
Desertul e forma de relief pe care o iubesc....ma tulbura imensitatea valurita a desertului....il iubesc fara sa-l cunosc....si mi-e teama ca nu l-as mai iubi cunoscandu-l.....
Mi-as dori sa-l privesc printre gene, ascultand vantul....imi imaginez ca nu simt caldura....dar...il simt pe el.....
Cum spuneam,nu am vazut desertul....dar.....am vazut,am auzit,am simtit Niagara.....
Niagara....o pulbere de valuri....
Aerul vibreaza mocnit....ai senzatia ca ceva urmeaza sa erupa,sa izbucneasca.....nu poti decat sa vibrezi si tu respirand micutii stropi de apa aruncati de palele de vant pana in mijlocul bulevardului.....si sa simti adanc, in tine, vuietul infundat al cascadei....
As fi vrut sa pot tipa....de placere...pur si simplu....
Si as fi facut-o daca nu ar fi fost atat de multi oameni in jur....veniti ca si mine sa o priveasca...sa o fure putin....
Totusi...
Mintea mi-a fugit departe in timp....atunci cand exista doar ea si salbaticia....si am simtit ca atunci Niagara era...vesela.....tumultul ei era coplesitor de clar....departe de timpul cand oamenii vor veni si......................
Am continuat sa o privesc si,in rand cu ceilalti....cu nimic mai buna....sa o fur.....putin....
