Parfumul strazilor

Exista o strada in Bucuresti,strada al carei parfum mi-am dorit foarte tare sa-l regasesc…

Este vorba de strada Antim…da, chiar strada Antim din romanul lui G.Calinescu “Enigma Otiliei”…
Citind cartea in adolescenta ardeam de nerabdare sa-mi port pasii pe strada unde Felix si Otilia si-au tesut povestea lor de dragoste, lucru pe care l-am si facut, din pacate, doar o singura data…
Curtea Bisericii Antim inca era plina de copaci batrani, strada si casele ei erau atinse de trecerea timpului, acea zona a orasului era atat de linistita incat aveai impresia ca “nu sta nimeni aici” dupa cum spunea Mos Costache, unul dintre personajele romanlui…
Regret si acum ca nu am revenit pe Antim…acum strada este aproape disparuta, biserica Antim a fost mutata pentru a face loc Pietei Constitutiei si Palatului Parlamentului …un colos care pe mine nu ma impresioneaza…
As fi preferat ca acea zona sa fie refacuta, casele restaurate si prezentul sa aiba parfumul timpului trecut…parfumul unei paduri verzi si fosnitoare, parfumul strazii Antim din imaginatia mea…

"Strada era pustie şi întunecată şi, în ciuda verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă şi foşnitoare ca o pădure. într-adevăr, toate curţile şi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte curţile marelui sat ce era atunci Capitala. Strada era pustie şi lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. în această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă şi aproape nici una nu avea cat superior. însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobşte a zidarilor italieni), mărimea neobişnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridiculă prin grandoare, amestecul de frontoane greceşti şi chiar ogive, făcute însă din var şi lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, şi uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureşteană o caricatură în moloz a unei străzi italice."(G.Calinescu-Enigma Otiliei)

foto:  Arh.Dan Vartanian (1982)

Inscrisa in categoria Poveste parfumată între bloggeri