Blogul meu, citat in "Dilema Veche"

Azi am avut surpriza sa aflu de la un bun prieten cititor al revistei Dilema Veche, ca blogul meu a fost citat pentru articolul "Mita, curtezana pe biticlu...", intr-un articol care face referire la etimologia cuvantului "bicicleta".
Recunosc ca am fost surprinsa si emotionata :)
Daca vreti puteti citi aici pasajul cu pricina, o sa pun si link-ul in cazul in care sunteti curioasi sa cititi tot articolul scris de Rodica Zafiu, prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti.

"Nici ţoaclă nu e înregistrat de dicţionarele noastre, iar originea sa nu e tocmai clară. Cel mai probabil, cuvîntul e o abreviere din biţoaclă, formă pe care o găsim atestată, chiar dacă ceva mai rar – „io am renunţat de vreo 15 ani la biţoaclă“ (eva.ro); „să nu rămîi fără biţoaclă“ (telegrafonline.ro); „hai să vedem cîţi dintre noi au biţoacle“ (daciaclub.ro). Biţoaclă ar putea fi o deformare glumeaţă din biţiclă, variantă atestată şi ea în Internet: „biţiclă vs maşină“ (trafictube.ro); „îţi umpli biţicla şi ţoalele de noroi“ (ciclism.ro). De altfel, intermediarul biţiclă ar putea explica mai bine şi forma biclă, care s-ar putea să nu provină direct din bicicletă. Biţiclă e o variantă a lui biţiclu („Miţa, curtezana pe biţiclu....“, pandhoraa.blogspot.ro). La baza variaţiei se recunoaşte termenul internaţional bicycle, intrat în română prin franceză, în forma bicilu (înregistrată de Dicţionarul Academiei, DA, în 1913). Şi bicicletă (împrumut din fr. bicyclette, derivat din bicycle) era înregistrat în acelaşi volum din DA, dar circula de mai multă vreme. În Epoca din 1 iulie 1897, într-o ştire care pomeneşte de „numeroasele scoale de pedalagiu din Capitală“, citim despre un accident comic petrecut „pe aleea bicicliştilor ce merge spre pădurea Băneasa“: un biciclist neatent se ciocnise cu un iaurgiu care îşi transporta marfa în cobiliţă."
 

http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/toacla-bicla-biticla