“...omul nu evoluează… se dumireşte” ...

Intamplator si mult prea tarziu am data in seara asta,butonand telecomnda, peste Dan Puric... Era invitat la emisiunea lui Cristi Brancu unde a fost, ca intotdeauna, atat de "el".... Nu pot avea decat admiratie pentru persoana care este Dan Puric,pentru firescul cuvintelor lui, spuse simplu,hotarat si cu incredere..... Unii il acuza ca foloseste prea multe citate atunci cand scrie sau vorbeste,uitand ca el este in primul rand un histrion-si spun asta in sensul cu adevarat frumos al cuvantului...
Altii il acuza de bigostism.Faptul ca isi expune credinta cu demnitate si cu smerenie in acelasi timp, nu are legatura cu bigotismul. Mai mult decat atat,el nu obliga pe nimeni sa-i urmeze "calea"...el doar povesteste....
La un moment dat,intr-o alta emisiune,a istorisit o intamplare care evidentiaza intr-un mod foarte natural, diferenta intre credinta si pseudo-credinta....
Oricum,cand Dan Puric povesteste ceva mereu pluteste peste ceea ce spune umbra unui zambet :)

"Un barbat era la biserica, la liturghie, impreuna cu sotia lui, cand sotiei i s-a facut rau si a lesinat. Omul a scos-o afara si a asezat-o pe iarba. Femeia a inceput sa ceara, cu voce slabita, sa-i aduca ceva de mancare.Cum era speriat si era si Duminica, omul s-a dus direct in biserica unde erau cateva batrane cu paine care isi asteptau randul la sfintit. Barbatul zice "dati-mi si mie o bucatica de paine, ca uite sotia e in curte pe iarba, pe jumatate lesinata si cere ceva de mancare".Una dintre batrane i-a raspuns "nu pot! nu e sfintita!". A trecut la urmatoarea batrana si a primit acelasi raspuns. Chiar si la ultima a patit la fel. Un tanar care era si el prezent la slujba si care urmarise scena rugamintilor si refuzurilor, zice catre ultima batrana "Da-i fa paine, ca-ti dau una de te sfintesc pe loc!"

Foto: Claudia Crimu (dupa o fotografie de Tomo Minoda)