Miercurea fara cuvinte - Adrian Sommeling

Dinner at McDonalds ;)

No pain, No gain

Trying to impress who? ;)

foto: Adrian Sommeling

Postare inscrisa la "Miercurea fara cuvinte"

Cele mai mari cinci regrete

Bronnie Ware, o asistentă medicală din Australia care a petrecut mai mulţi ani din viață îngrijind pacienți aflați în ultimele 12 săptămâni ale vieţii lor, a adunat mărturiile acestora într-o carte numită The Top Five Regrets of the 

Dying.
O carte despre clarviziunea pe care oamenii o (re)capătă în amurgul vieţii şi despre ce putem învăţa din această înţelepciune.
“Când au fost întrebați despre ceea ce regretă, sau despre orice altceva ce ar face ceva diferit, o serie de teme comune au apărut iar și iar.” 
Iată cele mai mari cinci regrete, așa cum acestea i-au fost mărturisite…

1. Îmi doresc să fi avut curajul de să-mi fi trăit viaţa cu adevărat pentru mine, în loc să trăiesc viața pe care ceilalți au așteptat-o de la mine.

“Aceasta este cel mai frecvent regret. Când oamenii îşi dau seama că viaţa le este aproape de sfârșit, pot să o revadă cu claritate. Și este ușor de văzut cât de multe visuri au rămas neîmplinite. Majoritatea oamenilor nu își duc la bun sfârșit nici măcar jumătate dintre visurile. Și mor ştiind că aceast lucru s-a întâmplat din cauza alegerile pe care le au făcut sau nu le-au făcut. Sănătatea aduce cu sine o libertate pe care foarte puțini o conștientizează înainte de a o nu o mai avea.” 

2. Îmi doresc să nu fi trudit atât de mult.

“Acest regret a venit din partea fiecărui pacient de sex masculin pe care l-am îngrijit. Este modul lor de a regreta timpul pe care nu l-au petrecut alături de copii atunci când aceștia erau mici și timpul pe care nu l-au petrecut alături de partenerul de viață. Și de a le fi dor de acest timp. Femeile au vorbit și ele despre acest regret, însă cum cele mai multe dintre fac parte dintr-o generație mai veche, nu ele au fost cele care au întreținut familia. Toți bărbații pe care i-am îngrijit regretă profund faptul că au petrecut atât de mult timp din viață “alergând în câmpul muncii”, ca pe bandă rulantă, pentru a-și câștiga existența.” 

3. Îmi doresc să fi avut curajul de a-mi exprima sentimentele.

“Mulţi oameni își suprimă sentimentele pentru a nu-i “deranja” pe ceilalți. Pentru a “face pace” cu ei. Și, ca urmare, se cufundă într-o existență mediocră și nu devin niciodată ceea ce ar fi fost cu adevărat capabili să devină. Și mulți dezvoltă boli cauzate de amărăciunea, frustrarea şi resentimentele pe care, ca rezultat, le poartă cu sine.”

4. Îmi doresc să fi petrecut mai mult timp împreună cu prietenii.

“Adesea, oamenii nu realizează cu adevărat toate beneficiile pe care le aduc prieteniile de durată. Nu până în ultimele lor săptămâni de viață. Mulţi deveni atât de prinși în propriile existențe încât, de-a lungul anilor, lasă să pălească prieteniile de o viață. Au fost multe regrete profunde legate de timpul, atenția și efortul care nu a fost acordate prieteniilor. Tuturor le e dor de prieteni atunci când sunt pe moarte.” 

5. Îmi doresc să-mi fi dat voie să fiu mai fericit.

“Acesta este un regret surprinzător de des întâlnit. Mulţi oameni realizează doar la finalul vieților că fericirea este o alegere. Ei rămân blocați în tipare şi obiceiuri vechi . Aşa-numitul “confort” și așa-numita “familiaritate” le îneacă atât emoţiile cât și existențele. Teama de schimbare îi determină să pretindă față de ceilalți și față de sine că sunt mulţumiţi, când, de fapt. în adâncul sufletelor, tânjesc după o viață presărată cu hohote de râs și plăceri mai mult sau mai puțin vinovate.”

artist: Khalil Chishtee
sursa: http://webcultura.ro 

Blogul meu, citat in "Dilema Veche"

Azi am avut surpriza sa aflu de la un bun prieten cititor al revistei Dilema Veche, ca blogul meu a fost citat pentru articolul "Mita, curtezana pe biticlu...", intr-un articol care face referire la etimologia cuvantului "bicicleta".
Recunosc ca am fost surprinsa si emotionata :)
Daca vreti puteti citi aici pasajul cu pricina, o sa pun si link-ul in cazul in care sunteti curioasi sa cititi tot articolul scris de Rodica Zafiu, prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti.

"Nici ţoaclă nu e înregistrat de dicţionarele noastre, iar originea sa nu e tocmai clară. Cel mai probabil, cuvîntul e o abreviere din biţoaclă, formă pe care o găsim atestată, chiar dacă ceva mai rar – „io am renunţat de vreo 15 ani la biţoaclă“ (eva.ro); „să nu rămîi fără biţoaclă“ (telegrafonline.ro); „hai să vedem cîţi dintre noi au biţoacle“ (daciaclub.ro). Biţoaclă ar putea fi o deformare glumeaţă din biţiclă, variantă atestată şi ea în Internet: „biţiclă vs maşină“ (trafictube.ro); „îţi umpli biţicla şi ţoalele de noroi“ (ciclism.ro). De altfel, intermediarul biţiclă ar putea explica mai bine şi forma biclă, care s-ar putea să nu provină direct din bicicletă. Biţiclă e o variantă a lui biţiclu („Miţa, curtezana pe biţiclu....“, pandhoraa.blogspot.ro). La baza variaţiei se recunoaşte termenul internaţional bicycle, intrat în română prin franceză, în forma bicilu (înregistrată de Dicţionarul Academiei, DA, în 1913). Şi bicicletă (împrumut din fr. bicyclette, derivat din bicycle) era înregistrat în acelaşi volum din DA, dar circula de mai multă vreme. În Epoca din 1 iulie 1897, într-o ştire care pomeneşte de „numeroasele scoale de pedalagiu din Capitală“, citim despre un accident comic petrecut „pe aleea bicicliştilor ce merge spre pădurea Băneasa“: un biciclist neatent se ciocnise cu un iaurgiu care îşi transporta marfa în cobiliţă."
 

http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/toacla-bicla-biticla

“Grădină de citit”, deschisă în centrul Capitalei, începând de duminică

Biblioteca Metropolitană București a amenajat o grădină pentru cei îndrăgostiți de lectură chiar în centrul Capitalei, în Piața Amzei. “Grădina de citit” este un spaţiu public, deschis zilnic între orele 09.00 – 21.00, unde oricine se poate bucura de umbra, culoare, WiFi gratuit.

“Grădina de citit” a fost amenajată în curtea Bibliotecii Metropolitane din 

strada Tache Ionescu nr 4, sector 1. Noul spațiu se va deschide oficial pe 20 iulie și va rămâne deschis zilnic între orele 09.00 – 21.00.

Spaţiul a fost amenajat, decorat şi colorat cu ajutorul voluntarilor, iar în fiecare weekend vor fi organizate evenimente culturale şi creative pentru toate gusturile şi vârstele.

“Cu Grădina de citit încercăm să creăm un spaţiu fain în care fiecare să poată contribui la procesul de creaţie – de aceea am pornit de la ce ne-au spus oamenii că şi-ar dori să aibă şi să facă. Am avut noroc de voluntari implicaţi şi creativi, cărora nu pot decât să le mulţumesc din suflet şi pe care sper să îi avem alături de noi şi în continuare. Îi aşteptăm pe toţi bucureştenii curioşi să ne calce pragul. Bineînţeles, ne-am bucura dacă ar aduce cu ei o plantă în ghiveci pe care să o găzduim în Grădina de citit”, a spus Anca Râpeanu, director general al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti.

sursa: http://www.bucurestiivechisinoi.ro

Miercurea fara cuvinte - Despre vaci

Picturi de Caroline Shotton
Postare inscrisa la "Miercurea fara cuvinte" 

68 de ani de la prezentarea celebrului bikini: Micheline, singura femeie care nu s-a temut să se arate lumii aproape goală

Revoluţionarul costum de baie a fost prezentat lumii în urmă cu aproape 7 decenii, la 5 iunie 1946, la celebra piscină a hotelului „Molitor“ din Paris. Inginerul Louis Réard, „tatăl bikinilor“, ştia că se va isca un scandal monstru în momentul în care creaţia sa va fi arătată publicului. Acesta este şi motivul pentru care nu a putut găsi un model profesionist dispus să îmbrace sumara piese vestimentară.
Inginerul francez Louis Réard bănuia că lansarea sumarului costum din două piese va echivala cu ecoul unei bombe, aşa că şi-a botezat creaţia „bikini“ după numele atolului Bikini, parte a Insulelor Marshall din Pacific, care tocmai fusese bombardat cu prima racheta nucleară, în urma testelor desfăşurate de SUA.

Decis să profite de publicitate la maximum, Reard a croit primul bikini din numai 76 de centimetri de pânză de bumbac, pe care l-a imprimat cu articole de ziar, tocmai în dorinţa de a face legătura dintre invenţia sa revoluţionară şi actualitate.

Fostul inginer observase că doamnele şi domnişoarele care făceau plajă pe Riviera franceză îşi rulau partea de sus a costumelor de baie pentru a expune mai multă piele, în dorinţa de a se bronza uniform. Aşa i-a venit îndrăzneaţa idee de a „băga la apă“ vestimentaţia de plajă.

FOTO Louis Reard, „tatăl bikinilor“

Chiar dacă bănuia că noul costum de baie se va bucura de succes, Reard nu a reuşit să convingă niciun manechin profesionist să defileze în creaţia sa. Pe atunci, femeile purtau costume de baie care acopereau inclusiv buricul, iar Casa de Modă Reard venea cu o propunere considerată indecentă.




Singura care a acceptat provocarea lui Reard a fost Micheline Bernardini, o stripteuză în vârstă de 19 ani, dansatoare la Casino de Paris. Pentru a pune şi mai mult paie pe foc, lui Reard i-a venit ideea ca Micheline să pozeze cu o cutie de chibrituri în mână (foto sus), cutiuţă în care era introdus un bikini tocmai pentru a demostra cât este de mic.



Dansatoarea exotică a devenit vedetă la scurt timp după ce a apărut îmbrăcată în bikini. Micheline a fost bombardată cu aproape 50.000 de scrisori de la admiratori din lumea întreagă.

Norocul a fost că ideea lui Reard a fost prezentată într-o perioadă în care oamenii abia începeau să se bucure din nou de plăcerile simple ale vieţii, cum era o zi petrecută la plajă, după ani în care cel de-al Doilea Război Mondial făcuse imposibilă o astfel de distracţie. Oamenii tânjeau după un semn care să le indice că sunt liberi să se simtă bine, după cum a declarat editorul de modă Jamie Samet pentru Huffington Post.

Iniţial, bikini-ul a fost interzis de autorităţi pe plajele de Italia şi Spania, iar la prima competiţie „Miss World“, în 1951, organizatorii au anunţat că nu le vor permite concurentelor să defileze într-o astfel de ţinută. Bineînţeles, Vaticanul l-a catalogat drept „păcat“. Însă vâlva stârnită în jurul noului costum de baie a atras atenţia vedetelor, iar acestea au devenit cliente fidele ale Casei de Modă Reard.



Brigitte Bardot FOTO entertainingwallpapers.blogspot.com

Frumoasa Brigitte Bardot făcea furori câţiva ani mai târziu cu filmul „Manina, fata în bikini“, lansat în 1952, peliculă care a echivalat cu promovarea ei ca sex-simbol internaţional.

sursa:http://www.historia.ro/

10 sfaturi pentru femeile singure

Iată 10 “sfaturi practice” publicate în 1938 în revista americană Photo Parade Magazine. Acum par extrem de amuzante. Însă, în urmă cu aproape 75 de ani erau extrem de serioase. 

1. Pentru a-ți aranja ținuta folosește budoarul. Fii gata de plecare atunci când partenerul tău sosește. Nu-l face să aștepte și întâmpină-l cu un zâmbet!

2. Nu sta în poziții nepotrivite și, în niciun chip, nu te arăta plictisită, chiar dacă ești. Încearcă să pari atentă și dacă trebuie să mesteci gumă de mestecat (ceea ce nu este recomandabil), ai grijă să o faci silențios, cu gura închisă.

3. Nu folosi oglinda autoturismului pentru a-ți reîmprospăta machiajul. Bărbații au nevoie de ea atunci când conduc și îi deranjează foarte tare să tot trebuiască să-i aranjeze poziția pentru a vedea ce este spatele mașinii.

4. Femeile neatente nu sunt niciodată atractive pentru un domn. Nu vorbi în timp ce dansezi. Când un bărbat dansează, chiar vrea să danseze.

5. Nu te comporta prea familiar cu bărbatul care te însoțește, mângâindu-l în public. Orice dovadă de afecțiune într-un spațiu public este de prost gust și de obicei îl jenează sau îl umileşte.

6. Nu fi prea sentimentală și nu încerca să-l determini să spună ceva ce nu vrea să spună apelând la emoţiile lui. Bărbaților nu le plac lacrimile, în special în locuri publice.

7. Nu fi prea familiară cu șeful de sală discutând despre cât de mult te-ai distrat în restaurantul lui cu altă ocazie, când erai cu altcineva. Bărbații merită și doresc întreaga ta atenție.

8. Nu vorbi despre haine și nu încerca să descrii noua ta rochie unui bărbat. Fă pe plac însoțitorului tău și flatează-l discutând lucruri despre care el vrea să vorbească.

9. Nu bea brea mult de vreme ce un bărbat se așteaptă să îți menții demnitatea întreaga seară. Băutura poate să facă unele fete să pară mai inteligente, dar majoritatea lor par mai prostuțe.

10. Nu te remarcă prin discuțiile cu alți bărbați. Iar ultima picătură este aceea de a-ți pierde cunoștința de la prea multă băutură. Dacă se întâmplă așa, sunt șanse mari să nu te mai sune a doua oară.

Ce spuneti doamnelor, domnilor? :D
Eu m-am amuzant citind dar pentru femeilor acelor ani, ma intreb, chiar erau pretioase si de urmat aceste sfaturi?
Mi-ar placea sa cred ca nu dar tare mi-e teama ca...da :)

sursa:http://webcultura.ro/