luni, 13 august 2012

Despre furculite


 În perioada Evului Mediu, când erau organizate dineruri sau mese festive, nu erau oferite și tacâmuri, astfel, fiecare oaspete era obligat să își aducă propriul cuțit. Acesta era folosit pentru a tăia mâncarea, dar și pentru a se scobi în dinți. În 1669, regele Ludovic al XIV-lea al Franţei a hotărât că vârful ascuţit al cuţitelor este ilegal şi a dispus ca lamele să fie rotunjite la vârf. Motivul pentru care a luat această decizie cunoaşte mai multe versiuni: ori a vrut să reducă violenţa, ori a fost scârbit de obiceiul nobililor de a folosi cuţitul pe post de scobitoare, ori a realizat că împungerea mâncării cu cuţitul nu mai este necesară, odată cu răspandirea furculiţelor.
Deşi un precursor al furculiţei (furca, din al cărei nume derivă şi cuvântul) era folosit de romani, bizantinii au fost cei care i-au răspândit folosirea, ca instrument de servit şi de tăiat carnea. Se spune că abia în 1004, prin căsătoria dintre o prinţesă bizantină şi dogele Veneţiei, furculiţa a ajuns în Italia. Aici însă, a fost respinsă cu vehemenţă de preoţi, care au considerat că este o blasfemie să foloseşti un instrument de metal când Dumnezeu ţi-a oferit propria mână .
Treptat, uzul furculiţei a fost adoptat în Italia şi exportat în Franţa odată cu nunta Caterinei de Medici cu Henri al II-lea al Franţei din 1553. O sută de ani mai târziu a ajuns şi în Anglia şi la începutul secolului 17, în America. Dacă până acum furculiţele aveau doi dinţi drepţi, în secolul 17 sunt introduse cele cu patru dinţi curbaţi, mai practice şi mai uşor de folosit.

sursaeatermagazine.ro 

28 de comentarii:

  1. Multe lucruri deosebite au plecat din Bizanţ spre Occident, dar se cam uită asta. Numai că occidentalii au ştiut să răspândească cel mai bine toate cele ce au însuşit de pe la alţii. E meritul lor, altfel....se scobeau şi acum în măsele cu cuţitele.
    Foarte interesant istoricul acestui mic instrument, fără de care nici nu ne putem închipui viaţa de zi cu zi.
    Numai bine, Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,au meritul de a intelege repede ce poate aduce avantaje sau bani...
      incercam sa-mi imaginez delicatele doamne din secolul al XVI-lea folosind cutitul pe post de furculita si ulterior de scobitoare...categoric nu era un spectacol prea placut :))
      o saptamana usoara iti doresc a randul meu Alex! :)

      Ștergere
  2. :) frumos articol!
    nu stiam lucruri despre furculita, nu m-am gandit niciodata :)
    zi faina sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu am tot felul de curiozitati :))
      o sptamana faina iti doresc la randul meu geanina! :)

      Ștergere
  3. Interesanta poveste, buna de tinut minte si de povestit la masa :D sa impresionezi lumea :))) ... altceva ma enerveaza in schimb. In trecut, cand aparea cate ceva nou, toti se imbulzeau ca-i blasfemie. E o amarata de furculita :))) serios?!?! Off, off. Zi faina iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si crezi ca lucrurile sau schimbat foarte mult azi?
      intotdeuna vor exista sceptici in privinta noului,noroc ca cei cu mintea scormonitoare nu se lasa cu una cu doua :))
      faina zi sa aiba si Ochii tai Verzi! :)

      Ștergere
  4. Pentru un zâmbet - "Furculiţă. Un instrument folosit mai ales cu scopul de a pune animale moarte în gură" - Ambroce Bierce în "Dicţionarul Diavolului".

    Un instrument banal, pe care îl tratăm, de cele mai multe ori, cu indiferenţă. Dar iată cât de utilă poate fi o incursiune în trecut.

    Tuturor, gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ei da...asta da definitie :)))
      faina sa-ti fie si tie ziua Cristian! :)

      Ștergere
  5. :)) Imi aduc aminte de ziua in care am citit despre nobilii de altadata ca mancau cu degetele. Cat de ciudat mi s-a parut si cat au scazut in ochii mei... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dar de scobitul intre dinti cu cutitul ce zici?maniere defintiv alese :))

      Ștergere
  6. Trebuie să recunoaştem că şi boierii moldoveni adoptaseră rapid maniere "ocţidentale".După cum ştim din "Coana Chiriţa", obiectul în cauză se numea..."furculision".Nu ştiu cum se numea la curtea "Regelui-Soare"... :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      esti adorabil Marco...chiar,cum se numea oare in franceza lor,ca in a noastra am vazut cum ii zice :))

      Ștergere
  7. ... Furculision, fripturision...
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Interesanta istoria furculitei.
    Stii ca... n-am stiut cati dinti are furculita? Adica... nu vedeam evidenta! N-am stiu e prea mult spus! :)) Nu m-am gandit o clipa sa tin minte (sau sa numar) cati dintisori au furculitele!
    Sigur! Sa nu inteleaga cineva ca azi am descoperit furculita! :))

    O saptamana minunata iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. :) ce înseamna evolutia! ne-am deprins cu unele obiceiuri de parca ar fi existat dintotdeauna! "instrumentele pentru masa" sunt absolut necesare :) n-as putea manca asa cum o mai fac arabii sau indienii, oh nu, niciodata! dar nici macar ca si chinezii nu am reusit sa învat - cu betigasele :)) (poate o sa mai exersez :)) mi se pare simpatic!)
    sa ai o zi excelenta! pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu cu betigasele nu am reusit sa mananc in ruptul capului :))

      Ștergere
  10. Mulțumesc Pandhora pentru încă un subiect interesant !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. intotdeauna cu drag, Marius!
      ma bucur ca ai trecut pe aici :)

      Ștergere
  11. Foarte interesant Pandhora....si ca o informatie mai inedita din zilele noastre....in Tailanda, inca mai este considerat scandalos sa-ti duci mancarea in gura cu furculita; folosesti furculita doar pentru a-ti pune mancarea in lingura pentru a o manca.
    Anonimul Venetian

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uite un loc in care nu-mi doresc sa ajung, Thailanda! :)
      oricum e de retinut...e important sa respectam obiceiurile locurilor in care ne aflam :)

      Ștergere