Recunoscuta de intreaga lume ca fiind traditionala Romaniei prajitura Amandina este asemanata de straini cu un „burete de ciocolata” , umpluta cu crema de ciocolata sau de migdale.Se cunoaste pasiunea romanilor pentru dulciuri, asa incat in fiecare cofetarie – patiserie, Amandina a devenit un „must-have” in moda prajiturilor romanesti, amintind de vremea in care parintii isi duceau copii ca rasplata a notelor bune de la scoala la cofetarie.
Amandina este o prajitura speciala pentru toate generatiile, lumea a crescut cu ea si odata ce ati gustata nu o puteti uita datorita amestecului de arome cu ciocolata, rom si vanilie, cu un aluat incredibil de moale si o glazura fondant.
sursa:www.papadulce.ro
Va plac amandinele?
Chiar va trezesc amintiri din copilarie? :)
sigur ca ne plac! :)
RăspundețiȘtergere:))
Ștergeresi mie, insiropate si cu aroma de rom...mmmm dar preferatele mele raman mascotele...despre ele, alta data :)
Sper că ai fost cuminte și Moș Nicolaie ți-a umplut ghetele cu cadouri!
RăspundețiȘtergereSunt preferatele mele atât în copilărie,cât și acum!
Un weekend de poveste îți doresc,scumpo!
Cu mare drag te pup și îmbrățișez!
intotdeauna sunt cuminte si de aceea, rasfatata :))
Ștergereun w-end perfect iti doresc si eu draga Elena, sunt sigura ca Mos Niculae nu te-a uitat si, chair daca nu amandine ai primit, sigur cu ceva dulce te-a rasfat :)
pup! :*
iubesc gustul asta! este una din prajiturile mele preferate :)) delicioasa Amandina!
RăspundețiȘtergerete pup draga mea draga. Sa ai un weekend plin de bucurii! ♥
tocmai ce am fost pe la tine si m-am delectat cu dulciurile pe care le-am gasit acolo :))
Ștergerete pupacesc si eu draga mea draga, un w-end fain iti doresc la randul meu! :*
Cele prezente nu mai au gustul celor de odinioară...
RăspundețiȘtergereasta da, chiar da...
Ștergereuneori ma gandesc ca amintirile au un parfum mai puternic decat realitatea mai ales cand vine vorba de dulciurile copilariei :)
sigur in fotografia facuta de tine nu era vorba de o gogoasa?! :))
mie nu-mi plac fffff tare!
RăspundețiȘtergereinsa sotului si copilului meu, da! stiu ca le-am facut de vreo doua ori! o data prajiturile si recunosc nu au avut gustul celor din cofetariile noastre....!:P
si o data tort! tortul a iesit demential!
te pup!
auzisem eu de niste moldovence care se pricep sa bucatareasca nu gluma :))
Ștergerepup o fata priceputa! :*
Mie nu imi place, e prea dulce pentru mine, dar cateva linguri nu le refuz. O seara minunata sa ai!
RăspundețiȘtergeremie imi place pentru ca este insiropata si parfumata dar preferata mea ramane Mascota :)
Ștergereo noapte buna iti doresc la randul meu!
Da, mie imi trezesc amintiri placute. Am o problema: caut cofetaria cu amandinele cu acelasi gust din copilarie, dar nu am gasit inca ! :)
RăspundețiȘtergerenici nu cred sa mai existe cofetarii in care gustul prajiturilor sa fie ca cel din copilaria noastra, motivul fiind nu retetele care sunt cu siguranta aceleasi, ci ingredientele care si-au artificializat gustul...
Ștergerezic totusi sa nu ne pierdem speranta :))
Ma codeam: sa accesez, sa nu accesez?! Nu de alta, dar avem in casa doar turta dulce! :))
RăspundețiȘtergereImi plac amandinele foarte mult dar prajitura mea preferata este (acum n-am mai vazut in cofetarii, dar imi mai face mama) Dobos cu zahar ars.
Ziua minunata sa iti fie!
prajitura preferata a copilariei mele era cataiful dupa care urma o lunga lista, pe locul doi fiind savarina, pe locul trei o prajitura pe care nu am mai vazut-o cu blat cu nuca caramelizata si glazura de jeleu...
Ștergerespre uimirea mea de acum, atunci nu ma omoram dupa tortul sau prajiturile din ciocolata...cu bomboanele in schimb, era alta poveste :))
M-ai "lovit" cu articolul acesta! Sunt "topit" după amandine! Prăjitura mea preferată! Dar sunt şi pretenţios, căci în ultima vreme am cam păţit-o pe la câteva cofetării din Târg, unde amandinele nu au fost deloc aşa cum le ştiam.
RăspundețiȘtergereCând eram copil, treceam pe lângă o cofetărie Romarta, care avea în spate un mare laborator. Când făceau amandine, mirosea de la o poştă atât de frumos, iar delicioasele prăjituri "dispăreau" în câteva clipe. Parcă toate cele de atunci erau mai gustoase....
Numai bine, dragă Pandhora! :-)
cu sigranta amintirile noastre au intensificat gustul prajiturilor din copilarie :))
Ștergereoricum, atunci erau folosite ingrediente cu adevarat naturale sau cu mult mai naturale asa ca si gustul prajiturilor si nu doar al lor era altfel asa ca iti inteleg nostalgia :)
o noapte buna draga Alex!
E prajitura preferata a baietilor mei si am norocul de a avea o prietene]a care reuseste sa le faca exact "burete de ciocolata cu crema de ciocolata".
RăspundețiȘtergereUn deliciu!
mare noroc ai tu la prietene dar adevaratii norocosi sunt baietii tai :))
Ștergere