sâmbătă, 13 decembrie 2014

Căpeteniile indienilor Sioux si Regina Maria

  autor: Marius Cosmeanu  
Vizita Reginei Maria a României în Statele Unite ale Americii a făcut multă senzație în epocă și, multă vreme după încheierea ei, a suscitat interesul publicului.
Regina își impresionase gazdele prin frumusețea și eleganța ei, prin inteligență și voiciune, prin zâmbetul ei împărțit, cu generozitate, tuturor. În cele cinci săptămâni petrecute în Lumea Nouă, în toamna anului 1926, ea și-a cucerit gazdele și a reușit să-și ducă la îndeplinire planul de „a așeza România pe hartă”, de a-și face țara cunoscută nu numai cercurilor înalte, guvernamentale, industriale și financiare, ci întregii populații americane. Vizita Reginei Maria făcut mai mult pentru țară decât întreaga activitate a diplomației românești de dinainte și de după efectuarea ei, scrie Adrian-Silvan Ionescu în deschiderea elegantului volumul Regina Maria și America. Prezentăm fragmente ale cărții dedicate întâlnirii Reginei cu indienii Sioux din Vestul Americii.
*
Aproape jumătate din călătoria americană s-a desfășurat în Vest. Regina Maria era o mare amatoare de cinematograf, apreciind în mod special filmele de aventuri cu indieni și cowboy. Una dintre intențiile sale mărturisite era să cunoască indieni adevărați.
Primul indian pe care l-a văzut Regina a fost nu în Vest, ci în Est, la Syracuse, în statul New York, pe 25 octombrie, când un războinic în mare ținută s-a urcat pe platforma vagonului, lângă suverană, și a stat acolo atâta vreme cât ea a conversat cu lumea strânsă în gară să o salute și să o vadă.
Dar o întâlnire în adevăratul înțeles al cuvântului, cu dansuri și cântece, discursuri și schimburi de cadouri, va avea loc pe 1 noiembrie 1926, în localitatea Mandan din Dakota de Nord, nu departe de orașul Bismarck, capitala statului. Acolo, oaspeții regali au fost întâmpinați de un grup de indieni Sioux. Maiorul A. B. Welch a slujit de translator al discursurilor rostite și al dialogului legat între băștinași și vizitatori.
Întâlnirea e povestită chiar de Regină, în jurnalul ei ținut în periplul american.
„Ziua de astăzi a fost petrecută aproape în întregime în tren, cu mai multe opriri în locuri mai mici, unde oamenii simpli se înghesuiau să ne vadă. Delegații ale anumitor fermieri și soțiile lor s-au urcat în trenul nostru și ne-au însoțit o bucată de drum și am pălăvrăgit. Întrevederi extem de prietenești.
Două evenimente care au dat din plin culoarea locală. O primire între indienii care au venit în mod special să mă întâmpine și, spre seară, un rodeo între cow-boys.
Locul unde se aflau indienii se numea Mandan. M-au primit cu mare ceremonie în fața unuia dintre corturile lor. Erau îmbrăcați în veșminte împăunate, de sărbătoare, și cu ceea ce obișnuiam să numim, pictură de război. Un grup pitoresc de războinici fioroși, exact ca imaginea din literatura dragii noastre copilării.
Am fost primită cu multă ceremonie. M-am așezat în mjlocul lor și au jucat în jurul meu dansuri ce aminteau mult de Călușarii noștri; erau pictați în multe culori, iar parurile lor erau splendide.
Cel mai vârstnic dintre șefi [Red Tomahawk] m-a luat de mână și a ținut un lung discurs, care mi-a fost tradus de către un ofițer american [A.B. Welch], care le cunoștea limba și trăia în bune relații cu ei. Ei coborâseră din ceea ce numesc „rezervația” lor, spații ce le-au fost acordate și unde trăiesc acum ca o „rasă pe cale de dispariție”, murind încet.”
Discursul ținut de Red Tomahawk:
Onorată femeie Căpetenie
[Siouxii nu au un cuvânt pentru „Doamnă” sau „Înălțimea Voastră” sau „Regină”, iar cuvântul femeie e folosit toată reverența și tot respectul]
Vreau să-ți spun acum câteva cuvinte. Vezi aici pe acest soldat [Maiorul A.B. Welch]. El este, prin adopțiune, unul dintre ai noștri și îi spunem frate. El mi-a spus că ești „cârmuitoarea unei Națiuni și o Femeie Războinic.” Am trimis peste ocean mulți dintre tinerii mei ca să lupte cu dușmanul. Oamenii tăi au fost prieteni cu oamenii mei și au luptat în aceleași bătălii. Mi se spune că ai fost în acel război și atunci ai făcut sacrificii. Mi se spune că mulți dintre tinerii tăi au fost îngropați departe de țară. Noi am discutat despre aceste lucruri. Noi vrem să te onorăm. O femeie nu poartă coroană de pene de vultur decât dacă a săvârșit fapte extraordinare de eroism. Contribuția pe care ai adus-o în acel mare război ne-a făcut pe noi, care suntem din preerii, să te îndrăgim. Simțim că avem în tine un camarad pe calea războiului.
De aceea, îți ofer acest înalt însemn de bravură și îți dau numele de „Winyan Kipanpi Win” (Femeia pe care o Chemi) și ești acum sora mea.
„După ce mi-a cuvântat în mod misterios, bătrânul războinic și-a scos propria coroană de pene și a așezat-o pe capul meu ca să o păstrez. Pentru mine a fost o onoare colosală care nu se acordă femeilor decât cu ocazii foarte rare, dar am fost declarată de ei drept „Femeie Războinic”, titlu care își are ironia sa, căci eu mă aflam într-o misiune de pace.
Coroana de pene așezată cu toată seriozitatea pe capul meu: a trebuit să mă las jos pe o piele de bizon și am fost ridicată de toți indienii și purtată solemn la cortul lor și poftită înăuntru. Deoarece intrarea era foarte joasă și penele mele uriașe, a trebuit aproape să mă târăsc înăuntru, în mâini și în genunchi.
Aici, conform unui vechi obicei, ar fi trebuit să ne crestăm cu cuțite și să ne amestecăm sângele, dar lucru acesta a fost făcut într-un mod mult mai civilizat și într-o manieră umană: am fost doar înțepați cu un ac, iar sângele nostru a fost amestecat de ofițerul ce servea drept intermediar. Mi-au fost oferite daruri și am întors amabilitatea, oferindu-le broderii românești. Cu cântece și dansuri am fost condusă înapoi în tren. Scena a satisfăcut din plin și am fost nu numai interesați, ci și amuzați.”
*
Povestea frăției dintre Regină și indienii Siouxii nu se oprește însă aici. Pe 30 noiembrie 1926, când Regina Maria părăsise teritoriul american și deja debarcase la Cherbourg, în Franța, maiorul Welch îi expedia o lungă scrisoare la solicitarea bărbaților Sioux care se adunaseră la sfat, pe 11 noiembrie, pentru a discuta despre noua lor soră.
Bătrânii se arătaseră îngrijorați pentru soarta „Femeii pe care o chemi”, ce trebuia să străbată un drum lung și periculos pentru a ajunge acasă. Unul dintre ei a spus că „ar trebui să trimită cu ea doi dintre războinicii tineri pentru ca unul să vegheze ziua și celălalt noaptea, sprea a preîntâmpina spiritele rele și persoanele nedorite care ar vrea să se apropie de ea.
Tot atunci, ia românească și celelalte țesături dăruite de Regină au fost agățate pe niște stâlpi și expuse ca un înlocuitor al surorii absente și un simbol al constantei sale prezențe printre căpetenii. De asemenea, Regina fusese aleasă membră de onoare a Societății Mamelor de Soldați sau „Akicita Hunku”, în care erau incluse toate femeile care își pierduseră fiii în război.
La ceremoniile care avuseseră loc cu prilejul acelui sfat al bătrânilor fusese compus și un cântec în cinstea „Femeii pe care o chemi”, în care se spunea că noii ei frați indieni vor înlocui pe soldații români căzuți pe front:
Soldații ei nu s-au mai întors acasă
Ea acum rezistă privind în direcția lor
Ea așteaptă ca Dakotah (Sioux) să fie poporul ei
Ea așteaptă compasiune și ajutorul din direcția aceasta


Regina Maria a Romaniei by unstory

Sursă: Ionescu A.S. (2009) Regina Maria și America. București: NOI Media Print
sursa: www.romanialibera.ro

25 de comentarii:

  1. nu stiam, citisem de vizita, dar nu stiam de intalnirea cu capeteniile indienilor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu auzisem dar nu citisem nimic despre aceasta intalnire, chiar nu credeam in veridicitatea ei...
      cand am gasit informatii, m-am bucurat si am zis sa ne bucuram impreuna :)

      Ștergere
  2. ce emotionant... pasajul din jurnalul Reginei, în care povesteste cum a primit coroana de pene mi-a umplut ochii de lacrimi de emotie. Ce moment! Nu am cunoscut deloc aceasta vizita a Reginei Maria si ma bucur mult ca ai scos-o din cutia ta fermecata, Pandhora draga! :)
    Un weekend minunat, draga mea draga :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu ma bucur sa impartasesc ce aflu cu voi...
      m-a impresionat felul in care Regina Maria a vrut si a reusit sa-si faca cunoscuta tara celor a caror parere conteaza si se duce in timp, oamenilor obisnuiti, si iata ca pentru mult timp ceea ce a incercat a si reusit sa obtina...
      apoi, pentru noi romanii a venit acea gaura neagra a timpului-comunismul :(
      te imbratisez la randul meu cu acelasi drag din totdeauna :*

      Ștergere
  3. Nu încetez să mă mir: cum de țara mea a ajuns așa de rău când înaintașii ei au fost tratați cu mare respect peste tot în lumea modernă?
    Foarte faină și totodată interesantă pagina de istorie propusă de tine azi! O seară faină îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu trebuie sa te miri...
      in anii cenusii ai comunismului tot ceea ce reprezenta valoare umana a fost distrus sau anihilat...au ramas si s-au perpetuat la putere oameni cu minte ingusta si fara educatie, aceste tipuri umane fac inca "pui"...
      daca aceasta "bucatica" de istorie te-a incantat, incantata sunt la randul meu :)
      faina sa-ti fie si tie seara, multumesc!

      Ștergere
  4. Cu toata varsta mea inaintata,trebuie sa recunosc ca am citit putin despre regii tarii.Acum mai tarziu am completat cu ce carti mi-au picat in mana.Despre Regina Maria ,insa am fost fascinata.Eu,care nu calatoresc,nu am vrut sa mor pana nu am mers la Balcic.Sunt atatea pe care nu le stiu si ce ai scris este nou pentru mine.Frumoasa poveste de weekend.Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu pot spune la fel, sunt atatea pe care nu le stiu :)
      am vazut la randul meu Balcicul, l-am vizitat iarna si pot sa spun ca acel loc are ceva aparte, indiferent de anotimp...
      o sa mergem si vara dar sincer, prefer sa pastrez senzatia acelei ierni in care totul era inghetat ca intr-o bucla de timp :)
      w-end fain si tie draga Floarea! :)

      Ștergere
  5. Haaaabaaaar nuuuu aveaaaam! :) Multumesc de info!
    Super! :))
    Minunat sfarsit de saptamana sa ai! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu mult darg Diana, cu mult drag!
      te pupacesc si eu! :*

      Ștergere
  6. faina poveste!Regina Maria era fenomenala! o doamna radianta si placuta!
    imi pare atat de ....amuzanta cu penele alea in cap...:))
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. chiar si penele acelea le poarta cu...discretie (nu gasesc alt cuvant) chiar daca ele sunnt atat de evidente :)
      te pupacesc si eu! :*

      Ștergere
  7. Mare dragoste înre regină și indieni la nivel formal.
    În realitate, reginei i-a căzut cu tronc un cu totul alt bărbat - Barbu Strirbei, nepotul domnitorului Știrbei Vodă - având și un copil cu el...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asta este o alta poveste...
      pe Barbu Stirbei l-a iubit femeia Maria, pe indienii Sioux i-a vizitat Regina :)
      sa nu uitam ca si Ferdinand a avut lunga si impartasita lui poveste de dragoste :)

      Ștergere
    2. ...și pe turcul del a Balcic tot femeia, și pe btitanicul din Primul Război mondial tot așa...; Ferdinand organniza aplicații militare și-și umplea cortul de campanie cu țigănci. Ah, scuze: atunci nu mai era rege, ci un simplu muritor...

      Ștergere
    3. orice barbat indiferent de functia pe care o ocupa sau de rangul pe care il are este mai intai barbat (idem si pentru femei).
      asta nu e o scuza, e o realitate, omul nu e perfect, un rege sau o regina, un sef de stat in actiunile lor au datoria de a se apropia de perfectiune, cel putin teoretic...
      sigur poate ca vad eu lucrurile distorsionat dar ma indoiesc :)

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. sunt de acord cu tine :))

      bine ai venit pe la mine, te mai astept! :)

      Ștergere
  9. Cum aflu eu cate ceva din istoria frumoasa a tarii noastre.Nu stiam de aceasta intalnire, mi se pare un eveniment emotionant si plin de insemnatate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa a si fost si asa a si ramas mult timp dupa ce el a avut loc..
      cred, cred cu toata convingerea ca e bine sa aflam despre intamplarile bune si frumoase care fac parte din trecutul nostru...avem si motive de mandrie, nu doar motive de nemultumire :)

      Ștergere
  10. O femeie fascinanta ! Pozele ei din America le-am vazut dar amanuntele si impesiile ei despre vizita, nu le citisem. Multumesc. Cata consideratie fata de o Doamna a unei tari atat de mici! Am fost impresionata !
    pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu adevarat o femeie rafinata si o Regina iesita din tipare :)
      si pe mine m-a impresionat si emotionat in egala masura acest articol :)
      te pupacesc si eu!

      Ștergere
  11. Ei, eu am mai fost, dar în tăcere ☺

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur ca te-ai hotarat sa " vorbesti" :)

      Ștergere
  12. Interesant! Am vazut o poza asemanatoare si pe FB. Nu stiam de aceasta vizita. :)

    RăspundețiȘtergere