duminică, 15 mai 2011

O noapte in "Gradina cu suflete" a baronului Bellu



Pentru prima data Cimitirul Bellu a intrat in circuitul "Noaptea Muzeelor".
Am asteptat cu nerabdare sa treca de ora 20.00 ca sa pot merge in vizita la...cimitir...
L-am mai vazut primavara,iarna dar niciodata noaptea....
Nu am fost singura dornica de a se pierde pe aleile cimitirului...in grupuri mai mari sau mai mici vizitatorii se perindau prin fata monumentelor funerare...Citeam pe site-ul cimitirului Bellu ca aici se gasesc 20% din monumentele istorice ale Bucurestilor...
Pe masura ce se lasa seara mirosul florilor si al lumanarilor aprinse in siruri inca de la intrare a devenit mai puternic dar in perfecta concordanta cu recitalul de muzica clasica care se desfasura in fata capelei...
In spatele monumentelor se afla multe povesti....adevarate sau nu ele dau farmec trecutului si invaluie intr-o blanda tristete aceste capodopere peste care timpul trece...si pe langa care am trecut si noi...
Conform www.bellu.ro/istoric, până la jumătatea sec. XIX, bucureştenii îşi îngropau morţii în jurul bisericilor, existând însă şi 7-8 cimitire în afara oraşului, pentru populaţie şi pentru săraci.
Cum Bucureştiul a ţinut întotdeauna pasul cu noul, legiuitorii de atunci hotărăsc desfiinţarea vechilor cimitire de pe lângă bisericile centrale şi hotărăsc "Legiuirea pentru înmormântări afară din oraş" care apare în 1831. Abia în 1850 o comisie a Sfatului Orăşenesc discută concret crearea altor cimitire în afara oraşului, unul dintre ele fiind de pe uliţa Şerban-Vodă, unde era o mare grădină a baronului Barbu Bellu (1825-1900), ministru al Cultelor şi Justiţiei, învecinată cu o moşie a Mănăstirii Văcăreşti, ce avea acolo trei mori de vânt. Acest teren este donat de baronul Bellu, Sfatului Orăşenesc, călugării de la Văcăreşti urmându-i exemplul.
La 26 noiembrie 1852, Sfatul Orăşenesc hotărăşte începerea lucrărilor pentru amenajarea cimitirului, iar în ianuarie 1853, arhitectul Alexandru Orescu întocmeşte planurile pentru construcţia unei capele pe locul vechii biserici a lui Bellu cel Bătrân (1799-1853), cel care fusese căsătorit cu Irina, fata marelui Ban Văcărescu şi strănepoata lui Ienache Văcărescu, cel omorât de turci împreună cu domnul Constantin Brâncoveanu.
Pictorul Lecca zugrăveşte interiorul capelei, care a fost înzestrată cu obiecte de cult şi cele de trebuinţă. În toamna lui 1855 au început lucrările de amenajare a terenului, lucrări terminate în septembrie 1858, când cimitirul începe să funcţioneze legal. În 1859 guvernul trece hotărât la aplicarea legii, prin mutarea cimitirelor din oraş şi din jurul bisericilor afară din oraş, comunicând parohiilor "porunca" de interzicere a înmormântărilor în Capitală.

Aceasta ar fi pe scurt povestea trecutului prezent a celui mai celebru cimitir din Bucuresti....
O sa inchei cu un epitaf care m-a impresionat profund...el apartine Sophie Mavrodin moarta la varsta de 28 de ani...

Nu de moarte mă cutremur,
Ci de veşnicia ei şi teama de a nu vă mai putea vedea.

Sophia Mavrodin
1877 – 1905

19 comentarii:

  1. Interesanta povestea. Dar totusi...seara in cimitir?

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii ca nu am fost niciodata acolo? Desi, cand merg in Bucuresti stau la 5 min de mers pe jos de Bellu.
    Citind articolul tau,le-am si zis copiilor ca urmatoarea fuga in capitala :) va cuprinde si vizitarea cimitirului Bellu.
    Fain.

    RăspundețiȘtergere
  3. minoki: da...acesta a fost si ineditul situatiei...ziua poate fi vizitat oricand...
    in afara acestui fapt Bellu are aerul unei gradini presarate cu monumente...si cu cruci...este adevarat...
    este un muzeu in aer liber...si e fantastic ca a fost inclus pe lista celor care pot fi vizitate in noaptea portilor deschise la muzee :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cleo : ti-ai schimbat nick-ul :)
    de abia astept sa ajungi sa-l vezi si sa ne povestesti ce impresie ti-a facut...
    tu ai un mod fin de a vedea si de a diseca lucruile...doar ca nuin vei putea vizita noaptea :)
    imi place Cleo :)

    RăspundețiȘtergere
  5. bellu nu m-a atras aseara :), dar Bucurestiul era extrem de animat; foarte frumoase foto

    RăspundețiȘtergere
  6. Sophie :sa stii ca a fost mai putin creepy decat se astepta majoritatea celor care au vizitat Bellu...este drept ca unul dintre prietenii nostrii a fost un pic cam stresat pe masura ce ne departam de aleile luminate :)

    aceeasi impresie am avut-o si eu...ca tot orasul a iesit in strada...din pacate erau cozi foarte lungi la intrare in majoritatea muzeelor...din acest motiv nu am vizitat labirintul din fata Atheneului :((

    RăspundețiȘtergere
  7. Multi oameni sunt ingroziti cand aud de cimitire. Pana la urma e ceva firesc: nasti, traiesti si mori.
    Ceva inedit!

    RăspundețiȘtergere
  8. Dreamer: asa este...acesta este ultimul loc in care ajungem...nici mie nu-mi plac cimitirele...
    Bellu,cum spuneam si in articolul meu pare mai mult o gradina cu monumente...e un fel de expozitie si asta e motivul pentru care a fost inclus in circuitul noptii muzeelor...si a fost deosebit periplul printre monumente la lumina lumanrilor care conturau aleile pe fundalul muzicii care se auzea foarte incet si in mirosul greu al florilor...

    RăspundețiȘtergere
  9. În muzee este plăcut
    dar în cimitir noaptea
    nu aș intra!
    O după amiază plăcută!
    Te pup draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  10. ELENA: o seara frumoasa iti doresc la randul meu...pup si eu :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Bună seara!
    Aproape necunoscut ca poet, Alexandru Vlahuță, care la un moment dat ajunsese să fie comparat cu Eminescu, a scris aceste versuri:
    „Nu de moarte mă cutremur
    Ci de veșnicia ei.”
    Interesant articolul dumneavoastră.
    Salutări din Norvegia, de dincolo de Cercul Polar de Nord, unde avem acum soarele de la miezul nopții, deci este lumină solară 24 de ore dom 24.

    RăspundețiȘtergere
  12. Lorian Saceanu : bine ati venit pe la mine :)
    va multumesc pentru apreciere si pentru ca m-ati ajutat sa aflu cui apartin de fapt aceste cuvinte care,asa cum spuneam m-au impresionat pentru adevarul doboritor de simplu pe care il contin...

    interesant locul in care va aflati...greu de atins spre imposibil pentru majoritatea dintre noi :)
    va mai astept :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Periplu prin grădina de suflete... inedit. Ai făcut o incursiune în Suflet și în tăcerile lui multiple, Pandhora, mai mult decât o simplă vizită într-un cimitir...

    RăspundețiȘtergere
  14. Oana : adevarat Oana...adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  15. Găsesc interesantă dorința ta de a vizita noaptea cimitirul!A fost interesantă și povestea cimitiruui Bellu.

    RăspundețiȘtergere
  16. se-cret: a fost ceva inedit si ma bucur ca am avut ocazia sa fac aceasta vizita mai putin obisnuita :)

    RăspundețiȘtergere
  17. :)
    sarut'mana, pandhora!

    Am fost si eu in "muzeul" Bellu. Ne-am distrat de minune, daca se poate numi "distractie" pimblarea dupa ora 24 intr-un cimitir cu aer de "muzeu".
    M-a siderat muzica din cimitir.
    wow, mi-am zis!
    Muzica in cimitir si nu bisericeasca. Era un nene cu sculele care facea pe dj-ul pe-acolo.
    M-a mai surprins instant Capela cu un "altar" dedicat unei persoane necunoscute de genul feminin. Multe poze cu individa respectiva, date lipsa.
    M-a mai strafulgerat surprinderea (desi nu ar fi trebuit sa ma strafulgere) faptului ca l-au trnsformat in muze ad hoc, insa nu are niciun element din cele care ar trebui sa existe pentru a se numi muzeu.
    Nu sunt placute cu arhitectii care au creat capodoperele respective, nu sunt indicii cand au fost facute... adica nimic.
    Cimitir si gata!
    Nu mai vorbesc despre faptul ca nu era luminat decat pe ici pe colo, asa, ca sa nu carcoteasca lumea, sau pentru a le da o mana de ajutor bodyguarzilor care aveau o treaba tare dificila in acea noapte.
    In rest... voie buna printre cruci!
    Treaba de mantuiala, specifica romanului.
    Ne-am consolat cu ideea ca am "facut ceva inedit" - nu mereu te duci intr-un cimitir la ora 24 si asculti muzica de relaxare, nu?!

    RăspundețiȘtergere
  18. buna seara Andrei :)
    si eu m-am bucurat de ineditul plimbarii prin "muzeul"Bellu...
    este adevarat,marele minus al serii a fost faptul ca monumentele nu aveau placute cu informatiile necesare....
    asta nu a impiedicat totusi pe nimeni sa admire ce era de admirat...admirat fara a fi informat :)
    eu vreau sa cred ca pana anul viitor minusul asta va fi remediat-macar partial...
    in capela eu nu am intrat...am o retinere fata de "Casa Domnului" chiar daca nu asta este o capela...dar cvartetul care a concertat langa capela suna foarte bine...mi-a placut sa ma departez pe alei si sa aud muzica in in surdina...am preferat sa trec in fuga pe la mormintele scriitorilor celebri,ai actorilor si cantaretilor-oricum le mai vazusem...
    mi s-au parut mai interesante monumentele din spate,dincolo de cavoul lui Pache Protopoescu...m-a deranjat ca organizatorii nu aprins candele tocmai la cel care a facut atat de multe pentru Bucuresti,in schimb gaseai lumanari aprinse la ilustri necunoscuti...am avut eu grija sa o fac si sper ca au mai facut-o si altii...
    in concluzie,a fost o experienta care mi-a placut...pentru ca mie imi plac povestile si aici sunt o sumedenie de povesti...stiute sau mai putin stiute :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Aceast informatie este foarte utila
    Ma Bucur ca am citit aceasta postare

    my website - servicii funerare complete

    RăspundețiȘtergere