joi, 17 februarie 2011

MEVLEVI - fratia dervisilor care se rotesc

Membrii acestei fratii sunt urmasii renumitului poet si mistic turc Meulany Gelaluddin Rumy...
Ceremonia Sema, concepută în şapte părţi, simbolizează călătoria mistică a individului, în ascensiunea sa, prin minte şi inimă, către unirea completă cu divinul. Oglindind natura ciclică a existenţei şi a tuturor fiinţelor, dervişul sufit se întoarce către adevăr, creşte prin iubire, îşi abandonează ego-ul şi îmbrăţişează perfecţiunea. Se întoarce apoi din periplul său spiritual pentru a servi întreaga Creaţie. Îmbrăcaţi în lungi robe albe – simbol al giulgiului care înfăşoară ego-ul – şi purtând pălării înalte, în formă conică (piatra de mormânt a ego-ului), dervişii dansează chiar şi ore în şir. Cu mâna dreaptă orientată către în sus, pentru a primi binecuvântarea Cerului şi cea stângă în jos, pentru a se acorda cu Pământul şi corpul rotindu-se de la dreapta către stânga, dervişul se învârte în jurul inimii şi îmbrăţişează toată Creaţia cu dragoste, cu o intensitate tot mai mare, până când totul se topeşte într-o exaltare spirituală.....



text Laura Nani

12 comentarii:

  1. interesant mod de exprimare; asa cum pentru unii terapie inseamna yoga sau shopping sau catarat pe munte

    RăspundețiȘtergere
  2. Sophie: interesant punct de vedere as spune...
    chiar nu m-am gandit la dervisii rotitori sub acest aspect :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunat, am văzut şi în documentarul Baraka aşa ceva, este şi o formă de terapie precum scria mai sus Sophie, un dans sacru, care acum prin abundenţa de informaţii se desacralizează.

    RăspundețiȘtergere
  4. Scorchfield : pe mine ma fascineaza...

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.youtube.com/watch?v=L_Cf-ZxDfZA e superba cultura sufi.a fi musulman nu inseamna neaparat sa fii sunni sau shia.

    RăspundețiȘtergere
  6. un_pisic : delimitarile...nuantele sunt stabilite de oameni...valabil nu doar cand e vorba de religie...

    RăspundețiȘtergere
  7. Sarut'mana, pandhora!
    :)
    ...nascocirile mintii omenesti.
    Dupa ce termina "veneratia rotitoare" isi vad mai departe de treaba, mintind, inseland, facand compromisuri, ignorand etc.
    Mi-ar fi placut sa descopar macar o data o "secta" in care "ritualurile" sa schimbe cu totul comportamentul uman, macar pe sfert, in sensul doctrinei respective. Insa totul ramane la nivel lexical, oratoric, declarativ, imperativ.
    Cum de altfel, noi ortodocsii, facem fel si fel de ritualuri, apoi revenim la "matca", in propriile slabiciuni, ce nu tin cont de nicio dogma, de nicio filozofie umanista.. ci de instincte si metehne.
    Noi, oamenii, am creat o lume alternativa, inaltatoare, doar la nivel lexical. Frumoase aspiratii carora NIMENI nu le da viata!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  8. andreiraduM : buna andrei :)
    pe mine ma fascineaza felul in care isi induc aceasta stare de extaz...
    din punctul lor de vedere are legatura cu religia...
    cat despre ritualuri...
    pentru oameni e mai simplu sa faca vizibile aceste manifestari care teoretic subliniaza credinta decat sa creada,sa fie buni si curati sufleteste si inca o mie de alte lucrui...
    toate astea nu se vad...si daca nu se vad...nu exista....nu exista admiratia pentru ceea ce fac...asa ca...e corect ce ai spus...manifestarile religioase nu au legatura cu fondul reprezentat de ...om...
    un preot batran mi-a spus o data ca nu e bine sa spui ca postesti...asta inseamna ca te falesti...postul ar trebui sa fie intre tine si Dumnezeu...
    eu...una nici macar asta nu fac...nu pot...nu simt...

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, e un ritual mai altfel decât altele. Şi mie mi-a plăcut cum se vede.
    Mi-a adus aminte de copilărie când orice fustiţă era inevitabil probată prin rotire. Dacă nu se deschidea larg, ca o umbrelă, atunci era o fustiţă "mai puţin frumoasă" decât altele care probau această calitate.
    Revenind la ritual, cred că tot ce te ameţeşte ajută la atingerea acelui extaz atât de căutat de mistici.
    Ritualurile ne-au însoţit permanent de-a lungul istoriei. În fond, ele sunt nişte tehnici menite să ne adoarmă teama. Şi eu cred că ai dreptate când afirmi că omul modern a ajuns să înlocuiască credinţa cu ritualul.
    În ceea ce priveşte postul, el este un gest sapienţial. Nu-l faci pentru Dumnezeu, ci pentru trupul tău, pentru sănătatea lui, pentru limpezirea minţii şi ascuţirea simţurilor.
    Ce să facă Dumnezeu cu postul meu?! Are EL ceva de câştigat din asta? Nu cred. Eu, însă, obţin o purificare a organismului şi acord o perioadă de relativ repaus pentru organele prea solicitate de o alimentaţie "grea".

    RăspundețiȘtergere
  10. Blue :"...nişte tehnici menite să ne adoarmă teama " spui tu despre ritualuri...mi se pare o idee interesanta pentru ca este si asa...
    da...teama de ceea ce nu cunoastem...nu cunoastem prin contact direct...
    ritualurile mereu au avut ca scop sa "imblanzeasca" zeii...sau Dumne-zeii...
    si postul da...ar trebui sa porneasca din dorinta de a te purifica...dar dorinta asta trebuie sa vina din tine...nu sa fie impunsa...
    a ajuns sa fie impusa pentru ca omul nu face de buna voie acele lucruri care implica restrictionarea lui in fata placerii...indiferent de natura ei...
    si nu ma refer doar la hrana...
    de aceea am si spus ca eu nu tin post...dar cand am simtit nevoia...am facut-o...

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, este adevărat că la origine trebuie să fie o alegere liberă.
    În fapt, din câte mi-am dat eu seama, între post şi rugăciune este o corespondenţă biunivocă. Prin rugăciune, mentalul susţine fizicul (îl întăreşte ca să reziste stresului indus de post), iar prin post, fizicul dezintoxicat susţine mentalul. Insă, iubitabil e o chestiune de convingere.

    RăspundețiȘtergere
  12. Blue : fara convingere nimic nu se construieste...valabil si cand e vorba de credinta...
    advarata credinta te echilibreaza...dar pentru fiecare dintre noi "adevarata credinta" inseamna altceva...si nu ma refer aici DOAR la religie...

    RăspundețiȘtergere