CUM MIROS ORAŞELE LUMII?

În afară de arhitectura şi cultura specifice fiecărui oraş în parte, există acea amprentă olfactivă pe care locurile pe unde călătoreşti o lasă asupra ta, îmbibându-ţi porii şi sufletul cu miros de amintiri plăcute, ciudate, mistice, interesante…

LONDRA: Oraşul care pare gri la suprafaţă dar atât de nuanţat odată ce te afunzi în străduţele multiculturale îmbibate de ploaie, drumuri pietruite ude şi ceaţă. Verdele crud al vegetaţiei de acolo, ceaiul şi Tamisa creează ambientul perfect pentru o aromă atât de vintage dar atât de fresh în acelaşi timp.

THASSOS: Mirosul de pini din Thassos este deja cunoscut. Platanii, brazii şi stejarii formează un trio de excepţie, învăluind parcă tot oraşul în esenţa zeilor din mitologia greacă: pietre călduţe pe ţărmuri nisipoase, mirosul oceanului şi pini ai căror ace străpung aerul proaspăt.

SAN FRANCISCO: La fel ca Thassos, San Francisco este învăluit de briză. De data aceasta, briza este cea a unui ocean rece, însă ea este domolită de mirosul de eucalipt şi conifere. Mirosul deşertului din California înnobilează şi completează totul, producând cel mai placut aer de respirat.

LOS ANGELES: Pinul, iasomia, briza oceanului, aerul uscat şi eucaliptul sunt cele care dau nota olfactivă a parfumului de Los Angeles. Oraşul Îngerilor este dominat totodată şi de mirosul asfaltului încins şi al fumului din tobele de eşapament ale maşinilor care nu încetează să uimească cu impozanţa lor.

DALLAS: Mulţi oameni afirmă că Dallas-ul este cel mai frumos atunci când plouă. Mirosul pe care furtunile îl împrăştie în aer răcorind asfaltul şi străzile late este de nedescris – acel iz de Lume Nouă, de modern şi complex.

MOMBASA: La ce vă duce cu gândul această denumire exotică? Aerul tropical, pământul uscat, praful de pe străzile arse de soare – aceasta este latura olfactivă a oraşului. Vara se poate simţi un miros intens de pământ udat de ploaia zbuciumată.

BUCUREŞTI: Privind partea pozitivă, Bucureştiul ne încântă de fiecare dată cu un amestec inedit de miros de tei, caprifoi (Mâna Maicii Domnului), praf şi asfalt încins. Până şi mirosul metroului încadrează oraşul într-o categorie cel puţin interesantă. Bucureştiul este un oraş cu o personalitate mare şi cu un curaj nebun de a nu păstra în el un singur factor olfactiv ci o complexitate care, poate inconştient, exceptând mirosurile mai puţin plăcute, ne face să ne fie dor de casă ori de câte ori păşim pe meleaguri străine.

sursa: http://blog.myfragrance.ro