
Mie mi-a placut totdeauna sa beau vinul cu tovarasi.
Numai dragostea cere singuratate.
Mihail Sadoveanu.
foto: Dave Nitsche


Palatul Justitiei sau Tribunalul Mare este un monument istoric si de arta in acelasi timp. Acesta este rezultatul unei frumoase cooperari franco-romane ce a constat in doua etape. Prima fiind cea de proiectare si constructie, intre anii 1890 - 1895 si cea din zilele noastre adica faza de consolidare si restaurare, intre anii 2004 si 2006. Palatul de Justitie a fost construit pe locul unde functiona in timpul Regulamentului Organic (impus de catre autoritatile imperiale rusesti in Tara Romaneasca si Moldova), Curtea judecatoreasca, iar aceasta fusese inaltata pe mosiile boierilor Cretulesti si Golesti. Palatul se gaseste pe cursul Dambovitei, pe malul drept. Din punct de vedere arhitectonic si institutional nu se putea neglija domeniul justitiei, deci s-a hotarat ca are nevoie de o cladire pe masura importantei, adica un palat. Palatul a fost proiectat de catre un arhitect francez, care a proiectat si frumoasa cladire a Primariei Parisului, pe nume Albert Ballu. Constructia, asa cum am spus si mai sus a inceput in anul 1890 si la data de 19 octombrie 1895, in prezenta Regelui Carol I a fost inaugurata. Lucrarile au fost conduse de catre arhitectul Ion Mincu, care a desenat si schitele decoratiunilor interioare precum: plafoanele, pardoseala, balustradele, scarile si chiar mobilierul. La 111 ani dupa constructia sa, palatul a fost supus unor lucrari ample de consolidare si restaurare acestea avand loc tot in cooperare cu arhitecti si constructori francezi. Acestora li s-au alaturat profesori si studenti de la Universitatea Nationala de Arte, pentru ca lucrarile n-au fost doar ample ci si foarte grele si au durat mai mult decat s-a asteptat initial. Fatada principala este bogat impodobita cu pilastri si statui cat si alte elemente specifice stilului neoclasic cu elemente neorenascentiste. Deasupra intratii se afla sase statui care sunt operele in marmura ale sculptorilor G. Vasilescu, Caros si Frederic Stork si care simbolizeaza prin aspect si nume, valori ale justitiei: Adevarul, Elocinta, Vigilenta, Vigoarea, Forta si Prudenta.
Sursa: www.2rism.ro




Poc!
Un zgomot surd,usor infundat…
Nu…nu este dopul de la sticla de sampanie…acela e un zgomot sec,puternic,eruptiv…
Si nici momentul zilei nu ar fi potrivit sticlei de sampanie…
Este dimineata devreme dar soarele déjà a inceput sa incalzeasca…ziua este inca tanara…
Poc!Poc!
Acelasi zgomot surd,usor infundat… Sa fie artificii?
Nu se vede nimic pe cer si iarasi ma intreb…cine ar organiza un joc de artificii dimineata devreme cand toate fiintele dorm sau sunt inca somnoroase?
Poc!
Aha…acum l-am vazut…i-am vazut…sunt muguri…acum au pocnit si frunzulitele de un verde fin si crud isi itesc varfurile din inima prea plina a mugurelui….
Soarele e acolo incalzind firavele frunzulite…maine déjà vor avea nervuri mai viguroase prin care seva copacului va urca, hranindu-le… Asa miroase verdele…a crud,a proaspat…da…asta este Parfumul Primaverii… verde …
Un parfum care sugereaza prospetimea primaverii incepand de la primii muguri pana la plinatatea florilor este Jacomo Paradox Green, un parfum modern si original pentru o femeie neconventionala care mărturiseste natura.Emana farmec si magnetism, senzualitate şi energie mai ales puritate şi prospetime Pandhoraa Poveste Parfumata – Parfum de Primavara
Sara Parfumul Primăverii – Poveste parfumată CARMEN Parfumul primaverii
Florentina Parfum de primavara Lolita Ganduri-verzi-de-primavara-parfumul Roxana Parfumul-primaverii
Aurora PRIMĂVARA ŞI NOI
Gabi Poveste parfumata de primavara
Vero Parfumul primăverilor copilăriei | VERONICISME
ili3D EADaurel Parfumul cadourilor de primavara

Părinții Irinei Ionescu erau emigranți români. Și-a petrecut tinerețea în Romania, la Constanta, înainte de a se stabili definitiv în Franța. Înainte de a descoperi fotografia a călatorit și a pictat. Lucrările sale sunt descrise ca erotice. Expoziția sa de la Nikon Gallery (Paris), din 1974, a atras puternic atenția. Din acest moment este publicată în numeroase magazine și albume și expune în galerii din întreaga lume. Irina Ionescu este cunoscută mai ales datorită fotografiilor sale care o au ca protagonistă pe fiica sa Eva Ionesco. Nudurile pe care le-a creat cu aceasta au provocat numeroase controverse artistice dar mai ales datorită posturilor erotice în care a pus-o pe fiica sa neaflată încă la vârsta maturitații.Cea mai mare parte a operelor Irinei reprezintă femei savant îmbracate, încarcate de bijuterii, mănusi și alte accesorii, însoțite de obiecte simbolice ca eșarfe, coliere și alte simboluri fetișiste, pozând într-o manieră provocatoare, seminude, oferindu-se ca obiecte sexuale.
sursa:Wikipedia