Cafenea cu iz francez - Casa Capsa

Înfiinţată la mijlocul veacului al XIX-lea de nepoţii unui cojocar macedo-român, Casa Capşa a ţesut în jurul ei istorii boeme. Parfumul de altădată s-a risipit în timpurile noi, clientela nu mai este de aceeaşi factură, nici măcar meniul nu mai păstrează secrete franţuzeşti. Singurele mărturii ale vremurilor apuse sunt câteva fotografii înrămate.
În cafenea puteai vedea aproape zilnic o parte din scriitorii şi gazetarii politici, scriitori, miniştri: Duiliu Zamfirescu, Tudor Muşatescu, Ion Minulescu, Mihail Sorbul, Mircea Damian, Eugen Barbu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, etc.

Cafeneaua se deschidea zilnic, la ora 7.00. La acea oră, mesele şi scaunele erau în ordine şi pustii. La ora 9.00, mesele erau ocupate, iar după 10.00 era zarvă mare. Primul venit, la 8.00 dimineaţa, era poetul şi matematicianul Dan Barbilian (Ion Barbu), mare amator de cafea filtru concentrată, care avea masa lui „în centru”, devenită birou de lucru. Într-o zi, scrie în condica de reclamaţii, după ce ţipă la chelner: „N-am să mai calc în această speluncă”. După plecarea lui Barbu, Şerban Cioculescu i-a cerut unui piccolo să-i arate condica. „Ştiu de ce îmi cereţi condica. Vreţi să citiţi ce-a scris dr. prof. Barbilian, nu-i aşa?”, spune chelnerul. „Aşa e”, răspunde Cioculescu. Camil Petrescu, la ora 9 jumătate precis, îşi ia cafeaua cu lapte, dar totdeauna este supărat că i se aduce cu frişcă, cu toate că el a spus fiecărui chelner că fără frişcă. Printre alţi obişnuiţi ai cafenelei erau Mircea Damian, ce aminteşte de Zaharia Stancu, care intra întotdeauna încruntat, îmbrăcat într-un costum ai căror umeri erau „drepţi şi întinşi şi largi şi săltaţi, ca de boxeur”. Pictorul Theodor Pallady închiria o cameră la Hotelul Capşa un an întreg şi mânca la restaurantul de la parter. "O chestiune de gramatică a limbii române a constituit dispută între Păstorel Teodoreanu şi Felix Aderca. Cei doi scriitori celebri ai epocii şi-au aruncat injurii, iar Păstorel Teodoreanu chiar l-a mânjit pe Aderca cu o prăjitură cu cremă, din cap până în picioare", spune istoricul Dan Falcan. Tachinările şi calambururile erau prezente în dialogurile de la Capşa. Într-o zi, când Tudor Muşatescu era în plin avânt de cursivitate verbală, una dintre tinerele poete îi spune: „Vai, maestre, teribil de spiritual mai eşti! Nici nu ştii cât ne-am distrat. Lângă dumneata mai prindem şi noi niţel duh”. Răspunsul dramaturgului: „N-aveţi nicio grijă, doamnă, nu se ia”.

Nicolae Crevedia, tatăl lui Eugen Barbu, a lansat un celebru catren: „La Capşa, unde vin toţi seniorii/ Local cu două mari despărţituri:/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ Într-una se mănâncă scriitorii”.

Acum au ramas doar povestile...printre randuri se simte daca inchizi ochii aroma cafelei turcesti fiarta la ibric...
sursa: adevarul.ro
foto: www.capsa.ro