duminică, 15 mai 2011

Iubiri in umbra istoriei - Jules Verne si Luiza din Carpati



Numele Cetăţii Colţ, de la marginea Munţilor Retezat, a ajuns în toată lumea, în paginile unei cărţi. Jules Verne a scris despre ea în ,"Castelul din Carpaţi''. Şi nu numai titlul romanului are legătură cu România. Cine şi-ar fi închipuit că Jules Verne a iubit o româncă din Homorod, de focul căreia s-a stins, şi de dragul căreia a scris această carte de succes! „Castelul din Carpati”, reprezinta o exceptie intre scrierile lui Jules Verne, fiind de fapt o poveste de dragoste. Se pare ca Jules Verne a calatorit in Transilvania, unde a cunoscut o tanara de 17 ani, Luiza Teutch, ce a fost pentru romancier un adevarat refugiu sentimental.Singura urma a acestei povesti de dragoste este insa, doar romanul amintit, nici biografii lui Verne nedetinand prea multe informatii in acest sens. Personajele si numele locurilor din roman pot fi cu usurinta identificate ca fiind din zona Cetatii Colt, mai mult, grafica din primele aparitii a cartii (editia Hetzel) reda izbitor silueta cetatii. Despre tanara Luiza, pe care Verne o numeste in scrieri „unica sirena” se cunosc cateva amanunte. Ea a fugit de acasa chiar inainte de nunta ei, si ea este cea care il insoteste pe romancier in calatoriile sale din Transilvania. Idila dintre cei doi, se pare ca s-a consumat la poalele cetatii unde a existat o cocheta cabana, numita „Casa vanatorilor”, unde cei doi indragostiti s-au stabilit o perioada.Dupa mai multi ani, la interventia parintilor, Luiza nu scapa totusi de o casatorie aranjata, mirele fiind Gustav Muller, un barbat cu 16 ani mai tanar decat Verne. Se cunoaste ca aceasta situatie agraveaza iremediabil perioada neagra si ciudata pe care scriitorul tocmai o traversa, perioada cauzata printre altele de moartea mamei sale, a editorului sau - cel mai bun prieten, si de un atentat a carui victima este, ramanand infirm. Dragostea celor doi iubiti s-a consumat apoi in scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A ramas insa vie pentru scriitor.Povestea castelului are, cumva, un final. in 1944, intr-o familie din Bucuresti, intr-un scrin, sunt gasite cateva scrisori. De la Jules Verne catre Luiza. Epistole de dragoste, pe care preafrumoasa femeie le-a lasat nepoatelor ei. Urmasii ei (familia Luciei Angela Dudescu) pastreaza si alte daruri despre care spun ca sunt de la Jules Verne - un ceas cu pendul, doua machete ale iahturilor scriitorului si cateva volume din ,"Calatorii extraordinare".

sursa: http://www.realitatea.net
foto: RTV
foto: AdeBooks

17 comentarii:

  1. Interesantă povestea aceasta.Nu am cunoscut-o așa că îți sunt recunoscător că ai postat-o!Mulțumesc pandhora :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Of topic:
    Acum am văzut că în Aprilie a ÎMPLINIT BLOGUL TĂU UN AN!La mulți ani și la multe multe postări interesante să ne aduci!

    RăspundețiȘtergere
  3. se-cret: povestile de dragoste au un farmec care se pastreaza...chiar daca unele personalitati celebre ale acestei lumi au incercat sa tina asta...se-cret :)

    multumesc mult petru urari si mai ales pentru aprecieri :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesante povestile tale de dragoste. Ma indreb cum te documentezi pentru ele, cum afli de ele? Felicitari pentru aceste inedite informatii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mircea: sunt povesti despre care am auzit si pentru ca ma pasioneaza...scormonesc :)
    nu consider ca am talent la scris asa ca prefer sa folosesc surse avizate...si daca va plac si le cititi cu placere...si placerea mea este dubla :)

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte interesant; se pare ca romancele au fost mereu in top :); l-am iubit pe jules verne in copilarie

    RăspundețiȘtergere
  7. Sophie : nu-i asa? :)
    si eu...si eu...:)

    RăspundețiȘtergere
  8. De "Cireşarii" nimic pe aici? Remake-ul românesc! :)

    P.S. Ce mi-au plăcut filmele (pe vremea mea, bineînţeles)!

    RăspundețiȘtergere
  9. Scorchfield : eram indragostita de Victor si as fi vrut sa merg si eu la Cetatea Vulturilor :)
    vremea ta sunt sigura ca este si a mea in privinta filmelor...cat despre "Ciresarii" mi se pare cea mai reusita carte de aventuri pentru adolescenti de la noi...sau poate a fost asa doar pentru mine...nu stiu :)

    RăspundețiȘtergere
  10. ciresarii... ei au fost marea dragoste; am fost fericita cand au aparut acum (nu mai stiu cu ce ziar)pt ca am putut sa-mi cumpar toate volumele.
    Preferatii mei erau Lucia, Tic si Ursu :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Imi plac povestile astea ale tale. iMI PLAC POVESTILE DE DRAGOSTE. Ce bine ar fi daca ele ar dainui...

    RăspundețiȘtergere
  12. Sophie : cum spuneam...Victor era preferatul meu si dintre fete Maria...ea era mai romantica :)
    o sa facem in curand un fan-club "Ciresarii" :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Dreamer : si mie imi plac...cred ca in ele...chiar daca nu dainiuie...
    dar este ceva care dainuie?

    RăspundețiȘtergere
  14. Mmmmmm, chiar aveam nevoie de-o asemenea poveste înainte de culcare iar eu...nici măcar nu ştiam asta!:)
    Noroc cu tine! Mare noroc! O spun mereu de o vreme-ncoace! :)

    Pup şi îmbrăţişez cu nesfârşit drag!

    O noapte cu vise frumoase iute metamorfozabile în realitate! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. alessia : somn dulce si tie...:)
    oricat de ciudat ar parea...imi plac povestile...
    povestile de dragoste vor fi mereu frumoase chiar daca aproape niciodata nu sfarsesc...frumos...

    RăspundețiȘtergere