Studiul a combinat domenii (fiziologie, psihologie, antropologie) şi a adunat date variate, de la tipul de personalitate şi nivelul de inteligenţă la obiceiuri legate de consumul de alcool, relaţiile de familie sau chiar lungimea scrotului. Anul trecut, George Vaillant, care a condus studiul timp de mai bine de trei decenii, a publicat rezultatele acestuia în cartea Triumphs of Experience (disponibilă aici). Studiul început în 1938 a urmărit peste 200 de bărbaţi, începând din anii studenţiei şi ajungând la vârsta a treia şi a ajutat cercetătorii să înţeleagă maturizarea adultă şi ce te ajută, ca bărbat, să trăieşti fericit după convenţionala pensionare. Analizând aspecte diverse ale vieţii bărbaţilor, de la relaţii, la politică şi religie și de la consumul de alcool la strategii de a face faţă unor probleme, studiul a oferit rezultate interesante:
- vieţile noastre continuă să evolueze şi în anii de pe urmă, care adesea se dovedesc o perioadă mai împlinită decât cele de dinainte;
- bărbaţii care se descurcă bine la vârsta a treia nu au avut, în mod obligatoriu, şi acelaşi succes la vârsta a doua sau viceversa;
- este posibil să îţi revii după o copilărie nefericită, dar amintirea unei copilării fericite este o sursă de putere şi energie pentru întreaga viaţă;
- căsătoriile aduc mai multă satisfacţie abia după vârsta de 70 de ani;
- îmbătrânirea fizică după vârsta de 80 de ani este determinată mai puţin ereditar şi mai mult de stilul de viaţă avut înainte de vârsta de 50 de ani. Astfel, o îmbătrânire frumoasă, cu graţie şi vitalitate, ni se datorează mai degrabă nouă, dacă avem un stil de viaţă sănătos, decât moştenirii genetice;
- alcoolismul este o problemă cu o putere distructivă enormă pentru bărbaţi (de altfel, notează studiul, alcoolismul a fost identificat drept cea mai des întâlnită cauză de divorţ în rândul participanţilor la studiu; tot alcoolismul a fost asociat problemelor precum depresie sau nevroză);
- laolaltă cu fumatul, alcoolismul s-a dovedit a fi cauza numărul unu a deceselor în rândul participanţilor la studiu;
- în ceea ce priveşte veniturile, nu a existat o diferenţă notabilă între cât câştigau cei cu IQ-uri peste 150 şi cei cu IQ-uri între 110 – 115;
- în ceea ce priveşte vieţile sexuale, una dintre cele mai interesante descoperiri ale studiului este că liberalii, deşi pe drumul spre îmbătrânire, au parte de mult mai mult sex, chiar şi la 80 de ani, în vreme ce conservatorii, de regulă, puneau punct vieţii sexuale pe la 68 de ani („am consultat specialişti în urologie pe tema asta, nu au nici cea mai vagă idee de ce este aşa”, a scris Vaillant);
- ideologiile politice nu au influenţat satisfacţia vieţii, în general, dar, conform concluziei de mai sus, ar exista o legătură cu viaţa sexuală.
În cartea sa, Vaillant a numit o serie de factori (mai des decât alţii) ca fiind definitorii pentru o viaţă fericită a bărbaţilor, dar unul a fost evidenţiat în mod special: este vorba de corelarea puternică dintre afectuozitatea relaţiilor din timpul vieţii şi sănătatea şi fericirea anilor de pe urmă ai vieţii. Cercetătorul a notat că 58 dintre bărbaţii monitorizaţi, care au avut cel mai ridicat punctaj la capitolul „relaţii afectuoase”, au câştigat mai mult decât cei care aveau cel mai scăzut punctaj la acest capitol şi au avut mai mult succes profesional, deci şi un grad de mulţumire mai ridicat asupra vieţii.
O altă descoperire remarcată de studiu este semnificaţia foarte mare, pentru vieţile bărbaţilor, a relaţiilor cu mamele lor. Se pare că acestea sunt hotărâtoare pentru bunăstarea din timpul vieţii bărbaţilor. „Bărbaţii care au avut relaţii călduroase, plăcute, cu mamele lor au câştigat mai mult decât cei cu mame mai nepăsătoare. Bărbaţii care au avut relaţii reci cu mamele lor erau mai degrabă supuşi riscului de a dezvolta demenţă la bătrâneţe. Relaţiile bărbaţilor cu mamele lor au fost asociate şi cu eficienţa la muncă din perioada adultă. De cealaltă parte, o relaţie bună cu taţii a fost corelată cu rată scăzută de anxietate, cu o mai bună petrecere a timpului liber şi cu o satisfacţie mai crescută a vieţii după 75 de ani”.
După cum notează însuşi autorul cărţii, cea mai importantă concluzie a studiului este următoarea: „După 75 de ani şi 20 de milioane de dolari cheltuiţi pe acest studiu uriaş, concluzia clară care se desprinde este una singură, în patru cuvinte: Fericirea înseamnă dragoste. Punct”.
sursa: http://totb.ro
Sigurul element pozitiv: unii s-au pensionat lucrând la un studiu. :)
RăspundețiȘtergere:))
Ștergereplacut job, nu? :))
Dacă mă întrebau pe mine le-as fi spus faptul ca sunt mai satisfăcătoare căsătoriile după 70 de ani! Cred ca de fapt sunt mai apreciate soțiile in fapt! Se știe cum ca domnii ating punctul maxim la un moment dat apoi parcă s-ar întoarce cumva în copilărie. Au nevoie de cineva care sa- i îngrijească ca pe niște copii...Singuri se descurca cam greu....! Asa ca soțiile (care le mai au) sunt ca mana lor dreapta....:)))).
RăspundețiȘtergerecred ca adevarul nu e departe in ceea ce spui...
Ștergeredupa o anumita varsta sotiile chiar devin indispensabile :))
oricum studiul e interesant si subliniaza ceea ce stiam sau intuiam cu totii: o copilarie frumoasa, parinti care se preocupa de copil, sunt afectuosi si atenti la nevoile acelui copil duc spre formarea unui adult armonios...
viata construita de adult cuprinde si aceste elemente...
cum zice Catalin,unii au iesit la pensie lucrand la acest studiu,fain job zic eu :))
m-am amuzat cititi articolul, dar si comenatariile si raspunsurile tale :) Draguuuuuute!
RăspundețiȘtergereMie cel mai mult din articol mi- a placut concluzia, pentru care acord votul meu :) Orice persoana care stie ca este iubita, are forta sa depaseasca orice problema în viata - indiferent ca este vorba despre esec profesional, despre vreo boala sau despre pierderi...Oricine stie ca este simpatizat, are mai mult elan, orice întreprinde. Toti cei care iubesc pe cineva pe lumea asta, sunt mai veseli, mai buni, mai inventivi. "Daca dragoste nu e, nimic nu e"
pup draga mea draga. Noapte buna!
dragostea e secretul...la vedere, asa e :)
Ștergeresi eu am zambit citind articolul de asta l-am si pus...iata cum studiile confirma realitatea si da, concluzia mi-a placut si mie teribil! :))
pup draga mea draga, buna dimineata! :*
Deci 75 de ani de studii se rezuma doar la atat: "Fericirea înseamna dragoste. Punct”.
RăspundețiȘtergereCantitatea de fericire pe care o experimentam zi de zi ne influenteaza in mod pozitiv sanatatea asa ca inainte sa ne intrebam de ce avem anumite afectiuni, mai bine ne gandim daca nu cumva am uitat sa zambim si sa fim fericiti. Pe masura ce varsta isi spune cuvantul unele persoanele ajung sa caute fericirea in lucruri ignorate de cei tineri, cum ar fi o plimbare relaxata in parc, o scurta sesiune de lectura sau un joc in familie.
Pe final vreau sa va intreb..
Ce inseamna fericirea pentru voi?
Astept cu mare interes raspunsul !
de ce crezi ca cei tineri ignora plimbarile relaxante in parc, lectura sau jocurile in familie/ prieteni? :)
Ștergerete asigur ca nu e asa si nu spun asta pentru ca as fi eu tanara, nu sunt, spun asta pentru ca am multi prieteni tineri si stiu, vad cum traiesc, ce le place, ce isi doresc...
si de ce crezi ca aceste bucurii simple sunt reteta fericirii?
eu cred ca fericirea, starea de bine, depinde de acei factori care individualizeaza o persoana...
poate plimbarea in parc este o adevarata corvoada pentru cineva, marea bucurie a acelui cineva fiind pescuitul, sa zicem...
personal cred ca marea "arta" in gasirea fericirii consta in trairea la timpul prezent a micilor-mari bucurii.
cei mai multi dintre noi proiecteaza in viitor fericirea..."o sa fiu fericit in vacanta", "vai ce fericit o sa fiu cand o sa-mi iau carnet si o sa ma plimb pe unde vreau eu cu masina"....si uite asa, adevarata placere data de o cafea buna sa zicem impreuna cu prietenii, iubitul/iubita sau singur bucurandu-te de o dimineata frumoasa, trece neobservata...
pentru mine fericirea inseamna "acum ma bucur de moment" si incerc sa-mi amintesc cat de des pot acest lucru :)
eu am raspuns intrebarii tale, astept sa o faci si tu :)
as prefera si un nume, chiar si fictiv, Anonimul...Venetian, nu stiu, orice iti trece prin cap...e neplacut sa schimbi cuvinte cu un...anonim :)
multumesc! :)
am privit în interiorul meu si am descoperit ca bucuria, dragostea, puterea și liniștea pe care le cautam sunt deja acolo.pentru mine fericirea de durata vine din interior.
RăspundețiȘtergerePrin urmare, fiecare se raportează într-o manieră personală asupra vieții, în funcție de educația primită, în funcție de sistemul de valori insușit. Astfel și fericirea dobândește forme diverse.
iat pentru tineri "noua generatie de nativi digitali", tehnologiile moderne nu reprezinta un mister, ci o provocare continua. ei fiind mult mai fericiti atunci cand navigheaza pe internet decat citind o carte...sau sa stea tolaniti pe o banca in parc...este doar o umila parere....iar tu esti norocoasa ca ai altfel de prieteni(tineri)
In ce priveste identitatea mea...prefer sa raman Anonimul Venetian....in favoarea mea scriu un citat din Scrisorile Anonime de IL Caragiale."În genere scrisorile anonime sunt inspirate de un cald interes ce-l poartă autorul discret pentru adresant."
multumesc ca ai raspuns "provocarii" mele intr-un fel plin de caldura si as zice, intelepciune...mie acest ultim atribut imi lipseste :)
Ștergerecat despre prietenii tineri, cred ca si eu si ei suntem norocosi...
eu nu am crezut niciodata intr-o reala bariera intre generatii...cred ca secretul consta in a fi firesc in ceea ce faci, spui, gandesti, in relatiile pe care le ai cu cei din jur...
e absurd sa te dai pustan cand nu esti, asa cum, e lipsit de fundament sa afisezi o maturitate implinita cand esti departe de ea...
eu sunt bizara, dar fireasca :))
nu am vrut sa fiu nepoliticoasa solicitandu-ti un nume, mai primesc comentarii sub denumirea Anonim, ma simt usor pusa in incurcatura nestiind daca vorbesc cu unul si acelasi Anonim...
ii sunt recunoscatoare lui Caragiale, prin spusele lui tu m-ai facut sa ma simt foarte bine :)
Eu incerc sa ma indragostesc cat pot asa si in continuare astfel incat sa fiu inconjurat de un sentiment placut de dragoste, (chiar daca e d ela mine catre altii, nu invers, ca aia e mai greu, desigur, nu putem avea asa pretentii totusi nerealiste dupa ce nu mai locuim acasa cu parintii si cu bunicii despre care stim ca maj ne iubesc maj timpului), insa sunt un pic cam ingrijorat in ultima vreme ca am remarcat ca ma indragostesc mai rar, am scris si pe Facebook, despre asta, nu stiu daca o fi chiar legat ca e de cand m-am inscris pe Facebook, si ce ma fac daca nu am acest sentiment de dragoste si nu o sa mai fiu fericit ? Plus dupa aia daca sunt mai putin fericit, asta imi va si taia elanul sa ma mai indragostesc,zau, va fi ca un cerc vicios...cred ca se cheama depresie, incerc ff tare sa nu cad in acest cerc vicios. Am citit ca efortul, deci munca ne poate ajuta sa ne simtim mai veseli, cred ca e cazul sa imi iau un job 2 ca sa imi scad riscul de depresie...ca totusi mie nu imi place ideea de a face alt fel de efort chiar pe gratis, de ex sa ma apuc sa fac jogging in parc, plus la salile astea de training din apropiere e la moda doar ori pedalat din ala de viteza ff mare dar pe loc, ori un soi de ridical haltere pe diverse grupe musculare, cu un trainer care alearga de la unul la altul si tipa la noi, zau, ff neplacut, iar la bazin nu am timp sa maduc decat duminica la familisti, zau, ce sa caut eu la ora de familisti la bazin ? Trebuie neaparat sa-mi iau un job 2, si pe urma sa-mi iau poate o barca si sa ma apuc sa fac iahting...desi pe Marea Baltica e cam periculos, cred ca si pe Atlantic, am citit ca oceanul Pacific e mai linistit, desi in zona de din afara oceanului Indian...ma duc sa mai studiez sa vad pe unde sa o iau in viitor cu iahtul...dupa ce ies la pensie desigur, ca doar nu o sa-mi las 2 joburi dintr-un foc si sa ma duc cu pluta chiar acuma...trebuie sa evit totusi mai intai sa nu devin total surmenat asa la nivel de breakdown nervos total mai inainte ca sa pot incepe sa ma protejez de o viitoare dementa, care in mare parte pare a fi inevitabila oricum din cate am citit...zau, cel mai bine e sa am grija in continuare de somnul de frumusete si de sa continui sa ma spal pe maini in mod cat mai constiincios, (la modul ideal atat la propriu cat si la figurat) cred ca astia 2 factori, somnul adecvat calitativ si spalatul pe maini sunt cei mai protectori atat de santate generala, inclusiv mintala,prin urmare si de fericire...dar eu am MEREU tendinta asta de a ma simti vinovat de cate ori vine vorba ca nu muncesc indeajuns de mult astfel incat sa fiu mai optim fericit...zau, a devenit asa ca un soi de intrecere, hai, care munceste mai harnic pt a fi mai fericit, mi s epare totusi epuizanta aceasta goana dupa fericire...e ca si cum ar sta unul la galere cu biciul pe noi, indemnandu-ne sa fim cat mai fericiti, ba chiar promovand sclavia fericirii...zau, nu e de mirare ca unii prefera niste akvavit din cand in cand...
RăspundețiȘtergeremunca intensa te face fericit si sclavia iubirii...doar tu puteai ajunge la o astfel de contradictie daraga Rudolph :))
RăspundețiȘtergere