Citate - A inflorit liliacul

Rodica Ojog-Brasoveanu este slabiciunea mea in materie de romane politiste.
Imi plac romanele politiste, mai ales daca au in spate o poveste care te prinde, integrandu-te in ea.
Asa sunt romanele Rodicai Ojog-Brasoveanu, considerata pe drept cuvant o Agatha Christie a Romaniei.
Cateva dintre romanele ei au fost ecranizate, cateva dintre personajele ei sunt foarte cunoscute si, cu siguranta inconfundabile. Minerva Tutovan, ofiter de contrainformatii, personaj creionat de Rodica Ojog-Brasoveanu avand ca inspiratie propria profesoara de matematica, este o femeie atipica, extrem de inteligenta, deloc atractiva cu un spirit de observatie fin si cu un umor acid facand echipa cu locotenentul Dobrescu, calul ei de bataie dar in egala masura coechipierul ei. Un alt personaj, de un farmec aparte este Melania Lupu, protagonista unui ciclu intreg de romane.
Melania Lupu este o doamna in varsta fara varsta, este conform wikipedia
"o hoață fără să fure, o escroacă fără să înșele, este acel personaj care, deși încalcă repetat legea, o face cu atâta candoare și inteligență încât farmecă cititorul." Cel care se lupta sa-i dovedeasca vinovatia si care iese de cele mai multe ori invins din aceasta lupta este Maiorul Cristescu care, o admira si o detesta in acelasi timp pe fermecatoare Melania, pe ea si mintea ei ascutita.
O categorie aparte a scrierilor ei o reprezinat romanele istorice dar cu tenta politista.
Sunt o splendoare aceste romane care, pe langa actiunea in sine te intoduc intr-o lume care, chiar daca pare a fi de mult apusa, se infatiseaza ochilor mintii noastre ca int-un film plin de culoare, gust, miros, cu un limbaj delicios.
Sunt romane de atmosfera si daca te lasi prins, aluneci intr-o lume care pare iluzoriu de reala.
Unul dintre romanele care ma bucura nespus este "A inflorit liliacul".
Autoarea plaseaza actiunea in timpul lui Alexandru Ioan Cuza, imediat dupa Mica Unire.
Viata Domnului este in pericol iar acest pericol devine iminent pe masura ce inaintam in lectura cartii si ne pierdem in atmosfera Iesilor si Bucurestilor de altadata. Sunt targuri pline de viata, cu oameni si preocupari diferite, cu haine la moda sau nu, cu mancaruri pline de gust sau nu, toate acestea scot in fata o felie de viata teribil si fermecator de reala.
Daca sunteti curiosi, va las sa gasiti si sa cititi cartea, pana atunci am "decupat" o bucatica de poveste:

"Vodă râdea sincer. Îi erau străine orgoliul, deşarta vanitate, credinţa atât de primejdioasă, fatală noroadelorlor, ale celor mai mulţi deţinători de putere absolută(împăraţi, regi, conducători de republici), că ar fi unşii lui Dumnezeu! Ales între aleşi, făptură neasemuită, deneînlocuit, aflat cu capete multe peste contemporanii săi.Modest şi cu un nedezminţit simţ al proporţiilor,Alexandru Ioan I ştia prea bine că izbânda sa din ianuarie1859 nu se datora unor calităţi ţinând de extraordinar.Bunînţeles, nimeni nu-i tăgăduia cinstea, credinţa sinceră în ideile liberale ale veacului său, firea dezinteresată,fără umbră de venalitate, fierbintea sa dragoste pentrutot ce-i românesc.
Cuza dădu din mână de parcă ar fi alungat fumullăsat de o lulea.
— După cum ştii, opoziţia — numele le cunoşti —pune la cale un complot care are drept ţel asasinareamea. Într-un plebiscit nu au încredere, căci simt că ţara îmi stă alăturea. Moartea, cât de odioasă şi condamnatăar fi după aceea, semnează mai sigur decât mine şi maidefinitiv actul abdicării.Cantuniari îşi încleştă mâinile pe braţele jilţului.
— Nu le-o vom îngădui, Măria Ta.
— Domnule Cantuniari, surâse Vodă, nu sunt unblazat, la joie de vivre
nu m-a părăsit, dar doresc să ştii că nu te-am chemat aici de teamă. Zilele noastre sunt hotărâte de Altcineva, iar cât priveşte tronul, domnia, amafirmat-o nu o dată că „am primit-o ca pe un depozitsacru“, şi gata sunt să-l predau oricând celui ce va fisocotit cârmuitor mai vrednic. Înainte însă de a părăsi scena, cum ar zice poetul nostru Alecsandri, mare iubitor de teatru, mai am a împlini unele obligaţiuni faţă deromâni, pe care le consider sfinte. Iar pentru aceasta îmi trebuie un răgaz..."

Mai multe gasiti pe blogul Zinei unde veti afla ca totul a pornit de la Ella