duminică, 24 iulie 2011
Iubiri in umbra timpului - Constantin Brancusi si Maria Tanase
Cand l-a cunoscut pe Brancusi, in 1938, Maria Tanase avea 25 de ani si era orbita de notorietatea mondiala a marelui sculptor, de care fusese fascinata inca de mica. Aflat la apogeul creatiei, Brancusi era un barbat cu experienta, ce tocmai implinise 62 de ani. Totusi, n-a rezistat farmecului irezistibil al Mariei, careia putea sa-i fie cu usurinta tata. In volumul "Brancusi - Amintiri si exegeze”, semnat de Petre Pandrea, este povestita pe larg aventura traita de cei doi titani, autorul publicand multe amanunte picante. "Brancusi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au intalnit pe linia folclorului muzical, a inteligentei si a mondenitatii… S-au vazut prima data la Paris. Era fatal ca sa se intalneasca la o expozitie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, sa se imprieteneasca fulgerator, sa se iubeasca, sa se desparta cu invective din partea neichii Costache (n.r. - cum era alintat sculptorul de apropiati)”, spune Pandrea. Artistul a numit-o "bocitoare" Tot el dezvaluie si ca o parte importanta a relatiei lor s-a consumat apoi la New York, cu prilejul unei alte expozitii, World Fair, desfasurata in primavara anului 1939. La despartirea de Maria, care - la un moment dat - nu a mai suportat ironiile iubitului ei celebru, de genul "Maria nu canta, ea boceste!”, Brancusi nu a regretat nimic, considerand ca dragostea pentru cantareata a venit la momentul oportun si a durat exact cat trebuia, "pana cand ne-am plictisit definitiv unul de celalalt”. Si asta desi marele Brancusi rostise, in fata mai multor prieteni, in momentul in care s-a amorezat de "privighetoarea muzicii romanesti” urmatoarea fraza: "Cand te ascult cum le zici, Marie, as fi in stare sa daltuiesc pentru fiecare cantec de-al nostru cate o Pasare Maiastra!”.
sursa: stiri.rol.ro
MARIA TANASE - Cine iubeste si lasa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un strop de istorie a culturii româneşti, până la urmă...
RăspundețiȘtergereMax Peter : un alt fel de strop...da...
RăspundețiȘtergerein general lumea uita sau ignora faptul ca si marile figuri ale lumii au fost in primul rand oameni...barbati si femei pe care acest sentiment atat de disecat,cantat,dorit,i-a facut sa arda,sa sufere sau sa pluteasca ca oricare alt batbat sau femeie...desigur...in alt mod si la alt nivel dar esenta...ramane aceeasi...
iubirea este la fel pentru toti...
Cred că aşa se întâmplă când se intersectează două genii. Mă îndoiesc că ar putea avea o existenţă comună paşnică. Totuşi, nu pot fi de acord cu ironiile lui nea Costache, deşi le intuiesc originea. Răspunsul ar trebui să vină din ceea ce a simţit sculptorul, la anii săi, în faţa frumuseţii şi tinereţii cântăreţei. Un scrâşnet de dinţi, neputincios, transformat în ironii la adresa artei ei.
RăspundețiȘtergereBlue: eu cred ca a vorbit doar barbatul din el... "nea Costache"....
RăspundețiȘtergereBrancusi nu ar fi putut fi niciodata un "nea..."
Da, bărbatul... Dar a ales să-i ironizeze arta, ca dovadă a neputinţei sale de a se răzbuna pe femeie. Cred că a iubit-o şi a urât-o în aceeaşi măsură, din cauza situaţiei în care se aflau.
RăspundețiȘtergereŞtii, asta-mi aminteşte de:
http://www.youtube.com/watch?v=KMOOr7GEkj8&ob=av2e
:))
Blue: luciditatea a topit dragostea...atat de omenesc...
RăspundețiȘtergerePosibil. Ai sintetizat foarte frumos, da, cam aşa se petrec lucrurile: luciditatea ucide dragostea.
RăspundețiȘtergereMama ei de luciditate!
:))
Blue: eu una refuz sa fiu lucida :))
RăspundețiȘtergereimi place enorm de mult fotografia asta a lui Brancusi...sunt sigura ca era tulburator sa fii in preajma lui...si apoi coplesitor...
poate ca artistul din el ar fi ramas langa multe din iubitele pe care le-a avut...dar barbatul...nu...
Frumoasă poveste! Mulţumesc că ai împărtăşit-o cu noi!
RăspundețiȘtergerePe asta n-am ştiut-o!
RăspundețiȘtergereŞtiam de Brâncuşi, că aşa «ţăran» cum era, avea iubite contese la Paris. Sigur este mult monden, dar şi folclor, în toate aceste poveşti!
:)
DoarEu: cu drag Claudia :)
RăspundețiȘtergereScorchfield : si in toate un samburas de adevar...:)
RăspundețiȘtergerefemeile au un nas extrem de fin atunci cand este vorba sa miroasa un barbat advevarat...artist sau nu :)
Acestea da valori in fata carora te inclini!
RăspundețiȘtergereA fost un popas nemaipomenit aici la tine!
Acum sunt in departari, dar promit sa revin curand!
Interesantă poveste de iubire,nu
RăspundețiȘtergeream știut dar pot spune că au fost
doi oameni deosebiși și totodată frumoși!
O săptămână cât mai plăcută draga mea!
Te îmbrățișez cu drag...
Vera: te astept cu drag pe la mine...cutiuta mea este mereu deschisa :)
RăspundețiȘtergereELENA: unici in felul lor...da...
RăspundețiȘtergereo saptamana faina sa ai si tu...pup :)
Interesantă poveste, Pandhora... cu tâlc şi cu ambră de amor.
RăspundețiȘtergereSemn că dragostea, atunci când există, nu cunoaşte graniţe... limitative.
Frumos!
Oana : frumos spus "cu ambra de amor"...
RăspundețiȘtergereAi multă dreptate, când te "loveşte" aşa ceva, nici nu mai contează cine esşti.
RăspundețiȘtergereTitanii nu pot trăi unul în umbra celuilalt ..
RăspundețiȘtergereDouă genii și o iubire!!
RăspundețiȘtergereMax Peter: totul e sa te consideri norocos/norocoasa...:)
RăspundețiȘtergereMita Mimitz : probabil ca daca ar face-o pentru multa vreme unul din ei si-ar pierde "calitatea" de titan...sau ea s-ar transforma in altceva...mai bun...sau poate nu...
RăspundețiȘtergereMita Mimitz: multumesc de trecere...te mai astept :)
RăspundețiȘtergereINCERTITUDINI : si apoi...fiecare geniu si-a continuat drumul...iar noi ne-am bucurat pe mai departe de ceea ce ei stiau sa faca mai bine...
RăspundețiȘtergerehabar nu aveam; amor de genii
RăspundețiȘtergereSophie : una din povestile dragi mie :)
RăspundețiȘtergereMă fascinează poveștile tale. Iubiri făr Acce DINrect :)
RăspundețiȘtergereZodrac: am auzit eu ca ardelenii sunt romantici :))
RăspundețiȘtergere