Exercitiu de imaginatie....

Am revenit de la Constanta....nu din vacanta....tot o deplasare in interes de serviciu....
De data asta am ales sa stau intr-un hotel foarte aproape de Piata Ovidiu....ma atrage in continuare zona aceea a orasului....asa...usor paraginita cum e ea ..... la fel cum ma atrage statuia lui Ovidiu si mormantul care se afla acolo...sau asa se presupune...ca acolo este inmormantat poetul...

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent....''

M-am oprit intr-o seara...destul de tarziu.....cand traficul era ca si inexistent,m-am asezat pe bordura de langa statuie,am inchis ochii si am ascultat....am auzit mai intai zgomotele strazii.....si....incet...foarte incet si mult mai tarziu am auzit marea....sau doar am crezut ca o aud....
Si m-am intrebat...cat de singur s-a simtit el aici?departe de lumea lui civilizata....departe de tot ce insemna realitatea lui de zi cu zi....nici urma de eleganta si rafinament....pana si marea.....are alta culoare si forta aici...
''Cantaretul iubirilor gingase......''.....poate fi numita si asa ''Ars Amatoria''.....arta de a iubi.....si aici e vorba de placerea de a iubi si nu de sentimentul in sine....se pare ca si in libertina Roma placerea putea aduce neplacere.....
Ma mai gandeam in seara aceea la cat de putin s-a schimbat-aproape deloc-natura umana.....femeile au ramas la fel de dornice in a fi admirate.....''mintite frumos''cum spunea chiar Ovidiu....barbatii....dornici de a avea un palmares cat mai bogat in cuceriri.....
Si totusi...ceva s-a schimbat....
Rafinamentul...exista(la timpul trecut) sau ar trebui sa mai existe(la timpul prezent) un rafinament al placerii...si nu doar al placerii....
O degustare a senzatiilor.....
Brusc mobilul meu incepe sa vibreze....si eu revin la realitate.....ridic privirea.....ochii lui Ovidiu erau indreptati in jos...spre mine.....
Ciudat...mereu am trait cu impresia ca Ovidiu priveste in departare-marea .....
Nu...el ma priveste pe mine in ochi...citindu-mi gandurile.....curiozitatile.....dorintele....
Ramane ganditor.....
Ars Amatoria?

Iubesc aceasta poezie a lui Marin Sorescu....ma regasesc in ea....si sunt sigura ca nu doar eu...

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

...e prea putin important de unde vin si unde o sa plec la ora asta din noapte....afara e aproape furtuna si am simtit nevoia sa ascult''Fur Elise''....sunt sigura ca toata lumea sau aproape toata lumea cunoaste bucata asta, dar prea putini stiu ca in spatele ei se afla si o poveste...
mi-ar placea ca cei care trec pe la mine sa o citeasca pana la sfarsit...sa o asculte....si ....

Scurta vacanta la...Paris....

...suna usor pretios...dar asa a fost....scurta...:)

Chiar daca am fost peste ocean,Parisul nu-l vazusem...si imi doream enorm sa-l scotocesc cu privirea...ceea ce am si facut....
Sigur...ar fi plictisitor-pentru mine cel putin-sa povestesc despre acele ''brand-uri''consacrate ale Parisului...Notre Dame....Tour Eiffel....
As prefera sa va spun ca Parisul reuseste sa para curat chiar daca e murdar :)
Ca mirosul celebrelor baghete proaspat coapte umple strazile dar mie tot croissantele imi plac mai mult ...
Parizienii reusesc sa para si chiar sa fie extrem de politicosi chiar daca turistii sunt ca niste invadatori privind uneori tamp ba una...ba alta...
Chiar daca culoarea pielii locuitorilor acestui oras porneste de la alb simplu,adauga nuante galbui si se indreapta vertiginos spre negru trecand prin zona usor aramie a celor nascuti in asia....ei toti...se simt si sunt parizieni....si e minunat pentru ei ca se simt asa...
Din cauza formei ochilor mei-cred- am fost intrebata daca sunt spaniola...am spus ca nu,sunt romanca...si nimeni nu a spus....aaa... Hagi sau Ionesco....nimeni nu a spus nimic....si mi-am zis...bine ca nu le-am auzit gandurile care,poate-dar nu sigur, se indreptau spre rromii-tigani care cerseau in fata la Notre Dame....
Si ca sa continui cu insiruirea observatiilor mele, o sa va spun ca parizienii manaca putin,beau destul de mult si iubesc sa faca dragoste....:)
Daca in imaginile postate veti crede ca recunoasteti o zona din Ferentariul nostru ,o sa va spun ca gresiti....este o zona.... dar din Montparnasse....o foarte mica zona...e adevarat....
Totusi....mergeti sa priviti si sa respirati aerul atat de altfel al acestui oras....si sa adaugati si voi cuvintele voastre....ale mele au fost putine.....pentru ca,si sa vreau nu as putea cuprinde tot ce am vazut si am simtit...si am gustat......aici....
Ahhh....da.....vrabiutele.....sunt aceleasi...mici bulgarasi cenusii :)

Constanta...o saptamana in deplasare....plaja pustie...soare....dar nu fierbinte....
Am hoinarit prin oras....imi plac strazile cu mai putini oameni...imi place sa privesc casele....
Stradute usor intortochiate coboara spre port....din pacate apartul meu foto mi-a jucat feste si nu am putut surprinde acele locuri care mi-au placut....
Mi-am dorit...am incercat sa-mi imaginez plimbandu-ma....cum mirosea...cum respirea orasul acum o suta de ani....oare marea mirosea la fel?se auzea tot asa....usor estompat sunetul valurilor si strident pana la acut strigatul pescarusilor?
Casele par linistite asa cum stau aliniate in soare....dar sunt oare ele asa?Nu.... nu au cum sa fie linistite....sunt locuite de oameni si ei sunt oricum...dar nu linistiti...
Mi-am mai imaginat mirosul cafelei...iubesc acest miros....mi-am imaginat cafeaua rasnita proaspat....clocotul apei in ibric si caimacul care se leaga....pufos si cremos in acelasi timp....aroma se imprastie....
Mai bine tin ochii in continuare inchisi.....voi pastra doar sunetele si gustul tare al cafelei.....si timpul.....la trecut...

poezie,intrebare

....nu mai conteaza cui adresez in seara asta intrebarea....

http://www.youtube.com/watch?v=XHMSmZj3kp4

Psaltirea si celularul.....

Saptamana trecuta am fost la Iasi...nu in vizita....sau...in vizita, dar de lucru :)
Revad intotdeauna cu placere Iasul....ma linisteste blandetea lui si chiar daca este departe de a fi Roma... are si el cele 7 coline ale lui...
Dar nu despre Iasi as fi vrut sa povestesc acum...

Acum 6 ani am stat o perioada mai lunga -o luna- in Moldova....intamplarea m-a adus, pe mine si pe cele 5 colege ale mele la manastirea Dobrovat....este situata cam la 30 km de Iasi....o gasesti trecand prin padure,prin satul cu acelasi nume.....la un moment dat iti apar in fata niste porti inalte din fier....in stanga lor un turn din piatra partial macinat de vreme si vremi.....si nici urma de manastire.....
Ocolind prin stanga turnul, apare brusc in fata biserica....este ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare....are acel acoperis specific...fara turle....
In fata bisericii, urcand niste trepte abrupte si incomode se vede in sfarsit manastirea.....
La inceputuri cladirea a functionat ca puscarie apoi ca orfelinat pentru fete,a fost sediul unei scoli mestesugaresti si abia mult mai tarziu a gazduit chiliile calugarilor.....despre ei vreau sa vorbesc...

Erau 7 calugari.....fiecare avand camera lui(chilia)...camerele sunt f inalte...holurile largi si teribil de pustii....
Sunt niste oameni foarte simpli,traind din munca lor in gradina,in padure,primind danii de la vizitatori...crescand animale....asa am cunoscut-o pe vacuta Diana si pe calul Lica...si o gramada de motani buflei si cu blana frumoasa si lucioasa....si chiar ma intreb de ce....pentru ca fratii nu mananca carne-doar peste,atunci cand nu sunt in post...
Poarta doar sandale pana incepe iarna bine de tot si folosesc cu multa grija lemnele...
Noi am ajuns acolo in noiembrie...fulguia.....dar fratii au fost niste gazde perfecte....au facut mereu foc in camera de oaspeti (care are vreo 20 de paturi )pentru noi 5....fratele bucatar pregatea dimineata chiar si cafea pentru noi.....acolo am mancat un bors de hribi uimitor de bun si...teribil de acru :)
M-a uimit simplitatea credintei lor....pentru ei.....raiul e o gradina cu flori mereu proaspete la modul real si in iad...la fel de real arde acel foc care ii perpeleste pe necredinciosi....
Cat am stat acolo-9 zile-nici macar o data parintii nu au insistat sa mergem la slujbe-ei mergeau -cred ca erau 5 sau 7 pe parcursul zilei si noptii...
M-am aproiat mai mult de unul dintre frati-parintele Grigorie....tanar de altfel...avea 28 de ani atunci.....am vorbit despre tot felul de lucruri....
Despre credinat lui simpla...dar si depre faptul ca si el a trait''afara''......imi spunea-si asta m-a facut sa zambesc.....''am fumat,am cunoscut femei...am fost bodyguard''....
Prima data a fost frate(novice) timp de 3 ani....dar a renuntat inainte de a fi hirotonisit...dupa un an a revenit si dupa alti 5 a fost primit in tagma calugarilor.....avea un par f lung pe care se straduia sa=l tina curat si o barba la fel....
A fost ...linistitor pentu mine sa schimb cuvinte cu acest om....simplu fiind...simplifica lucrurile.....si asta il facea echilibrat si impacat....
Era necajit in schimb pentru ca avea un telefon mobil foarte vechi care nu avea incarcator.....si....de cate ori veneau oaspeti la manastire spera sa gaseasca un incarcator compatibil.....
Inainte sa plec....i-am lasat un mobil cu tot cu incarcator.....aveam oricum doua......si el simtea nevoia sa mai pastreze legatura cu lumea.....pleca rar de la manastire....
Cand ne-am luat la revedere ...mi-a strecurat in mana o Psaltire micuta....mi-a spus ca el citeste in fiecare seara din ea si e obiectul lui cel mai scump......mi l-a dat si m-a binecuvantat....
O pastrez si acum.....e mereu cu mine.....ca si gandul lui bun...