Parfumul florii de noiembrie

Usa s-a inchis incetisor .
Aproape am simtit alunecarea aceea metalica finalizata cu un clic.
Acum respira calm langa ea mirosind a aer umed...

Fata in fata pe terasa de la malul lacului....

Da, a spus ea ridicandu-se si apropiindu-se usor de marginea terasei care inainta putin in lac.Parul de un roscat auriu ii lumina spatele delimitand conturul trupului ei.
Da, te-am inselat,nu am putut altfel….
Te-am mintit.
Suna, este atat de crud sa-ti spun asta….

Perfectiunea ta ma face constienta de imperfectiunea mea si nu vreau sa sune ca o scuza, e doar o constatare realista.

Neindeminatica cum sunt, stii doar,la coborarea din tren am scapat din mana umbrela si in incercarea de a o prinde, ochelarii de soare-nu renunt la ei indiferent de vreme si asta te-a nemultumit intotdeauna…
A prins umbrella, a ridicat ochelarii si mi-a intins mana.
Ai nevoie de un insotitor permanent a spus el, si nici macar nu zambea.Multumesc am spus, ma descurc si singura chiar daca nu pare.
Nu ma indoiesc, aproape a soptit el….
A continuat sa ma priveasca,s-a rasucit brusc si a plecat…
Am ramas asa uitandu-ma in urma lui.
Ce-a fost asta?
Si s-a facut toamna, s-a facut noiembrie...
Ploua teribil in ziua aia, taxiul a trecut fara sa observe semnul meu.
Asa imi trebuie daca nu fac comanda de acasa….
- O umbrela?
Era in spatele meu.
Si,in mod cu totul neobisnuit am realizat ca nu il uitasem…
Am intrat sub umbrela lui, in viata lui…

Apartamentul mirosea a mere, nu verzi ,mere rosii, coapte in gradinile, in livezile noastre si a crizanteme udate ploaie...
L-am simtit in spatele meu respirandu-ma.
Am facut un pas inapoi lipita de el acum…
Taci,mi-a spus el…
Vorbesti mult uneori…
Eu?De unde poti sti tu asta?Dar deja buzele lui imi inghitisera cuvintele…
De ce m-am adancit in acel sarut, in carnea, in sufletul lui?
De ce mi-a ramas in piele mirosul merelor rosii, al crizantemelor udate de ploaie?
Sau era doar urma atingerilor lui?

Am revenit acolo, la putinele lui vorbe, la atingerile lui, prelingandu-mi emotia si placerea pe fiecare bucatica din el si din mine…
Am nevoie de tine, imi spunea de fiecare data jucandu-se cu parul meu, cu respiratia, cu dorinta si asteptarea mea…..

- Tu?Tu, in ce fel ai tu nevoie de mine,tu…atat de controlat?
S-a intors cu fata spre masa…
Nu mai era nimeni acolo….
Iarta-ma a mai spus ea lacului, dar te parsesc…
Clic….alunecarea metalului pe metal, si usa s-a inchis incetisor…
A trecut un an de atunci…
Acum este singura…..

- Buna dimineata visatoarea mea, tot cu povestile tale de pe blog?
Hai sa bem cafeaua si sa vedem ce ai mai inventat, a zis el zambind si mirosind a aer umed de toamna, a frunze si...nu...a crizanteme si a mere rosii, nu...
Ha,ha…a ras cu pofta sorbind din cafeaua fierbinte.
Dar tu, tu urasti ochelarii de soare, sunt o fita,mereu spui asta…

Umbrela odihnea linistita in suportul ei de pe hol, langa usa care avea un clic metalic atunci cand era inchisa….

E o poveste pe care am scris-o cu mult timp in urma si care imi este draga si pe care o consider potrivita cu Povestea Parfumată gazduita ca de fiecare data de  Mirela.