Parfumul scrisorilor albastru-indigo....

"Ciao,
Sono Andreea, ho 14 anni e vivo con i miei genitori e la mia sorellina in Milano,Via Fratelli Gabba 9...
I miei capelli sono biondi e gli occhi verdi...i tuoi?"

Exact asa incepea prima scrisoare dintr-un sir care s-a intins pe o perioada de 7 ani de la prietenul adolescentei mele care locuia in Italia...
Adresa i-am gasit-o in revista pentru copii Topolino.El spunea acolo ca doreste sa-si faca prieteni din intrega lume, asa ca mi-am luat inima in dinti si pentru ca la scoala invatam limba italiana mi-am facut curaj si i-am scris...
Sa spun ca am fost uimita cand am gasit prima scrisoare in cutia de scrisori as spune prea putin...am fost tulburata la maxim...
Plicul era de un albastru care batea in indigo, hartia era fina sau eu una asa o simteam pentru ca era diferita de ceea ce gaseam in librariile noastre...
Am taiat-o cu grija (bunica mea avea un cutitas fin cu un maner din sidef usor galbui si care semana cu un iatagan, pana atunci mi se paruse stupida ideea de a taia o scrisoare, atunci am inteles ca finetea cere finete si ca bunica mea...din nou-avea dreptate ).
Hartia avea aceeiasi culoare cu cea a plicului...nu...nu era parfumata dar avea imprimat foarte discret un peisaj cu munti inzapeziti care se distingeau vag din culoarea albastru-indigo a hartiei...
Deschizand plicul...am gasit o lume diferita tare mult de lumea mea...
Si asa am inceput sa povestim...despre ce carti citeam...unde mergeam in vacante...el pe malul lacului Maggiore unde parintii lui aveau o casa de vacanta,eu la Mamaia sau Eforie...
Mai tarziu el a inceput sa faca un liceu tehnic si eu la fel dar...in alt fel...
El in vacante lucra 2 luni ca ospatar de exmplu si apoi pleca o saptamana in vacanta in Anglia...eu...eu nu...
Iubea schiul,muzica, miscarea in general...si...la un moment dat s-a indragostit...dar nu de mine...
Mi-a povesti totul...toata emotia si bucuria lui...doar eram "amica del suo cuoare"...ufff ce tare a durut...dar m-am bucurat cat de mult am putut de emotia primei lui iubiri....
Apoi a venit tragedia...
Erau in vacanta la Lacul Como.El era pe mal si o admira pe ea inotand cand elicea unei barci a atins-o, taind-o mortal.A reusit sa o scoata din apa...dar era deja prea tarziu...
A suferit enorm...imi povestea cum se inchide in camera lui si asculta Bob Dylan...preferatul ei...chiar mi-a trimis o caseta "originala" cum spuneam noi atunci, cu muzica lui...
Ca orice baiat, a plecat in armata si corespondenta noastra s-a oprit pe parcursul unui an, cu exceptia a doua scrsori...
Intr-una din ele era si o fotografie din care imi zambea el cu mustata, ceea ce m-a amuzat teribil.Mustata si mandria lui ca era vanator de munte si ca avea ocazia sa schieze mult...si din greu...dar isi taiase si minunatele lui plete blonde usor ondulate...
Si au urmat alte si alte intamplari...
Parintii lui s-au despartit si asta l-a durut mult...a plecat o vreme in Anglia la sora lui...a revenit sa-si continue facultatea...viata lui avea un ritm trepidant...
Unele scrisori mai aveau acea minunata culoare alabastru-indigo....cam asa era si inima mea...el era atat de departe...si eu...nu stiu daca indragostita...probabil ca da...
O singura data mi-a spus "la tua bellezza è così serena ... perchè non sei qui?"
Cum ne-a dus timpul departe unul de celalalt nu mai conteaza...conteaza ca pentru mine parfumul unei scrisori are culoarea albastru-indigo...

Ii multumesc Mirelei pentru incredera cu care m-a investit...
Sper sa nu te fi dezamagit...asa cum ti-am spus...nu stiu sa scriu...pot doar sa povestesc :)

Participanti la "Scrisori parfumate":
Mirela : Scrisori parfumate

Innerspace Lili: Parfumul unei scrisori temporale
Cristian Gheorghe Parfum de scrisoare
Carmen: Scrisoarea, un parfum uitat?!
Aurora
Daurel: Comunicarea prin scrisori…