Nichita Stanescu - Cele Noua Raiuri

Fiecarui pas al tau
I se cade o caleasca.
N-a cazut de mult o pleasca
asa grea pe capul meu!
Coltul strazii daca-l dai,
ai si nimerit în rai.
Îngerasi cu buci grasune,
stau la poarta, sa te sune,
caci, desigur, se cuvine
mare cinste pentru tine
si hodina pentru mine...
- Capul tau e-un zurgalau,
suna-anevoios si rau!
Si numai urechea mea
te aude, daca vrea.
- Raiul-al doilea, si el
mai departe e, nitel,
cum dai coltul celalalt,
lânga pompa de bazalt
(N-are robinet; în schimb
sa-i dai drumul poti, c-un nimb,
si-o sa curga doar caimac
si luna de vârcolac)
'nuntru, îngerimea snoba,
poarta numai roti de soba
Iar la sold, ca sabie,
Numai câte-o vrabie!
- Cerul-al treilea, fireste
nici nu se deosebeste
de-al doilea - decât
ca-i mai mic si mai urât.
Sfântul Pavel daca tu-l
zavorasti cu lacatul,
treci de-adevaratulea
în raiul al patrulea,
unde prietenul Francois
te pofteste pe-o saltea
tot de scânduri rihtuite,
pe sub tine nadusite,
ca sa te învete-asa
raiul cel de-al cincilea!
- Fiindca-ti place-acest popas
si n-am vreme, eu te las
si plec singur, mai departe,
prin raiul sase si sapte,
unde voi întârzia...
(Singur, fara dumneata)
Asteptând, junghiat e jind
babele sa oua -
raiurile opt si noua
în constructie fiind!