Reflexii in Oglinda - Candlelight

foto : Jo Graetz
 mai multe gasiti la SorinN.

Joffre - Prajitura Maresalului

În 1920, celebrul mareşal francez Joseph Jacques Césaire Joffre, cunoscut şi ca Papa Joffre, sosea la Bucureşti, la invitaţia Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. Mareşalul era trimis pentru a-l decora pe regele României cu „Medalia militară franceză”.
Ceremonia a avut loc la Palatul Artelor din Parcul Carol. În plus, mareşalul francez a conferit oraşelor Bucureşti şi Mărăşeşti „Crucea de război”; ceea ce a determinat primăria din Mărăşeşti să decidă ca pe stema oraşului să apară Arhaghelul Mihail cu inscripţia „Pe aici nu se trece”.
Pentru a onora vizita ilustrului oaspete francez, celebrul cofetar Grigore Capşa, furnizor al Casei Regale, a creat o prăjitură de ciocolată a cărei formă cilindrică o sugera pe cea a caschetelor militare franceze. Şi pentru că mareşalul suferea de diabet, maestrul cofetar cu studii la Paris a preparat o prăjitură nici prea mică, nici prea mare, pentru a putea fi consumată fără riscuri de cel în onoarea căruia fusese inventată. Prăjitura care purta numele mareşalului era făcută din unt, zahăr, ouă, făină, arome şi, mai ales, cacao de cea mai bună calitate, toate îmbrăcate într-o delicioasă glazură de ciocolată.
Prăjitura se prepara în două etape. Prima consta în prepararea fursecurilor din albuşuri frecate cu zahăr. În amestec se adăugau apoi gălbenuşurile, amestecate cu sare şi făină. Amestecul era pus la cuptor. După ce fursecurile se răceau erau acoperite cu o cremă de ciocolată, obţinută din unt moale, zahăr pudră, vanilie, rom, cacao, apă, gălbenuşuri de ou şi frişcă. Peste primul fursec se aşeza un al doilea, iar turnuleţul astfel obţinut se tăvălea prin glazură de ciocolată. Rezulta o prăjitură cu o puternică aromă de cacao, care se topea, pur şi simplu, în gură. Prăjitura Joffre a făcut înconjurul lumii, fiind preluată de bucătăria franceză din a cărei tradiţie fusese inspirată. Totodată, reţeta a intrat în oferta cofetăriei româneşti şi nu există practic cofetărie în România care să nu prepare prăjitura cu pricina.
Pentru consumatorii români, prăjitura Joffre a părut prea mică. Prin urmare, Casa Capşa a scos pe piaţă o altă versiune, mai generoasă – cea a tortului Joffre, obţinut după aceeaşi reţetă, dar cu gramaje mai mari. (Autor: Daniela Şerb,sursa: Historia.ro)

Ce spuneti de o felie de tort? :)

"Sen Gelmez Oldun"

Pe blogul Vanessei am gasit aceasta melodie pe care o ascult de azi-dimineata…

Nu stiu cine  e acest azer,Alihan Samedov, stiu doar ca melodia asta ma duce cu gandul la povestile celor 1001 si una de nopti,ma duce cu gandul la un dans imbracat in voaluri,un ultim  dans  pe care “ea” i-l daruieste “lui” inainte de plecare…un dans in care dragostea arde,tatuiind-i pe piele,in carne,in suflet parfumul ei si amintirea acelor miscari invalurite…

Nu mai conteaza  ca el pleaca…acum a plecat si ea  cu el…

Miercurea fara cuvinte - Vulcanii Noroiosi

Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitat

"As it is in Heaven"

Pe blogul lui  Dorian Duma am gasit azi o recomandare pentru filmul "As it is in Heaven".
Am vrut sa vad filmul in primul rand pentru ca cinematografia europeana se distinge ca ritm si forma de cea americana…nu ca as avea ceva contra cinematografiei americane dar uneori chiar simt nevoia unui altfel de “aer”…
Exact asta ofera acest film,un altfel de aer,o altfel de poveste,un alt unghi din care sa privesti muzica si cum altfel,dragostea…
Ai zice ca personajul central al filmului este un dirijor celebru care, constrains de anumite imprejurari, hotaraste sa se intoarca in satul copilariei unde,evident,nimeni nu-l mai recunoaste…
Dar nu este asa,personajul principal al filmului este Viata pe care o mana de oameni indragostiti de muzica o traiesc in acea mica comunitate…o viata la fel de palpitanta,dura,plina de schimbari,de intrigi,de iubire,de minciuna,de surprize,de bucurie,plina de neprevazut,exact ca cea din marile orase…
Muzica este firul care leaga toate aceste trairi,care ii apropie si ii face pe acesti oameni sa se redescopere,sa se accepte ,sa se bucure si in final sa….
Dar de ce v-as vorbi de final…mai bine va las pe voi sa-l descoperiti daca aveti timp…e un film potrivit unei seri de iarna,un film de vazut alaturi de cineva sau nu…
O sa inchei amintind ca pelicula a primit o nominalizare la Oscar in 2005 pentru cel mai bun film strain…daca a meritat-o sau nu e deja ceva secundar…

Iubiri in umbra timpului - Constantin Brancusi si Maria Tanase

Cand l-a cunoscut pe Brancusi, in 1938, Maria Tanase avea 25 de ani si era orbita de notorietatea mondiala a marelui sculptor, de care fusese fascinata inca de mica. Aflat la apogeul creatiei, Brancusi era un barbat cu experienta, ce tocmai implinise 62 de ani. Totusi, n-a rezistat farmecului irezistibil al Mariei, careia putea sa-i fie cu usurinta tata. In volumul "Brancusi - Amintiri si exegeze”, semnat de Petre Pandrea, este povestita pe larg aventura traita de cei doi titani, autorul publicand multe amanunte picante. "Brancusi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au intalnit pe linia folclorului muzical, a inteligentei si a mondenitatii… S-au vazut prima data la Paris. Era fatal ca sa se intalneasca la o expozitie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, sa se imprieteneasca fulgerator, sa se iubeasca, sa se desparta cu invective din partea neichii Costache (n.r. - cum era alintat sculptorul de apropiati)”, spune Pandrea. Artistul a numit-o "bocitoare" Tot el dezvaluie si ca o parte importanta a relatiei lor s-a consumat apoi la New York, cu prilejul unei alte expozitii, World Fair, desfasurata in primavara anului 1939. La despartirea de Maria, care - la un moment dat - nu a mai suportat ironiile iubitului ei celebru, de genul "Maria nu canta, ea boceste!”, Brancusi nu a regretat nimic, considerand ca dragostea pentru cantareata a venit la momentul oportun si a durat exact cat trebuia, "pana cand ne-am plictisit definitiv unul de celalalt”. Si asta desi marele Brancusi rostise, in fata mai multor prieteni, in momentul in care s-a amorezat de "privighetoarea muzicii romanesti” urmatoarea fraza: "Cand te ascult cum le zici, Marie, as fi in stare sa daltuiesc pentru fiecare cantec de-al nostru cate o Pasare Maiastra!”.

sursa: stiri.rol.ro

 

(repostare din 2011)

Pink Mondays - Pink Hair

Ce ziceti de o schimbare de look?V-as sugera unul pink...
Iata cele trei propuneri...
Care va face cu ochiul? :)



mai multe gasiti la KARMAPOLICE