Cea dintâi iubire a lui Nicolae Grigorescu

“Eram de cincisprezece ani când meșterul care zugrăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac sfinții de la catapeteasmă. Acolo am cunoscut o fetică tot așa, cam de vârsta mea. Foarte frumoasă. Avea niște ochi mari albaștri, și-n toată figura o expresie dulce, de-o cumințenie îngerească. Și, nu știu cum, că ne-am pomenit prieteni. Seara, când isprăveam de lucru, ne întâlneam în grădina bisericii. Era vară, liniște, frumos ca în vis. Și ne plimbam alături, ținându-ne de mână și nu spuneam nimic. Dar eram așa de fericiți, cum numai la vârsta aceea poți fi. Când ne despărțeam, ne strângeam de mână, ne șopteam încetișor: «Noapte bună» și ne dădeam întâlnire pe a doua zi, tot la ceasul și în locul acela…

Era pentru mine tot ce făcuse mai frumos Dumnezeu pe lume. Şi nici nu mai puteam gândi altceva.

Odată, plecase zugravul la târg şi se vede că se încurcase la vreun chef, c-a lipsit două zile. Ajunsese cu lucrul la turla cea mare din mijlocul bisericii, unde mai rămăsese de făcut un serafim în creștetul bolții. Îmi isprăvesc eu ce aveam de făcut şi mă urc pe schele, mă cocoţez pe un scaun, ca s-ajung, şi cât oi fi lucrat eu acolo nu ştiu, dar când dau să mă depărtez puţin ca să văd ce făcusem, o dată aud, pe la spatele meu, glasul jupânului: «Bravo, mă băiete, să trăiești! E cel mai frumos înger pe care l-ai făcut tu. Leită Măriuca popii, da’ parcă-i și mai frumoasă aici».

Fără să vreau, făcusem chipul de care tot sufletul meu era plin…”

Nicolae Grigorescu
(15 mai 1838 – 21 iulie 1907)

sursa:http://webcultura.ro/

Nicolae Grigorescu – Fetița cu basma roșie

Alta Matematica - Nichita Stanescu

 Noi stim ca unu ori unu fac unu,
 dar un inorog ori o para
nu stim cât face.
Stim ca cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu stim cât face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cât face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cât facem.
 Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal...
 Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
raminem aceiasi...

Pieri din mintea mea !
Revino-mi în inima !

Plimbări cu barca și surf pe Dâmbovita

Bucureştenii care nu şi-au făcut planuri de vacanţă, însă vor câteva zile relaxante, le pot avea pe râul Dâmboviţa: plimbându-se cu barca sau încercând plăci cu surf.



Plimbări cu barca și surf pe Dâmbovița GRATUIT
Primăria Capitalei împreună cu Ivan Patzaichin au amenajat în zona Bibliotecii Naţionale o zonă de agrement unde doritorii se pot plimba cu barca, pot vâsli în canotci sau pot încerca plăci de surf, informeazăromaniatv.net. 
Bucurestenii se pot plimba cu barca pe raul Dambovita, pot vasli in canotci si incerca placi de surf (stand up paddle & surfinguri) pe portiunea cuprinsa intre Podul Unirii si Biblioteca Nationala.

 Foto: agerpres.ro
sursa:http://www.bucurestiivechisinoi.ro

Neașteptata poveste a unei fotografii celebre

Se numește American Girl in Florence și este una dintre cele mai cunoscute fotografii din lume: a fost realizată în 1951 și, în timp ce valoarea unui print realizat trei decenii mai târziu trece binișor de 6.000 USD, o reproducere pentru muritorii de rând poate fi achiziționată de pe Amazon cu 14 USD. Este fotografia care, timp de decenii, a fost folosită – de organizații din întreaga lume –drept simbol al luptei femeilor împotriva hărțuirii sexuale.

Iar “folosită” este, în acest caz, un cuvânt foarte potrivit, de vreme ce, după șase decenii de la data realizarii fotografiei, chiar Ninalee Craig, “femeia hărțuită” din fotografie avea să spulbere întregul mit:
În realitate, după ce fotografia a fost făcută, Ninalee chiar a acceptat să meargă la o plimbare cu bărbatul de pe scuter.
“Îmi trăgeam șalul pe umăr pentru a-mi acoperi trupul. Era protecția mea, scutul meu. Traversam o mare de bărbați și mă bucuram de fiecare secundă. Și, dacă tot a venit vorba: tânărul de lângă mine nu fluieră, ci“scheaună” de fericire. Iar dacă îl vedem atingându-și șlițul sau arătându-l cu mâna, ei bine… timp îndelungat s-a considerat că este o imagine pe care oamenii nu ar trebui să o vadă. Și, vreme de ani buni, această parte din fotografie a fost cenzurată… Însă niciunul dintre acei bărbați nu a sărit calul în vreun fel. Italia se refăcea după război și fusese cu adevărat devastată de el… Vă pot spune clar: niciunul dintre bărbați nu a avut intenția de a mă hărțui sexual.”
Și, încă o dovadă: Ninalee nu doar că a fost plimbată cu scuterul, dar a și flirtat, pentru câteva minute, la o cafea, cu unul din bărbații din fotografie.

În 1951, Ninalee își făcea la fel de puține griji privind ziua de mâine care orice altă tânără de 23 de ani. Așa că și-a dat demisia de locul său de muncă și a plecat cu vaporul din New York, cu destinația Europa, călătorind cu clasa a III-a. Timp de șase luni a călătorit singură prin Franța, Spania și Italia, ceea ce, pe atunci, foarte puține femei se încumetau să facă. În Florența a cunoscut o altă “aventurieră” din SUA: Ruth Orkin, o fotografă în vârstă de 29 de ani, care se întorcea spre casă după un reportaj în Israel. Așa că au decis ca, a doua zi, să se distreze împreună, făcând fotografii pe străzile Florenței. O ședință foto care a durat de la ora 10:00 dimineața și până la ora prânzului, în timpul căreia Ninalee și-a inventat un nume se scenă – Jinx Allen – și s-a distrat pozând lângă statui sau printre trecători. “Pur și simplu ne “prosteam” împreună”, avea să-și amintească “Jinx” ședința foto în timpul căreia “Tânăra americancă în Florența” a fost creată.

“Marea întrebare legată de această fotografie – o întrebare la care toată lumea așteaptă răspuns – este: a fost această fotografie regizată? Nu! Nu, nu, nu! Nu ai 15 bărbați într-un cadru și faci doar două fotografii cu ei. Bărbații aceia erau, pur și simplu acolo. Singurul lucru care s-a întâmplat a fost că Ruth Orkin a fost îndeajuns de înțeleaptă pentru a-mi cere să mă întorc și să repet traversarea și să-i spună motociclistului să le transmită celorlalți să nu privească în cameră.”

Ninalee Craig, la vârsta de 83 de ani, lângă fotografia tinereților sale,
purtând același șal portocaliu pe care l-a purtat pe străzile Florenței.
American Girl in Florence a rămas cea mai cunoscută fotografie realizată de Ruth Orkin. Iată și alte fotografii realizate în aceeași ședință foto improvizată pe străzile Florenței, având-o ca model pe o tânără pe care abia o întâlnise și căreia, de atunci, pentru tot restul vieții, i-a spus simplu: Jinx.

sursa:http://webcultura.ro/

5 greseli de sanatate pe care le faci inainte de 10 dimineata

Greseala 1: Sari din mersul masinii.

Sari din pat gata sa dai piept cu ziua care incepe. Problema este ca s-ar putea sa ceri prea mult de la muschii spatelui tau, care sunt adesea tepeni dupa o noapte lunga de odihna intr-o singura pozitie, spune Robert Oexman, expert in somn si chiropraxie si director al Institutului Dormi Pentru A Trai. Misca-te prea repede si muschii tai ar putea intra intr-un spasm si apare astfel riscul de dureri de sale sau chiar dislocare ori ruptura de disc vertebral.
Un alt motiv pentru a te ridica lent din pat: cand ne ridicam in picioare dupa ce am stat intinsi ore in sir, sangele navaleste in picioare, si asta poate cauza o senzatie de ameteala usoara care provoaca risc de a ne impiedica si cadea. Acest efect, numit hipotensiune ortostatica, este deosebit de intalnit la femei, spune Alan Hilibrand, doctor in medicina, chirurg si purtator de cuvant al Academiei Americane a Chirurgilor Ortopedici.
Incearca asta: inainte de a sari sub dus, Oexman recomanda imbratisarea genuchilor la piept (cate unul odata, apoi impreuna). Acest lucru nudoar va ajuta la incalzirea muschilor, ci va mai si pune sangele in miscare prin intregul corp, astfel incat te vei simti mai stabil/a atunci cand te vei ridica .

Greseala 2: Tii jaluzelele lasate atunci cand te pregatesti sa mergi la munca.

Jaluzelele opace iti transforma camera intr-o pestera intunecata, confortabila, pentru ca sa te poata ajuta sa adormi. Dar beneficiile jaluzelelor dureaza doar pana cand e vremea sa te trezesti. Pentru a te ajuta sa incepi ziua intr-o stare de spirit pozitiva si pentru a-ti potrivi ceasul launtric (astfel incat sa fii obosit/a la noapte), ai nevoie de lumina soarelui. Daca permiti razelor soarelui de dimineata sa patrunda in camera, acest lucru te va ajuta si la regularizarea greutatii, dupa cum au descoperit cercetatorii de la Scoala Feinberg a Universitatii de Nord-Ves
Incearca asta: cu cat mai multa lumina, cu atat mai bine, asa ca ridica complet jaluzelele imediat ce te ridici din pat (sau, hm, imediat ce iti pui halatul).

Greseala 3: Pleci direct la treaba.

Marea majoritate se trezeste dimineata cu greu si apoi in graba se pregateste de ziua de munca sarind peste micul dejun sau infulecand ceva in graba. Studiile arata ca cei care se trezesc mai devreme, astfel incat sa aiba timp sa faca cateva lucruri in liniste inainte de a pleca la munca, au o stare de spirit mult mai buna fiind mai productivi si mai sociabili.
Incearca asta: trateaza-te regeste cu un suc natural de fructe inainte de a pleca la munca, sau ia cateva minute pentru a a face putina meditatie, a spune o rugaciune, sau poate faci cateva saluturi ale soarelui, ori putina miscare. Orice pentru a te inviora inainte ca sa inceapa cu adevarat ziua.

Greseala 4: Iti pui alarma sa sune la 6:47 a.m.

Ai facut calculele de motaiala: daca apesi butonul desteptatorului, mai ai 10 minute de somn suplimentar, plus inca trei pentru a te deznoda dintre cearsafuri si a te ridica din pat. Dar adormitul pe sponci si motaiala intermitenta iti da peste cap programul corpului si va face mai dificila adormirea noaptea. De aceea expertii in somn blestema inventia acelui deosebit fluier-si-clopotel de la majoritatea ceasurilor desteptatoare si te implora sa nu il folosesti [este vorba de alarma snooze care mai suna inca o data, dupa 10 minute de la anularea primeia].
Incearca asta: Ridicate din pat atunci cand a sunat alarma, nu cu 10–20 de minute mai tarziu.

Greseala 5: Bei cafea intre 8 si 9 dimineata

MPotrivit unui studiu publicat de Jurnalul de Endocrinologie Clinica si Metabolism/Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism, productia hormonului amplificator de energie cortizol este maxima in jurul orei 8:30. Incarcarea sistemului tau cu o doza de cafeina in acest moment produce mai mult cortizol, cauzand in mod potential anxietate.
Steven Miller, autorul blogului Neuroscience DC/Neurostiinta DC, sugereaza ca daca bem cafea in momentul de maxima secretie a cortizolului, avem mai multe sanse sa dezvoltam toleranta la efectele acestui hormon. El scrie: “… bei cafeina la un moment cand deja te apropii de nivelul tau natural de vigilenta maxima. Unul dintre principiile cheie ale farmacologiei este utilizarea unui medicament atunci cand este nevoie de el… Altfel, putem dezvolta toleranta la un medicament administrat in aceeasi doza. Cu alte cuvinte, aceeasi ceasca de cafea matinala va deveni mai putin eficienta.”
Incearca asta: Daca ai nevoie de o bautura energizanta dimineata, mai bine incerci o combinatie de suc de lamaie, patrunjel si miere. Efectele energizante sunt deosebite si fara alte efecte adverse. Daca totusi vrei sa bei cafea, atunci incerca sa o faci dupa ora 10.

(sursa:http://viataverdeviu.ro)

Miercurea fara cuvinte - Cladiri ciudate

Clădirea Ripley, Cascada Niagara Falls, Canada

Clădirea care dansează, Praga, Republica Cehă.

Casa din stâncă, Guimaraes, Portugalia.

Postare inscrisa la "Miercurea fara cuvinte"

Pâinea pierdută de francezi şi găsită de toată lumea

Mâncărurile simple şi săţioase au învins vremurile, graniţele şi crizele economice. Printre acestea, pâinea prăjită franţuzească, aşa-numita french toast, ale cărei urme se găsesc cam pe toate reverele personajelor din gastronomia, istoria şi artele plastice europene. De fapt, paternitatea umilei felii de pâine prăjită a fost dezbătută de mulţi cercetători serioşi şi multe lupte s-au purtat prin subsolurile tratatelor de istorie medievală în legătură cu identitatea naţională a celor care au inventat această reţetă. Însă nu în Evul întunecos ar trebui să-l căutăm pe creatorul micul deliciu cotidian, ci, pare-se, în Antichitatea romană. Apicius denumea pâinea dulce prăjită, în cartea sa despre bucătăria imperială, „o altă prăjitură” şi spunea că pentru a o prepara trebuie înmuiate în lapte felii mari de pâine albă fără coajă, prăjite şi apoi unse cu miere. Poate de aceea una dintre primele denumiri ale pâinii prăjite franţuzeşti a fost pain a la romaine. Până nu demult a fost un tip de mâncare exclusivist: se făcea din pâine albă, care era cea mai scumpă pâine din acele timpuri. De multe ori erau folosite condimente costisitoare şi lapte de migdale. Săracii nu ar fi putut găsi în bucătăria lor asemenea ingrediente. Pe atunci, ei nu aveau cum ajunge nici măcar la cărţile de bucate, care erau foarte scumpe şi accesibile doar celor alfabetizaţi. Astăzi, nu doar că toată lumea cu ceva deprinderi bucătăreşti o poate face, dar a şi fost încorporată în alte feluri, cum ar fi sandviciul Monte Carlo.

Payn purdeu, payne puredew, pamerdy...

În vremuri de demult, englezii îi găsiseră un nume franţuzesc, payn purdeu saupayne puredew, adică pâinea pierdută. Dar tot englezii îi mai spuneau şi „Săracii cavaleri de Windsor”. Feliile de pâine prăjită au fost asociate şi în alte ţări cu cavalerii, pornind de la ideea că doar nobilii îşi permiteau desertul. Deşi nobili, nu toţi cavalerii erau şi bogaţi. Pentru a-şi menţine, însă, rangul mâncau „pâinea pierdută” unsă cu gem. Se făcea simplu, după cum aflăm dintr-o reţetă de pe la 1450: după ce feliile de pâine erau rumenite, se înmuiau în ouă bătute cu zahăr şi ceva esenţă de trandafiri şi se prăjeau din nou într-o tigaie unsă cu unt şi grăsime. Gervase Marhkam publica în 1615 la Londra o carte de bucate în care le povăţuia pe gospodine ca, pentru a face cea mai bună pamerdy, să bată bine 12 ouă, să pună cuişoare, nucşoară, scorţişoară, zahăr alb şi sare. Pâinea trebuia să fie albă şi de bună calitate, tăiată în felii fără coajă, prăjită; de calitate trebuia să fie şi untul. Ouăle se puneau cu parcimonie pe feliile din tigaie.
Pâinea pierdută franţuzească nu şi-a schimbat cu mult reţeta din acele vremuri. Ingredientele diferă, dar baza e aceeaşi: felii de pâine albă, un foc straşnic, ouă, lapte, ceva mirodenii şi o poftă nebună pentru dulciurile interzise de nutriţionişti...

Autor: Daniela Şerb
sursa:www.historia.ro