Clubul Condeielor Parfumate - Parfumul Literelor

Gata, si ultima cutie era despachetata, mai trebuia doar sa gaseasca loc si pentru obiectele adunate aici de mult timp.
Pastrase cutia asta in debaraua vechii case si chiar se gandise sa nu o mai aduca aici pentru ca habar nu avea ce o fi pus acolo acum multi ani.
Parasise cu relativa parere de rau casa in care locuise 32 de ani cu sotul ei si fiica acestuia din prima casnicie.
Ea nu a avut copiii ei dar aceasta fiica a lui a fost atat de a lor incat a suplinit perfect aceasta lipsa.
Casa lui a fost a lor, copilul lui a fost al lor dar viata lor traita impreuna chiar a fost a lor si doar a lor.Nimic spectaculos in aceasta viata, poate cu nimic diferita de banalul curs al vietii altora doar ca ea, viata, s-a schimbat cand el a plecat pentru totdeauna din casa si din viata lor, un barbat inca tanar...
Au ramas singure.
Acum venise randul fiicei sa-si randuiasca o viata, asa ca Ea a ales sa-si cumpere un mic apartament in care sa continuie sa vietuiasca, lasand casa, in opinia ei, cui o merita de drept.
Si-a amenajat apartamentul simplu, fara mobilier sofisticat, doar mici obiecte vintage care sa puncteze delicat mobila inchisa la culoare, mici detalii pastel care sa aduca o armonie deloc prafoasa noii ei locuinte.
Si iata aceasta ultima cutie, nu pare sa contina nimic interesant, deja ce era in cutie trecuse intr-un sac pentru gunoi.
Aha, iata ca in cutie mai exista o cutie, cam urata din carton, de fapt e o veche cutie de pantofi Guban.
Guban?
Oare mai exista marca asta de incaltaminte?Stia sigur ca pe vremea cand ea avea vreo 20 de ani era o fabrica prin Timisoara...
Incepe sa scotoceasca cutia deja deschisa si...ahhh, o intepatura scurta in deget o face sa-si traga mana ca arsa...
Fara nicio explicatie inima incepe sa-i bata neregulat si mana care se indrepta spre hartia de unde pornise intepatura incepe sa-i tremure, dar acum stia de ce...
Chiar si cu ochii larg deschisi il vede zambind pe El...pe El cel pe care l-a vrut uitat in tanara ei tinerete, inainte ca viata langa un alt om sa se fi asezat.
Acum tinea in mana cutiuta de parfum din metal, inscriptionata cu mici litere arabesti aurii care par niste desene si nu litere.
Se aude razand in seara aceea de 1 Martie cand El, plin de emotie a venit aducandu-i aceasta cutiuta, il aude spunandu-i in limba romana pe care o vorbea destul de bine dar cu accent arabesc "somn usor si martisor"...ii placea lui cum suna in romana aceste cuvinte, lui i se pareau a fi o poezie...
Cu toate ca avea o barbie hotarata, o mustata neagra foarte serioasa si o frizura la fel de serioasa, trasaturi putin aspre, toate insumand o uratenie deloc armonioasa, ochii, privirea te invaluiau intr-o blandete, intr-o bunatate teribile.
Asa s-a indragostit de El, privindu-l in ochi.
El i-a povestit cam la un an dupa prima lor intalnire, ca nu a uitat cum arata Ea in ziua in care s-au intalnit prima oara.
Era vara, o astepta langa fantana din fata Facultatii de Arhitectura unde El era student.Isi amintea parul lung si des coborand mult pe spate, rochia alba cu "dngulite" albastre subtiri (nu putea pronunta corect dungulite) si sandalutele bleumarin, marca, evident Guban...poate ca asta era chiar cutia lor.
Mica casetuta-cutiuta contine o sticluta, acum goala de parfum, imbracata in piele.Ea scoate cu grija sticluta, oricum, deja camera se umple de un vag si totusi puternic parfum cu accente de mosc si ambra si smirna si lemn de agar, un parfum greu care ii urca si mai sus nodul din gat...asa mirosea si el.
In seara aceea i-a explicat ca parfumul este si pentru ea si pentru el si ca miroase diferit pe pielea femeii fata de cea a barbatului.
Ea a ras la ideea unui parfum si pentru El si pentru Ea...El nu.
Trei, aproape patru ani a durat povestea lor...erau atat de fericiti cand timpul ii aducea impreuna, ceea ce ii lega era armonia care exista dincolo de cuvinte...
Dar timpurile i-au despartit.Ea nu ar fi fost fericita in tara lui, El nu putea sa-si paraseasca familia ramanand in tara ei...
Tot Ea a fost cea care a ales sa se casatoreasca dar intamplarea a facut ca, cu cateva luni inainte de casatorie si la 3 ani de la despartirea lor, sa se intalneasca pe strada.
El terminase facultatea si, din cauza unei probleme de sanatate ramasese in tara.
I-a spus ca o cautase peste tot...
Acum Ea se marita.
El era singur.
Eu nu te-am inlocuit, a mai spus El.
Pe fundul cutiutei abia acum observa un biletel, este imbibat cu acel parfum al carui nume nici ca mai conteaza.
Nu-si amintea sa-l fi citit...il deschide repede...
Pe biletel, desenate parca, se impletesc acele litere serpuitoare.
Si ele au parfumul...Lor.
Oare ce i-a scris, ce i-a putut spune si Ea nu a stiut...
Probabil ca El a vrut ca ea sa descopere singura sensul ascuns al acelor litere parfumat desenate.
Trebuie sa afle.
A cautat, a intrebat si a aflat.El i-a spus si ea a pastrat pentru totdeauna: "somn usor si martisor"...

Vreau sa urez si aici, la mine acasa, la multi ani de Povesti Parfumate pentru ca azi, Clubul Condeierilor aniverseaza 6 ani de existenta, fie sa se adune si pe mai departe si sa ne bucure! :)
Mai multe si parfumate povesti gasiti pe blogul fermecatoarei noastre gazde, Mirela.