluncă”. După plecarea lui Barbu, Şerban Cioculescu i-a cerut unui piccolo să-i arate condica. „Ştiu de ce îmi cereţi condica. Vreţi să citiţi ce-a scris dr. prof. Barbilian, nu-i aşa?”, spune chelnerul. „Aşa e”, răspunde Cioculescu. Camil Petrescu, la ora 9 jumătate precis, îşi ia cafeaua cu lapte, dar totdeauna este supărat că i se aduce cu frişcă, cu toate că el a spus fiecărui chelner că fără frişcă. Printre alţi obişnuiţi ai cafenelei erau Mircea Damian, ce aminteşte de Zaharia Stancu, care intra întotdeauna încruntat, îmbrăcat într-un costum ai căror umeri erau „drepţi şi întinşi şi largi şi săltaţi, ca de boxeur”. Pictorul Theodor Pallady închiria o cameră la Hotelul Capşa un an întreg şi mânca la restaurantul de la parter. "O chestiune de gramatică a limbii române a constituit dispută între Păstorel Teodoreanu şi Felix Aderca. Cei doi scriitori celebri ai epocii şi-au aruncat injurii, iar Păstorel Teodoreanu chiar l-a mânjit pe Aderca cu o prăjitură cu cremă, din cap până în picioare", spune istoricul Dan Falcan. Tachinările şi calambururile erau prezente în dialogurile de la Capşa. Într-o zi, când Tudor Muşatescu era în plin avânt de cursivitate verbală, una dintre tinerele poete îi spune: „Vai, maestre, teribil de spiritual mai eşti! Nici nu ştii cât ne-am distrat. Lângă dumneata mai prindem şi noi niţel duh”. Răspunsul dramaturgului: „N-aveţi nicio grijă, doamnă, nu se ia”.

Nicolae Crevedia, tatăl lui Eugen Barbu, a lansat un celebru catren:
„La Capşa, unde vin toţi seniorii/ Local cu două mari despărţituri:/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ Într-una se mănâncă scriitorii”.

Acum au ramas doar povestile...printre randuri se simte daca inchizi ochii aroma cafelei turcesti fiarta la ibric...
sursa: adevarul.ro
foto: www.capsa.ro

28 de comentarii:

  1. Buna seara pandhora.
    Mi-ai adus aminte de nişte ani trecuţi, când eram un puşti şi-mi plăcea să trec pe-acolo (numai că eu nu intram la Capşa, ci mă duceam pe partea cealaltă a Căii Victorii), coboram spre Brezoianu şi mă opream la Berlin, unde puteai să găseşti o bere Pilsen adevărată, cehească, de la mama ei.
    La Capşa mă duceam în schimb pentru prăjituri sau pentru câte un profiterol mare...

    RăspundețiȘtergere
  2. seara buna Max sau Peter :)
    la cofetarie am fost si eu bunicii mei si o data sau de doua ori la braserie...nu am inteles niciodata diferenta dintre braserie si restaurant dar...
    bunicii mei imi povesteau cum era Bucurestiul de alta data...de la ei am aceasta nostalgie a trecutului care pare idilic privit fiind din secolul XXI...
    o alta cofetarie pe care am frecventat-o din copilarie pana inainte de Revolutie a fost Athenee Palace pentru parfaitul de alune :)
    sweet memories :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca ar fi fost frumos sa putem sa ii vedem pe mari artisti la "treaba" in timp ce isi sorbeau cafeaua in Bucurestii de altadata. Frumoasa postarea. O seara linistita !

    RăspundețiȘtergere
  4. Rappa_ru' : si eu mi-as fi dorit mult de tot asta dar...
    multumesc pentru aprecieri...o noapte frumoasa si tie :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Capsa e totusi al aristocratiei. Ceva livresc! Oricum, se pare ca nu mai e ce a fost. Luxul face inaccesibile eventualele intalniri. Traditia pastrata in carti si aluziile de pe la radio si televizor sunt exploatate comercial. E ceva rece. Mai degraba imi aduc aminte de Expresul ("Trage-tava") de pe partea cealalta a Caii Victoriei, de langa cabaretul "Tanase".

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoasă descriere.Am auzit de aceasată instituție,dar numai frânturi și niciodată nu atât de multe amănunte!Frumos și mulțumesc!
    Mai există și astăzi cafeneaua?

    RăspundețiȘtergere
  7. Bună scumpo!
    Pot să-ți spun că am mâncat
    la Capșa în !992 cel mai mare
    și mai bun profiterol..de atunci
    nu am mai găsit așa ceva!
    Să ai o zi superbă!
    Te pup draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  8. Liviu V: oricum nu mai are acel aer boem...si de aici nici farmec...pentru mine cel putin...
    parca se spune "impinge-tava" :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Azi scriitorii nostri se mananca la tv :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Se-cret : exista...doar ca,asa cum ii spuneam si lui Liviu,farmecul s-a dus...pentru mine cel putin...
    imi pare bine ca ti-a placut povestea :)

    RăspundețiȘtergere
  11. *ELENA* : eu am cumparat pe la inceputul anilor 2000 bomboane pentru o ocazie mai speciala si au fost cu adevarat speciale...atat aspectul cat si gustul...

    RăspundețiȘtergere
  12. :)
    'neatzaaaaa, Pandhora!

    Numa' tu esti vinovata de pofta ce ai starnit-o papilelor mele gustative. Vreau profiterooool din acela de pe vremurile comuniste care se dovedesc a nu fi fost atat de comuniste ca zilele pe care le traim azi!
    :(
    Dap... era o lume..., eticheta nu se purta pe haine ci in comportament, tinuta si indeletniciri.
    Scriitorii nostri, azi, au indeletniciri din cele mai bizare, afaceri pe care incearca sa le mentina cu orice chip (lingand, pupand, aduland) iar cartilor le dau titluri din cele care au conotatii sexuale, doar-doar se vor vinde.
    Sunt multe de spus, insa ma abtin, sa nu stric postarea ta frumoasa.
    O zi racoroasa si bucuroasa sa ai!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  13. neata andrei :)
    tu esti mereu "capul limpede" asa ca nu ai strica nimic...ai echilibra doar balanta...
    banii au fost mereu un scop in viata oamenilor...scriitorii sunt si ei oameni...totusi,candva marea lor majoritate scriau pentru a fi cititi...sigur sunt scriitori care o fac si acum dar...

    mie imi placea cel mai mult si mai mult profiterolul de la "Scala" :)
    faina sa fie si ziau ta andrei...pup

    RăspundețiȘtergere
  14. Daca as fi trait in alte vremuri, cu siguranta as fi ales perioada cafenelei literare, cand nu numai simbolistii o frecventau, ci si romanticii iscau dispute de idei transformand totul intr-un fel de colocviu polemic.Cafeneaua, acel loc idilic si efervescent pentru ca era si spatiu de comunicare cu publicul, nu doar de satisfacere a papilelor gustative mi-ar fi placut cu siguranta...:)))
    Capsa, Kubler,Terasa Otetelesanu, viata oraseneasca idilica, usoara, cu rosturi bine stabilite, prielnica artei si literaturii, ce vremuri frumoase... E un subiect care imi place, multumesc ca mi-ai amintit de el...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  15. Ce locuri deosebite şi ce vremuri! Ce oameni de seamă erau pe atunci...Numai simpla amintire a unor nume impune respect şi admiraţie.

    RăspundețiȘtergere
  16. am citit cu mare placere ce ai scris, m-au napadit amintirile...
    acum, inflatia este... la putere

    RăspundețiȘtergere
  17. LOLITA : Terasa Otetelesanu...un alt loc incarcat de farmec...pacat ca a disparut definitiv terasa si farmecul ei...
    eu iti multumesc ca mi-ai amintit de acest loc special din Bucuresti...cred ca voi reveni cu o postare :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Alex: oamani de un bun simt si o cultura deosebite...mai exista si azi...dar...

    RăspundețiȘtergere
  19. RobertN: daca amintirile sunt placute...ma bucur ca am facut-o :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Sărut mâna Pandhora !
    Spre rusinea mea nu am fost acolo chiar dacă ştiu la fel ca oricine că acolo este cel mai bun profiterol de parcă ei l-au inventat . Ar fi fost frumos odata când puteai servi alături de vedete fără trac fără oprelişti . Ce vis !!


    PS Mi-a plăcut teribil comentariul lui Mircea Florescu pe care îl salut !

    RăspundețiȘtergere
  21. SoriN :ultima data am fost la Capsa prin 2000...am vrut sa cumpar niste bomboane mai speciale...ceea ce am si facut...dar atat...

    eu va multumesc amadurora pentru consecventa cu care ma vizitati :)

    RăspundețiȘtergere
  22. ma bucur ca inca este un simbol al bucurestiului

    RăspundețiȘtergere
  23. Sophie : amintirea unui simbol...dar ai dreptate...ma bucur ca inca exista :)

    RăspundețiȘtergere
  24. acum nu mai este ce a fost odata. Acum, spiritul afaceristului a transformat total acea cladire.

    RăspundețiȘtergere
  25. Costin: asta e si motivul pentru care prefer trecutul...

    RăspundețiȘtergere
  26. Parfumul vremilor de altădată, cu iz de poveste depănată în aromă de cafea turcească şi de descântec topit în mojarul cu vanilie...E unul dintre darurile tale mângâietoare pe care le iubesc nespus...

    :)

    RăspundețiȘtergere
  27. alessia: nici nu stii cat de tare ma bucura ca si tie aroma trecutului nu-ti miroase a "invechit"... pentru ca asa o percep mult prea multi oameni...
    sa admiri ce a fost bun si frumos in trecut nu insemna ca vrei sa te intorci la vremurile de alta data...nici nu ar fi posibil...dar sunt destui care asa vad "nostalgia" acestui a fost o data...

    RăspundețiȘtergere