joi, 22 ianuarie 2015

Reflexii in Oglinda - Gara din Focsani

 

                                                                                                                                                        Focsani, gara veche - sursa: www.railwayfan.ro                                        
                                              Gara Focsani in 1997 -colecţie Cătălin Pavel

colecţie Cătălin Pavel

Citeste mai mult: adev.ro/n3e1j1

Vechea gară,construită la 1880, a rezistat bombardamentelor celor două războaie mondiale, nu şi „asaltului” din 2002, când s-a decis demolarea şi construirea unei eurogări.

Citeste mai mult: adev.ro/n3e1j1


Eurogara 
Vechea gară,construită la 1880, a rezistat bombardamentelor celor două războaie mondiale, nu şi „asaltului” din 2002, când s-a decis demolarea şi construirea unei Eurogari. Focşaniul a avut vreme de 120 de ani o gară cum puţine s-au construit în România, un monument arhitectural de patrimoniu cultural de care orice oraş care se respectă ar fi mândru. Actul de naştere al Gării Focşani datează de la 1881, la puţini ani după Războiul de Independenţă al României, urmare a extinderii reţelei de căi ferate pe relaţia Buzău-Mărăşeşti. Practic, lucrările au demarat la sfârşitul anului 1879 iar darea în folosinţă a gării a avut loc un an şi jumătate mai târziu, pe 1 iunie 1881. Însuşi regele Carol I şi regina Elisabeta au fost prezenţi la Focşani, pe 14 octombrie 1881, la ceremonia oficială de inaugurare. Construcţia gării din Focşani, o realizare 100% românească, îi este atribuită inginerului Dimitrie Frunză, în proiect fiind implicat şi marele arhitect Anghel Saligny. Construcţia Gării a deschis practic drumul modernizării oraşului Focşani, autorităţile de la acea vreme considerând că este necesara amenajarea unei străzi principale care să facă legătura între Gară şi centrul Focşaniului, datorită amplorii pe care a luat-o comerţul, ceea ce conducea automat la dezvoltarea economică a urbei. „Clădirea veche a Gării Focşani începuse a fi zidită din 1880, şi a trecut prin lucrări de consolidare şi refacere până în anul 2001 când s-a luat hotărârea demolării ei. În momentul construirii liniei Buzău-Mărăşeşti, inginerii au folosit infrastructura feroviară existenţa în cele două staţii terminus. Pentru Râmnicu Sărat şi Focşani însă, a trebuit să se construiască două clădiri feroviare noi. Construcţia acestora a fost încredinţată antreprizei I.G. Cantacuzino, despre care se ştie că a folosit fonduri personale pentru a vedea cele două clădiri gata şi drumul de fier realizat. Se mai ştie că din această încercare I.G. Cantacuzino a ieşit aproape falit, dar cine astăzi şi-ar mai folosi proprii bani pentru a construi o clădire de interes public”, arată Cătălin Pavel, un pasionat al istoriei feroviare din România. Potrivit acestuia, prima schimbare a înfăţişării Gării Focşani a avut loc în anul 1911, odată cu introducerea curentului electric iar prima consolidare s-a făcut abia în anul 1926, fără a se aduce însă modificări estetice clădirii. În cel de-al Doilea Război Mondial, Gara Focşani a fost bombardată, lucru care a condus la un program de refacere a infrastructurii, păstrându-se totuşi linia arhitectonică generală. Ceas Garnier pe peronul gării vechi „Peronul gării din Focşani însă a găzduit până la demolare un frumos ceas Paul Garnier, construit la Paris. Multe asemenea ceasuri, în stare de funcţionare sau nu, mai pot fi văzute prin gările din România. Înainte de 1989 ceasul funcţiona încă perfect, însă în ultimii ani de activitate ai gării vechi era descompletat. În aripa nordică a gării vechi din Focşani a funcţionat încă de la inaugurarea clădirii şi până la demolarea ei 120 de ani mai târziu un restaurant. După 1950 el a fost naţionalizat, căpătând banalitatea localurilor de categoria…
Ca şi în cazul reparaţiei ceasurilor, restaurantele au fost administrate de persoane private pe baza unor contracte de concesionare. În romanul H.P Bengescu intitulat “Balaurul (nume dat fiecărui tren militar plin de răniţi care se întorcea de pe linia frontului încărcat cu suferinţa a sute de oameni care îşi căutau alinarea în spitale aflate în oraşe încă departe de năpasta luptelor) aceasta povesteşte despre grija unei familii de greci care administra în 1916 restaurantul gării din Focşani.“Patronii erau oameni de treabă. Îi stima pentru munca lor cinstită şi buna lor creştere. Copiii lor şcolari silitori, ce-şi făceau lecţiile pe un colţ al comptuarului, printre treburile negoţului”, mai arată Cătălin Pavel. După anul 2000, Gara din Focşani a fost inclusă într-un proiect de modernizare, idee care a fost abandonată ulterior prin găsirea unei soluţii radicale, respectiv demolarea monumentului de patrimoniu, în mare grabă, cu complicitatea responsabililor de la direcţia de Cultură şi Patrimoniu Cultural, pentru a face loc unei Eurogări. Lucrarea a fost atribuită fără licitaţie afaceristului de partid Corneliu Prunache, care nu a apucat decât să demoleze gara. Ulterior, în urma unui scandal de presă, lucrarea în valoare de cinci milioane de euro a ajuns la firma Valahorum Slobozia, actuala Eurogară de astăzi fiind finalizată în anul 2005. „Trebuia găsită o scuză pentru ca o clădire de patrimoniu, care nu prezenta nici o fisură după 120 de ani de exploatare, să lase locul unei investiţii îndoielnice. Cred în continuare că masiva clădire de sticlă care a luat locul bătrânei gări nu se justifică nici prin traficul feroviar al oraşului, nici printr-o viitoare dezvoltare explozivă a căii ferate în România. Motivele reale nu mai contează. Vechea gară, mult mai personală şi potrivită cu statutul real al oraşului este acum doar amintire. Ce nu au reuşit două războaie şi cutremurele din cea mai activă zona seismică a României, a reuşit nepăsarea comunităţii vrâncene şi interese locale mascate, cum altfel, de cele mai bune intenţii”, scrie Cătălin Pavel.
Vechea gară,construită la 1880, a rezistat bombardamentelor celor două războaie mondiale, nu şi „asaltului” din 2002, când s-a decis demolarea şi construirea unei eurogări.

Citeste mai mult: adev.ro/n3e1j1

                                                                                                                                                                    sursa: www.adevarul.ro           
mai multe gasiti la  SorinN


26 de comentarii:

  1. "Reflexiile" propuse de aceasta tema au denaturat in "reflectiile" acestui ilustru domn autor si...amator de analize istorice, normal ca ale unor fapte trecute, dar si...politico-economice, ale unor stari de fapt prezente.Cu gramatica sta mai rau : pe la mijlocul textului, se va citi "copiii" si nu
    "copii", deh...din graba...condeiului...
    Nu tot ce-i vechi si in paragina sau nefunctional trebuie numaidecat restaurat.Mai trebuie si demolat.Si parizienii au demolat halele prin anii '70, acel "Le ventre de Paris" (Zola).Vechea gara focsaneana era mica pentru necesitatile de trafic de pe magistrala 500, cu linie principala dubla si electrificata.Asadar, consider ca este de preferat si agreez pe deplin noua gara, moderna si in stilul sec.XXI, probabil dotata cu confortul si tehnica actuala, poate si cu WiFi...
    Gara este cartea de vizita a unui oras.
    Pozele prezentate sunt destul de relevante pentru dezvoltarea acestui loc de trafic.
    Drum bun si...calatorie placuta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am remediat eu greseala, mai gasisem ceva cand am citit textul dar asta imi scapase, va trebui sa invat sa redactez texte daca tot le preiau :D

      nu te contrazic, e de inteles cand ceva ajunge sa fie vechi si nefunctional trebuie schimbat dar din cate am mai citit, aceasta gara a fost lasata sa se degradeze ca sa justifice aceasta schimbare radicala...
      categoric, gara este cartea de vizita a unui oras, parerea mea este ca ea trebuie sa faca parte din acel oras nu sa fie un element distinct....

      buna dimineata, Marco! :)

      Ștergere
    2. Ne cunoastem de undeva stimate Marco Polo ? Nu de alta dar daca puteti pune in locul consideratiilor mele ceva de mai mare valoare, ma angajez sa sterg situl citat.

      Ștergere
    3. buna ziua si multumesc de vizita chiar daca contextul nu este chiar unul foarte placut.
      i-am transmis lui Marco Polo interpelarea dvs.
      a ramas la latitudinea lui daca va raspunde...

      un w-end placut va doresc si sper ca veti mai ridica capacul "cutiutei" mele :)

      Ștergere
    4. Cu placere. Oricand. Cu scuze pentru greselile de ortografie din textul iriginal, scris cu mult patos acum 10 ani, cand scriam noaptea dupa 12 ore de munca. Nu ma scuz. E vina mea ca am publicat o varianta de lucru la care nu am mai avut acces dupa pentru corectie. A fost un compromis pe care vabrog sa-l acceptati. Daca nu, din pacate nu mai am decat butonul de delete pe care nu-mi doresc sa-l folosesc. Toate bune si...iubiti va orasul si strabunii.

      Ștergere
    5. forma este importanta dar ce ar fi aceasta forma fara continut?
      pentru mine acest continut a contat, in ceea ce ati scris se simte dragostea si tristetea data de neputinta de a schimba ceva ce nu mai poate fi schimbat...

      va mai astept! :)

      Ștergere
  2. wow, asta da pagina de istorie! câte evenimente s-au adunat pe peroanele acestei gari, câte trenuri au trecut prin fata acestei cladiri?! Citind rândurile tale, nu am putut sa nu-mi spun in gând cât de fericiti suntem noi, ca ne-am nascut într-o epoca lipsita de razboi! Nimic nu poate fi mai cumplit decât boala si razboiul! Chiar daca acuzam mereu una si alta, suntem o generatie fericita!
    pup draga mea draga ♥ Multumesc pentru aceasta noua fila din istoria garilor din România, mie total necunoscuta.
    Noapte buna! :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. foarte adevarat ce spui...oricate probleme sau neajunsuri avem, iata ca avem sansa sa nu traim vremuri de razboi, avem sansa sa traim linistiti chiar daca pentru unii traiul nu e usor...de ne-am aminti mai des ca avem si motive de fericire!

      pup si eu draga mea draga, ma bucur atat de tare ca iti plac povestile garilor dar probabil ca o sa ma opresc, voi mai publica una ca sa inchei aceasta luna...nu vreau ca aceste povesti sa devina din fermecatoare...plictisitoare pentru cititori, pentru mine nu vor fi niciodata :)

      te pupacesc, buna dimineata! :*

      Ștergere
  3. Cred că asta a fost săptămâna gărilor! :)
    În sensul că și eu am avut post cu gara din Cluj! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ceea ce au facut antreprenorii germani in sec al XIX-lea a fost inlocuit cu o EURogara... ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Au farmec gările astea, n-am mai fost cu trenul de vreo 15 ani, mi-e parcă dor de un peron cu parfum de revedere. Am avut și o poveste parfumată cu ”parfum de gară romantică”, deoarece parfumul unei gări și-al amintirii ce-l însoțește, e inconfundabil. Dar al unei gări ca cea din prima imagine, evident. Weekend relaxat îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frumos ai spus "parfumul unei gări și-al amintirii ce-l însoțește", ai exprimat cu exactitate esenta romantica a garii...si categoric e o gara ca cea din prima imagine :)
      un w-end perfect iti doresc la randul meu, Mirela...si nu renunta la gandul unei plimbari cu trenul! :)

      Ștergere
  6. Devreme ce era atât de rezistentă, se putea extinde, eventual, păstrând stilul, nu era necesară demolarea. Păcat !

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu stiu de ce, dar parca imi place imaginea cu gara cea veche.Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  8. Interesant articolul,ca de fiecare dată te-ai documentat cu lux de amănunte,
    îți mulțumesc scumpo!
    Îți doresc un weekend de vis!
    Pupici și îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc pentru aprecieri, Elena, daca ai gasit articolul interesant, eu sunt multumita :)
      te imbratisez si eu dorindu-ti un w-end minunat!

      Ștergere
  9. Greu sa construiesi ceva si sa reziste atator evenimente! Si cat de usor dispar lucrurile rezistente doar asa din ignoranta unora...
    Frumoasa documentare! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, ignoranta se pare ca darama chiar si ce ar putea sa reziste...
      ma bucur ca nu ma plimb singura prin aceste gari :)

      Ștergere
  10. Frumoasa prezentarea ta !
    Cu admiratie,Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  11. M-am nascut in Focsani. Am prins vechea gara, dar Eurogara nu !
    Pacat !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eurogara o poti vedea oricand, vechea gara...
      mare pacat, cum spui...

      Ștergere