În perioada Evului Mediu, când erau organizate dineruri sau mese festive, nu erau oferite și tacâmuri, astfel, fiecare oaspete era obligat să își aducă propriul cuțit. Acesta era folosit pentru a tăia mâncarea, dar și pentru a se scobi în dinți. În 1669, regele Ludovic al XIV-lea al Franţei a hotărât că vârful ascuţit al cuţitelor este ilegal şi a dispus ca lamele să fie rotunjite la vârf. Motivul pentru care a luat această decizie cunoaşte mai multe versiuni: ori a vrut să reducă violenţa, ori a fost scârbit de obiceiul nobililor de a folosi cuţitul pe post de scobitoare, ori a realizat că împungerea mâncării cu cuţitul nu mai este necesară, odată cu răspandirea furculiţelor.
Deşi un precursor al furculiţei (furca, din al cărei nume derivă şi cuvântul) era folosit de romani, bizantinii au fost cei care i-au răspândit folosirea, ca instrument de servit şi de tăiat carnea. Se spune că abia în 1004, prin căsătoria dintre o prinţesă bizantină şi dogele Veneţiei, furculiţa a ajuns în Italia. Aici însă, a fost respinsă cu vehemenţă de preoţi, care au considerat că este o blasfemie să foloseşti un instrument de metal când Dumnezeu ţi-a oferit propria mână .
Treptat, uzul furculiţei a fost adoptat în Italia şi exportat în Franţa odată cu nunta Caterinei de Medici cu Henri al II-lea al Franţei din 1553. O sută de ani mai târziu a ajuns şi în Anglia şi la începutul secolului 17, în America. Dacă până acum furculiţele aveau doi dinţi drepţi, în secolul 17 sunt introduse cele cu patru dinţi curbaţi, mai practice şi mai uşor de folosit.
Multe lucruri deosebite au plecat din Bizanţ spre Occident, dar se cam uită asta. Numai că occidentalii au ştiut să răspândească cel mai bine toate cele ce au însuşit de pe la alţii. E meritul lor, altfel....se scobeau şi acum în măsele cu cuţitele.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant istoricul acestui mic instrument, fără de care nici nu ne putem închipui viaţa de zi cu zi.
Numai bine, Pandhora! :-)
da,au meritul de a intelege repede ce poate aduce avantaje sau bani...
Ștergereincercam sa-mi imaginez delicatele doamne din secolul al XVI-lea folosind cutitul pe post de furculita si ulterior de scobitoare...categoric nu era un spectacol prea placut :))
o saptamana usoara iti doresc a randul meu Alex! :)
Ca sa vezi...Foarte interesant!
RăspundețiȘtergereasa mi-am zis si eu :)
ȘtergereFrumoase si folositoare!
RăspundețiȘtergereadevarat...si si :)
Ștergere:) frumos articol!
RăspundețiȘtergerenu stiam lucruri despre furculita, nu m-am gandit niciodata :)
zi faina sa ai!
eu am tot felul de curiozitati :))
Ștergereo sptamana faina iti doresc la randul meu geanina! :)
Interesanta poveste, buna de tinut minte si de povestit la masa :D sa impresionezi lumea :))) ... altceva ma enerveaza in schimb. In trecut, cand aparea cate ceva nou, toti se imbulzeau ca-i blasfemie. E o amarata de furculita :))) serios?!?! Off, off. Zi faina iti doresc.
RăspundețiȘtergeresi crezi ca lucrurile sau schimbat foarte mult azi?
Ștergereintotdeuna vor exista sceptici in privinta noului,noroc ca cei cu mintea scormonitoare nu se lasa cu una cu doua :))
faina zi sa aiba si Ochii tai Verzi! :)
Pentru un zâmbet - "Furculiţă. Un instrument folosit mai ales cu scopul de a pune animale moarte în gură" - Ambroce Bierce în "Dicţionarul Diavolului".
RăspundețiȘtergereUn instrument banal, pe care îl tratăm, de cele mai multe ori, cu indiferenţă. Dar iată cât de utilă poate fi o incursiune în trecut.
Tuturor, gânduri bune!
ei da...asta da definitie :)))
Ștergerefaina sa-ti fie si tie ziua Cristian! :)
:)) Imi aduc aminte de ziua in care am citit despre nobilii de altadata ca mancau cu degetele. Cat de ciudat mi s-a parut si cat au scazut in ochii mei... :))
RăspundețiȘtergeredar de scobitul intre dinti cu cutitul ce zici?maniere defintiv alese :))
ȘtergereTrebuie să recunoaştem că şi boierii moldoveni adoptaseră rapid maniere "ocţidentale".După cum ştim din "Coana Chiriţa", obiectul în cauză se numea..."furculision".Nu ştiu cum se numea la curtea "Regelui-Soare"... :)))
RăspundețiȘtergere:))
Ștergereesti adorabil Marco...chiar,cum se numea oare in franceza lor,ca in a noastra am vazut cum ii zice :))
... Furculision, fripturision...
RăspundețiȘtergere:)))
eee...cine stie cunoaste :))
ȘtergereInteresanta istoria furculitei.
RăspundețiȘtergereStii ca... n-am stiut cati dinti are furculita? Adica... nu vedeam evidenta! N-am stiu e prea mult spus! :)) Nu m-am gandit o clipa sa tin minte (sau sa numar) cati dintisori au furculitele!
Sigur! Sa nu inteleaga cineva ca azi am descoperit furculita! :))
O saptamana minunata iti doresc!
bine, bine te cred :)))
ȘtergereInteresanta istorie!
RăspundețiȘtergereasa zic si eu :)
Ștergere:) ce înseamna evolutia! ne-am deprins cu unele obiceiuri de parca ar fi existat dintotdeauna! "instrumentele pentru masa" sunt absolut necesare :) n-as putea manca asa cum o mai fac arabii sau indienii, oh nu, niciodata! dar nici macar ca si chinezii nu am reusit sa învat - cu betigasele :)) (poate o sa mai exersez :)) mi se pare simpatic!)
RăspundețiȘtergeresa ai o zi excelenta! pupici
eu cu betigasele nu am reusit sa mananc in ruptul capului :))
ȘtergereMulțumesc Pandhora pentru încă un subiect interesant !
RăspundețiȘtergereintotdeauna cu drag, Marius!
Ștergerema bucur ca ai trecut pe aici :)
Foarte interesant Pandhora....si ca o informatie mai inedita din zilele noastre....in Tailanda, inca mai este considerat scandalos sa-ti duci mancarea in gura cu furculita; folosesti furculita doar pentru a-ti pune mancarea in lingura pentru a o manca.
RăspundețiȘtergereAnonimul Venetian
uite un loc in care nu-mi doresc sa ajung, Thailanda! :)
Ștergereoricum e de retinut...e important sa respectam obiceiurile locurilor in care ne aflam :)