Azi m-am mai întalnit o data cu Paler.... "De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe!" bla, bla, bla....etc! Oare chiar asa sa fie? Cum ramane atunci cu "nimic nu se pierde totul se transforma..." Sau si asta este un bla,bla bla..... O noapte buna sa ai!
a fost un om care a reusit sa vada viata dar,ca orice om a facut asta in clipa cand a trebuit sa priveasca in urma... orice om priveste in urma la un moment dat dar nu orice om incearca sa inteleaga de ce o suma de lucruri s-au intamplat in viata lui... buna sa-ti fie si tie dimineata Elly! :)
Dupa parerea mea, nu e neaparat nemaipomenit de placut si de usor sa iti petreci viata prin trenuri si gari, poate doar cand esti real tanar, asa intre 17 si 27 de ani. E parca mai bine si mai usor sa stai linistit acasa dupa aia. Ce-i drept, capatand experienta de a voiaja asa in continuu, devii mai eficient la facut diverse bagaje in mod expert si inveti diverse scurtaturi ca sa nu pierzi trenul sau avionul, sau de unde sa cumperi bilete de calatorie mai ieftine, dar la ce naiba foloseste in fond si la urma urmei o asemenea experienta ? Poate doar daca ai de gand sa-ti deschizi o agentie de voiaj si/sau sa scrii o carte cu sfaturi pt altii despre diverse calatorii mai eficiente, (in sinea ta bucurandu-te de fapt totodata ca tu ai scapat in sfarsit de efort si ca poti castiga ceva bani de pe urma altora pe care sa ii indemni cu folos in legatura ce bine si relaxant e sa te plimbi de colo colo cu trenul). (Nu tu desigur, ci asa in general.) Nu neg ca turismul nu este important pt formarea caracterului atunci cand esti tanar, dar zau, dupa ce ai vazut Parisul si Macchu Picchu de cateva ori, si te-ai plimbat si cu Lufthansa si cu British Airways, (sau companiile de tren echivalente), iti dai seama rapid ca peste tot e cam la fel, si ce conteaza mai mult e linistea sufleteasca. Unii, intr-adevar nu se pot linisti decat daca se afla in perpetua miscare, dar relativ la maj lumii, cred ca proportia lor e totusi minoritara. Iar cine e cu adevarat autentic motivat sa ajunga neaparat la Paris o ia si pe jos, asa ca de ex Brancusi, nu ii trebuie nici macar un tren sau alt mijloc de transport, si nu va avea tendinta de a se vaicari niciodata, asa cum o face O Paler prea des, (dupa parerea mea), ca nu a indraznit sa ia trenul sau ca a pierdut vreun tren, etc.
nu as zice ca Paler se vaita...el constata un fapt... este o realitate faptul ca ceea ce nu faci la 20 de ani degeaba faci la 40,lucrurile nu au cum,nu pot fi la fel prin simplul fapt ca tu ca persoana esti diferit de cel de la 20 de ani... cam asta e ideea a ceea ce spunea Paler sau cel putin eu asa vad lucrurile...
Pai in sensul asta, da, desigur, daca nici la 20 de ani nu faci imediat si in mod cat mai impulsiv poti lucrurile pe care vrei sa le faci, atuncea cand naiba sa le mai faci, ca se presupune ca iti scade impulsivitatea pe masura ce imbatranesti, cu o posibilitate de recuperare totusi la varsta senilitatii, in caz de dementa.
Mi-a pacut O.Paler si imi plac scrierile lui, dar... nu sunt de acord cu tot ceea ce afirma :) De unde stim cand e Timpul pentru a trai ceva? La ce se refera acea traire pe care o aminteste? E perspectiva lui asupra vietii... nu a mea. "E un Timp pentru toate" - spunea cineva – dar nu stim cand e acel Timp (indraznesc sa spun) Cand traiesc ceea ce traiesc, atunci cand traiesc trebuia sa traiesc in exact acel moment in exact modul in care am trait! Tot ceea ce urmeaza e numai – zic! – efectul unei analize rationale a ceea ce ar fi putut fi... Cand avem de ales intre doua sau mai multe cai putem alege numai una – si calea aleasa se presupune ca e “la timp”... Cred ca imi ameteste unicul si iubitul neuron! :)
Ce pierdem pentru totdeauna? Un om drag care moare sau un om drag care iese din calea noastra? Alta varianta?! In oricare caz, de ce sa conideram o pierdere si nu un castig? Nu am pierdut, am trait ceva, langa cineva, cu cineva cat a trebuit sa traim... Nu pierdem. Zic si eu... :) dar e posibil sa gresesc... O saptamana minunata sa ai, cu intamplari minunate!
P.S. Dincolo de filosofia mea de doua parale matinale :) iti scriu ca imi place (spre extraordinar) aceasta postare! Sper, insa, si iti doresc si imi doresc, sa nu aiba tangenta cu trairile tale! Fara dezamagiri! :)
tocmai ca postarea are legatura cu o dezamagire dar nu-ti face griji,o voi trece si pe asta la pierderi :) ma bucur ca ti-ai expus pe larg punctul de vedere,o sa incerc sa-ti raspund la fel pentru si chiar imi face placere sa o fac :)
"De unde stim cand e Timpul pentru a trai ceva?" asta e problema,ca de cele mai multe ori nu stim,nu constientizam ca "aceea" este clipa... realizam asta la un moment dat cand imprejurarile ne arata ca alegerea facuta la un moment dat nu s-a dovedit,in timp,a fi cea buna... eu cred ca suntem de fapt construiti asa, cu a ceasta predispozitie de a nu sti cu exactitate cand este "timpul" pentru ceva anume...in fond suntem oameni si nu zei,in concluzie suntem imperfecti...
"Ce pierdem pentru totdeauna?" e mult adevar in ceea ce spui tu dar atat "castigul" cat si "pierderea" sunt chestie de perceptie asa ca ea cu siguranta va fi diferita de la un om la altul :)
te imbratisez draga Diana si iti doresc ca timpul sa-ti fie mereu prieten :)
Anumite lucruri trebuie, întradevăr, făcute la timpul lor. Eu simt exact ce nu mai pot să fac. O fi vârsta, o fi înțelepciunea?! O fi experiența sau teama, parcă mai accentuată decât în tinerețe. Nu, nu merg pe bicicletă și asta pentru că nu am avut bicicletă când eram copil. Avea doar frate-meu. Eu aveam role. și da, patinez bine și azi. Și îmi e ciudă, foarte ciudă, căci acum mi-e teamă de dezechilibrări, dovadă că nu merg nici azi pe bicicletă. O fi ...vârsta, o fi altceva-urile! Te pup, Pandhoraa! :)
Pai eu nu merg pe bicicleta tocmai pt ca am mers cand eram mai tanar. Adica ce rost are sa fii dezamagit de vreme ce maj dorintelor si visurilor odata implinite isi pierd calitatea de vis, tocmai aia care le face mai pretioase ? Eu sunt pro pastrat anumite visuri pe care sa nu le implinim niciodata, tocmai ca sa avem si noi acolo un mic sipet de bijuterii de fantezie, ca sunt atat utile cat si frumoase, deci valoroase zic eu tocmai asa ramase la stadiul de vis si fantezie.
P.S. Tocmai de AIA ziceam mai sus ca nu prea eram de acord cu vaicareala lui Paler, care din acest punct de vedere mi se pare chiar un tip de nemultumit egoist cronic, (de altfel si aproape intreg tonul scrierilor lui parandu-mi-se de acest tip distimic), care nu acorda pretuirea cuvenita visurilor neindeplinite. De aia, eu nu incurajez ca un om momentan temporar acut dezamagit sa generalizeze imediat luandu-l exemplu pe O Paler, ca el mi se pare deja de nivel distorsionat patologic, chiar daca se exprima frumos in legatura cu asta, si sa caute imediat un stilist mai optimist sau cel putin cu simt discriminatoriu mai critic deci oarecum mai precis si mai echilibrat apropiat de realitate, ca de ex dl Montaigne, care a scris ca "in legatura cu intamplarile din viata noastra daca sunt bune sau rele acest lucru depinde in mare masura de propria noastra perceptie".
Eu, sincer sa fiu, recomand mai degraba o injuratura (efectuata desigur, in privat, ca sa nu auda vreun minor inca in formare), decat un citat din O Paler pt a rezolva mult mai rapid sentimentul neplacut al unei posibile dezamagiri temporare. Desigur, daca dezamgirea e de un asemenea nivel ca ne poate atinge la simtul nostru de cine suntem noi asa ca identitate de baza, cu intreg sistemul nostru de valori, e mai greu, insa cu indeajuns antrenament disciplinat, pana la urma merge si injuratura, desi in aceste cazuri mai dificile recomandabila, dupa parerea mea, ar fi utilizarea umorului.
Paler nu a dat un verdict,a emis un punct de vedere asa cum faci si tu aici... si categoric cum bine spune dl. Montaigne,lucrurile depind de propria noastra perceptie si cum noi suntem diferiti unii de altii e firesc ca si perceptia asupra lucrurilor sa fie diferita...
Azi m-am mai întalnit o data cu Paler....
RăspundețiȘtergere"De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe!"
bla, bla, bla....etc!
Oare chiar asa sa fie? Cum ramane atunci cu "nimic nu se pierde totul se transforma..." Sau si asta este un bla,bla bla.....
O noapte buna sa ai!
da...si pierderea se poate transforma in durere,regret,tristete...dezamagire...
Ștergerepup draga Minnie,o noapte buna iti doresc la randul meu!
este uneori atât de simplu: just call-me! :)
RăspundețiȘtergerenimic nu e simplu Scorch...dar daca tu zici ca uneori ar fi... :)
Ștergerewow este exact situatia mea de acum..
RăspundețiȘtergereeste si ceea ce simt eu in seara asta...
Ștergere...dar cautand bine,bine am putea gasi ceva si mai bun...
RăspundețiȘtergereSunt optimista rau de tot!:)
e bine asa angi,e bine asa :)
ȘtergereCât este de dureros de adevarat!! Toate la timpul lor...
RăspundețiȘtergerestiu...
Ștergereexact asa este! trenul vietii nu se întoarce niciodata în aceeasi gara!
RăspundețiȘtergerede-am fi convinsi de acest adevar am avea curajul sa luam trenul din mers dar probabil ca ne indoim si atunci...
ȘtergereCe minte sclipitoare a avut omul acesta...
RăspundețiȘtergereadevarat...
ȘtergereOctavian Paler a fost un mare intelept. Nu-l pot contrazice :)
RăspundețiȘtergereNoapte buna, Pandhora!
a fost un om care a reusit sa vada viata dar,ca orice om a facut asta in clipa cand a trebuit sa priveasca in urma...
Ștergereorice om priveste in urma la un moment dat dar nu orice om incearca sa inteleaga de ce o suma de lucruri s-au intamplat in viata lui...
buna sa-ti fie si tie dimineata Elly! :)
imi place, nu-mi place, asa este...:)
RăspundețiȘtergerecam da,zic si eu :)
ȘtergereDupa parerea mea, nu e neaparat nemaipomenit de placut si de usor sa iti petreci viata prin trenuri si gari, poate doar cand esti real tanar, asa intre 17 si 27 de ani. E parca mai bine si mai usor sa stai linistit acasa dupa aia. Ce-i drept, capatand experienta de a voiaja asa in continuu, devii mai eficient la facut diverse bagaje in mod expert si inveti diverse scurtaturi ca sa nu pierzi trenul sau avionul, sau de unde sa cumperi bilete de calatorie mai ieftine, dar la ce naiba foloseste in fond si la urma urmei o asemenea experienta ? Poate doar daca ai de gand sa-ti deschizi o agentie de voiaj si/sau sa scrii o carte cu sfaturi pt altii despre diverse calatorii mai eficiente, (in sinea ta bucurandu-te de fapt totodata ca tu ai scapat in sfarsit de efort si ca poti castiga ceva bani de pe urma altora pe care sa ii indemni cu folos in legatura ce bine si relaxant e sa te plimbi de colo colo cu trenul). (Nu tu desigur, ci asa in general.) Nu neg ca turismul nu este important pt formarea caracterului atunci cand esti tanar, dar zau, dupa ce ai vazut Parisul si Macchu Picchu de cateva ori, si te-ai plimbat si cu Lufthansa si cu British Airways, (sau companiile de tren echivalente), iti dai seama rapid ca peste tot e cam la fel, si ce conteaza mai mult e linistea sufleteasca. Unii, intr-adevar nu se pot linisti decat daca se afla in perpetua miscare, dar relativ la maj lumii, cred ca proportia lor e totusi minoritara. Iar cine e cu adevarat autentic motivat sa ajunga neaparat la Paris o ia si pe jos, asa ca de ex Brancusi, nu ii trebuie nici macar un tren sau alt mijloc de transport, si nu va avea tendinta de a se vaicari niciodata, asa cum o face O Paler prea des, (dupa parerea mea), ca nu a indraznit sa ia trenul sau ca a pierdut vreun tren, etc.
RăspundețiȘtergerenu as zice ca Paler se vaita...el constata un fapt...
Ștergereeste o realitate faptul ca ceea ce nu faci la 20 de ani degeaba faci la 40,lucrurile nu au cum,nu pot fi la fel prin simplul fapt ca tu ca persoana esti diferit de cel de la 20 de ani...
cam asta e ideea a ceea ce spunea Paler sau cel putin eu asa vad lucrurile...
Pai in sensul asta, da, desigur, daca nici la 20 de ani nu faci imediat si in mod cat mai impulsiv poti lucrurile pe care vrei sa le faci, atuncea cand naiba sa le mai faci, ca se presupune ca iti scade impulsivitatea pe masura ce imbatranesti, cu o posibilitate de recuperare totusi la varsta senilitatii, in caz de dementa.
Ștergeream spus 20 de ani la modul generic dar daca tu vrei sa iei lucrurile ad litteram... :)
ȘtergereMi-a pacut O.Paler si imi plac scrierile lui, dar... nu sunt de acord cu tot ceea ce afirma :)
RăspundețiȘtergereDe unde stim cand e Timpul pentru a trai ceva? La ce se refera acea traire pe care o aminteste? E perspectiva lui asupra vietii... nu a mea. "E un Timp pentru toate" - spunea cineva – dar nu stim cand e acel Timp (indraznesc sa spun) Cand traiesc ceea ce traiesc, atunci cand traiesc trebuia sa traiesc in exact acel moment in exact modul in care am trait! Tot ceea ce urmeaza e numai – zic! – efectul unei analize rationale a ceea ce ar fi putut fi... Cand avem de ales intre doua sau mai multe cai putem alege numai una – si calea aleasa se presupune ca e “la timp”...
Cred ca imi ameteste unicul si iubitul neuron! :)
Ce pierdem pentru totdeauna? Un om drag care moare sau un om drag care iese din calea noastra? Alta varianta?! In oricare caz, de ce sa conideram o pierdere si nu un castig? Nu am pierdut, am trait ceva, langa cineva, cu cineva cat a trebuit sa traim... Nu pierdem.
Zic si eu... :) dar e posibil sa gresesc...
O saptamana minunata sa ai, cu intamplari minunate!
P.S. Dincolo de filosofia mea de doua parale matinale :) iti scriu ca imi place (spre extraordinar) aceasta postare! Sper, insa, si iti doresc si imi doresc, sa nu aiba tangenta cu trairile tale! Fara dezamagiri! :)
tocmai ca postarea are legatura cu o dezamagire dar nu-ti face griji,o voi trece si pe asta la pierderi :)
Ștergerema bucur ca ti-ai expus pe larg punctul de vedere,o sa incerc sa-ti raspund la fel pentru si chiar imi face placere sa o fac :)
"De unde stim cand e Timpul pentru a trai ceva?"
asta e problema,ca de cele mai multe ori nu stim,nu constientizam ca "aceea" este clipa...
realizam asta la un moment dat cand imprejurarile ne arata ca alegerea facuta la un moment dat nu s-a dovedit,in timp,a fi cea buna...
eu cred ca suntem de fapt construiti asa, cu a ceasta predispozitie de a nu sti cu exactitate cand este "timpul" pentru ceva anume...in fond suntem oameni si nu zei,in concluzie suntem imperfecti...
"Ce pierdem pentru totdeauna?" e mult adevar in ceea ce spui tu dar atat "castigul" cat si "pierderea" sunt chestie de perceptie asa ca ea cu siguranta va fi diferita de la un om la altul :)
te imbratisez draga Diana si iti doresc ca timpul sa-ti fie mereu prieten :)
macar de mi-ar spune trenul asta, in ce gara se intoarce. as alerga intracolo..:)
RăspundețiȘtergerezi faina!
de-ar mai exista garile trenurilor pierdute...eu cred ca atunci cand pierdem,pierdem si trenul,pierdem si gara :)
Ștergerepup draga geanina!
Anumite lucruri trebuie, întradevăr, făcute la timpul lor.
RăspundețiȘtergereEu simt exact ce nu mai pot să fac. O fi vârsta, o fi înțelepciunea?! O fi experiența sau teama, parcă mai accentuată decât în tinerețe. Nu, nu merg pe bicicletă și asta pentru că nu am avut bicicletă când eram copil. Avea doar frate-meu. Eu aveam role. și da, patinez bine și azi. Și îmi e ciudă, foarte ciudă, căci acum mi-e teamă de dezechilibrări, dovadă că nu merg nici azi pe bicicletă. O fi ...vârsta, o fi altceva-urile!
Te pup, Pandhoraa! :)
esti un om care stie ce vrea Mirela si mai ales,cum sa vrea :)
Ștergerepup si eu draga Mirela! :)
Pai eu nu merg pe bicicleta tocmai pt ca am mers cand eram mai tanar. Adica ce rost are sa fii dezamagit de vreme ce maj dorintelor si visurilor odata implinite isi pierd calitatea de vis, tocmai aia care le face mai pretioase ? Eu sunt pro pastrat anumite visuri pe care sa nu le implinim niciodata, tocmai ca sa avem si noi acolo un mic sipet de bijuterii de fantezie, ca sunt atat utile cat si frumoase, deci valoroase zic eu tocmai asa ramase la stadiul de vis si fantezie.
ȘtergereP.S. Tocmai de AIA ziceam mai sus ca nu prea eram de acord cu vaicareala lui Paler, care din acest punct de vedere mi se pare chiar un tip de nemultumit egoist cronic, (de altfel si aproape intreg tonul scrierilor lui parandu-mi-se de acest tip distimic), care nu acorda pretuirea cuvenita visurilor neindeplinite. De aia, eu nu incurajez ca un om momentan temporar acut dezamagit sa generalizeze imediat luandu-l exemplu pe O Paler, ca el mi se pare deja de nivel distorsionat patologic, chiar daca se exprima frumos in legatura cu asta, si sa caute imediat un stilist mai optimist sau cel putin cu simt discriminatoriu mai critic deci oarecum mai precis si mai echilibrat apropiat de realitate, ca de ex dl Montaigne, care a scris ca "in legatura cu intamplarile din viata noastra daca sunt bune sau rele acest lucru depinde in mare masura de propria noastra perceptie".
ȘtergereEu, sincer sa fiu, recomand mai degraba o injuratura (efectuata desigur, in privat, ca sa nu auda vreun minor inca in formare), decat un citat din O Paler pt a rezolva mult mai rapid sentimentul neplacut al unei posibile dezamagiri temporare. Desigur, daca dezamgirea e de un asemenea nivel ca ne poate atinge la simtul nostru de cine suntem noi asa ca identitate de baza, cu intreg sistemul nostru de valori, e mai greu, insa cu indeajuns antrenament disciplinat, pana la urma merge si injuratura, desi in aceste cazuri mai dificile recomandabila, dupa parerea mea, ar fi utilizarea umorului.
ȘtergerePaler nu a dat un verdict,a emis un punct de vedere asa cum faci si tu aici...
Ștergeresi categoric cum bine spune dl. Montaigne,lucrurile depind de propria noastra perceptie si cum noi suntem diferiti unii de altii e firesc ca si perceptia asupra lucrurilor sa fie diferita...
Dezamăgitor de trist şi adevărat.
RăspundețiȘtergereasa e...
ȘtergereIn general este adevarat, dar nu este totusi o regula. Sunt si lucruri care pot fi facute mai tarziu. Pierdem un tren, dar poate vine altul mai bun...
RăspundețiȘtergereun punct de vedere optimist demn de luat in seama :)
ȘtergereBeautiful Image Pandhor!
RăspundețiȘtergereHave a Happy Day.
Brasil clik
obrigado Adriano :)
Ștergere