"Aspirina si piramidonul"

Emil Brumaru - Balada crinilor care şi-au scris frumos

Trăia într-un oraş din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii
Care primea, scrise pe pluş cu lapte, Scrisori de la alt crin, din miazănoapte; Oh, pentru cruda lor corespondenţă
Aveau cea mai naivă diligenţă!
Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre Miresmele-ntre dânşii să le schimbe, Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile, Cântând din corn, pe sacii cu pistile, Plicuri adânci pudra, sculat din zori Însuşi directorul caleştilor!!
Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Şi astfel cei doi crini nu şi-au mai scris,
Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis,
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi poştalion...

“...omul nu evoluează… se dumireşte” ...

Intamplator si mult prea tarziu am data in seara asta,butonand telecomnda, peste Dan Puric... Era invitat la emisiunea lui Cristi Brancu unde a fost, ca intotdeauna, atat de "el".... Nu pot avea decat admiratie pentru persoana care este Dan Puric,pentru firescul cuvintelor lui, spuse simplu,hotarat si cu incredere..... Unii il acuza ca foloseste prea multe citate atunci cand scrie sau vorbeste,uitand ca el este in primul rand un histrion-si spun asta in sensul cu adevarat frumos al cuvantului...
Altii il acuza de bigostism.Faptul ca isi expune credinta cu demnitate si cu smerenie in acelasi timp, nu are legatura cu bigotismul. Mai mult decat atat,el nu obliga pe nimeni sa-i urmeze "calea"...el doar povesteste....
La un moment dat,intr-o alta emisiune,a istorisit o intamplare care evidentiaza intr-un mod foarte natural, diferenta intre credinta si pseudo-credinta....
Oricum,cand Dan Puric povesteste ceva mereu pluteste peste ceea ce spune umbra unui zambet :)

"Un barbat era la biserica, la liturghie, impreuna cu sotia lui, cand sotiei i s-a facut rau si a lesinat. Omul a scos-o afara si a asezat-o pe iarba. Femeia a inceput sa ceara, cu voce slabita, sa-i aduca ceva de mancare.Cum era speriat si era si Duminica, omul s-a dus direct in biserica unde erau cateva batrane cu paine care isi asteptau randul la sfintit. Barbatul zice "dati-mi si mie o bucatica de paine, ca uite sotia e in curte pe iarba, pe jumatate lesinata si cere ceva de mancare".Una dintre batrane i-a raspuns "nu pot! nu e sfintita!". A trecut la urmatoarea batrana si a primit acelasi raspuns. Chiar si la ultima a patit la fel. Un tanar care era si el prezent la slujba si care urmarise scena rugamintilor si refuzurilor, zice catre ultima batrana "Da-i fa paine, ca-ti dau una de te sfintesc pe loc!"

Foto: Claudia Crimu (dupa o fotografie de Tomo Minoda)

Miercurea fara cuvinte - Singuraticul...

Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitate

"Gingerbread"....

Mos Nicolae se pregateste in noaptea asta sa puna cadouri in ghetute si cizmulite...are si nuieluse cica... dar parca le-a vazut cineva? :)
Si ce ar fi mai potrivit de facut in asteptarea Mosului decat sa bem un ceai fierbinte cu o feliuta de lamaie si sa rontaim niste turta dulce...

Turta dulce are si ea povestea ei..."se numea „zingebar” în latină, „gingerbras” în franceza veche şi „gingerbread” în engleza medievală. Până în secolul al XV-lea prin turtă dulce se înţelegea doar conservarea în sine a ghimbirului. S-a descoperit atunci că ghimbirul poate fi conservat sub formă de prăjiturele şi fursecuri. Cruciaţii întorşi din Orientul Mijlociu au adus ghimbirul, iar călugării catolici l-au transformat în prăjituri presându-le în diferite forme. Turta dulce a fost făcută pentru prima dată în Europa de călugării catolici, pentru diferite ocazii: sărbători şi festivaluri.De asemenea, se cunoaşte că în Anglia, Franţa şi Germania turta dulce se folosea pentru a-i servi pe musafiri cu ceva dulce. Englezii au fost primii care au făcut dul­ciuri cu ghimbir. Două sute de ani mai târziu lângă ghimbir au mai adăugat pesmeţi şi astfel a rezultat turta dulce, aproape de ceea ce cunoaştem astăzi. În Evul Mediu domniţele pregăteau turtă dulce pentru cavalerii lor preferaţi, acestea având forme diferite cu diferite înţelesuri, de exemplu forma de inimă era pentru alungarea răului. În secolul al XVI-lea Regina Elisabeta I şi-a servit invitaţii cu turtă dulce în forme ce semănau cu fizionomia fiecărui invitat."

Mai bem un ceai?Mai gustam putina turta dulce? :)

sursa: www.jurnalul.ro

The Righteous Brothers - "Unchained Melody"

Life in Pictures - By day...by night...

Ideea îi aparţine lui Costin