sâmbătă, 3 octombrie 2015

Prima zi de vacanta - Augsburg

Nu e lucru usor sa iesi din "modulul vacanta" dar asta e, toate au un sfarsit, chiar si concediul petrecut alaturi de Carmen si Helmut care ne-au invitat si primit cu drag in casa lor, facandu-ne cunostinta cu locurile cele mai interesante din orasul lor si nu numai...dar sa incepem cu inceputul.
Chiar daca dimineata in care am ajuns era ploioasa, bucuria revederii ne-a inseninat pe toti si a facut ca drumul de la Aeroportul din Munchen pana in Augsburg sa para foarte scurt.
Cartierul in care locuiesc Carmen si Helmut este absolut fermecator, casele se pierd in mici oaze de verdeata, atent ingrijite, pregatite in asteptarea toamnei cu simpatice decoratiuni.
Sunt sigura ca stiti deja cu cat bun gust a amenajat Carmen interiorul casei lor si cata grija acorda gradinii care este o adevarata bucurie, nu doar pentru ochi ci si pentru suflet prin linistea placuta care te incojoara o data ce te afli acolo.
Am fost foarte emotionata sa primesc de la Helmut un delicat fir de trandafir roz, unul dintre frumosii trandafiri din gradina lor despre care, nepriceputa cum sunt, nu pot spune decat ca arata superb.
O cafea buna, povestile cu ce am mai facut de cand nu ne-am vazut au facut trecerea spre pranzul absolut delicios pregatit de Helmut care este nu doar un adevarat gurmand si ci si un talentat si inventiv "chef" pentru ca lui Helmut ii poti spune oricum, dar nu bucatar.
Supa crema de dovleac, absolut divina (o sa-mi fac curaj sa o incerc si eu, am aflat ingredientul care o face mai fina si diferita de cea pe care o pregateam eu), friptura crocanta si suculenta de pui, insotite fiecare in parte de cate un sortiment de vin perfect ales, merit atribuit lui Helmut, au fost mai mult decat delicioase.

Desertul, o combinatie de cald si rece, clatita umpluta cu sos cald de fructe de padure si inghetata de vanilie a fost un maxim rasfat al carui nume romantic l-am pierdut pe drum :)

Seara am facut alaturi de Carmen, o vizita bisericii din cartier, sunetul profund al clopotului atragandu-ne atentia si chiar m-am bucurat ca s-a intamplat asa pentru ca am vazut o constructie aerodinmica, moderna si nonconformista care aduce ideea de biserica in contemporaneitate.
Carmen ne-a povestit despre rolul pe care, cu discretie, il joaca biserica in viata comunitatii lor.
Voi incheia povestea primei zile de vacanta cu vizita la Chocolateria Muller despre care Carmen ne-a si povestit in postarile ei.
M-am bucurat sa vad cu ochii mei fermecatoarea cladire construita in stilul lui Gaudi dar si mai mult m-am bucurat sa gust din delicioasele prajituri pregatite acolo...

A fost greu de ales, totul, de la micutele trufe la feliile generoase de tort, nenumaratele sortimente de bomboane fiind o ispita careia nici nu aveam de gand sa-i rezist... noroc ca prietenul meu ma cunoaste si a fost mai hotarat decat as fi fost eu :))

Ambianta este deosebita, eleganta, moderna, sofisticata, fara a fi rece sau distanta.
Sigur ca ne-am pus si o dorinta aruncand un banut in fantana vegheata de printul broscoi aflata la intrare.
Chiar daca a fost o zi lunga, nu a fost deloc obositoare mai ales ca seara, ajunsi acasa, Helmut a aprins focul in
semineu facand ca atmosfera sa fie mai mult decat relaxanta la un pahar "de vorba", in traducere, coniac pentru domni si un delicios lichior de caise pentru noi, domnele :)
Astfel s-a incheiat prima zi...a fost deosebita dar nici urmatoarele nu au fost mai prejos asa ca...va urma :)

18 comentarii:

  1. heeeei, ce frumos ai povestit tu prima zi! m-am topit la auzul laudelor, imediat îi voi citi si lui Helmut :) Multumim mult pentru aprecieri si ne bucuram din suflet ca am reusit sa facem vacanta voastra atât de frumoasa!
    Desertul se numeste Heiße Liebe - adica Dragoste Fierbinte ☺ Combinatie de dulce si acrisor, rece si fierbinte, arome de padure si parfum fin de vanilie... un alt nume nici ca se potrivea mai bine, nu-i asa?! :))
    Cu toate ca am fost in fiecare clipa a vacantei tale lânga tine, ma bucur enorm sa citesc impresiile tale si sa înteleg ce te-a impresionat mai mult, sa vad prin ochii si sufletul tau ce ti-a placut mai mult.
    Pup draga mea draga :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce e scris, scris ramane, acum nu am cum sa mai uit numele deliciosului desert pregatit de Helmut, ma bazam pe asta, sa stii! :))
      o sa inserez si fotografia desertului, acum vazut lipseste, eram convinsa ca am scos-o la "lumina" :)

      scriind, am retrait fiecare moment petrecut alaturi de voi si, chiar daca poate parea ca am scris la modul siropos-elogios, cuvintele chiar nu pot exprima ceea ce va caracterizeaza pe tine si pe Hemut: doi oameni calzi si primitori care au rara calitate de a face ca fiecare zi sa fie mai frumoasa, mai diferita decat precedenta :)

      pup si eu draga mea draga si..."va urma" :)

      Ștergere
  2. Ce frumos, nu e nici siropos, nici elogios, Carmen este un om deosebit.Pupici,cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat, Carmen este un om deosebit iar Helmut se sincronizeaza perfect cu ea :)
      pup si eu draga Ella!

      Ștergere
  3. Frumos a inceput povestea! Frumoasa si asezonata cu feluri delicioase prin ea!
    Multumesc ca ne impartasesti din impresiile tale.
    O seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o fac cu drag pentru ca stiu, voi cei care ridicati "capacul" cutiutei mele, va veti bucura de bucuria mea :)

      placuta sa-ti fie si tie seara Suzana, multumesc!

      Ștergere
  4. Așteptam detalii din vacanta . Eram convinsa ca au fost momente superbe....nici nu se putea altfel. ...Unde sunt oameni frumoși și momentele sunt și rămân de neuitat! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. spune asta un om cu adevarat frumos si cu adevarat talentat :)
      multumesc de ganduri calde, fata frumoasa! :*

      Ștergere
  5. Daca am vazut cateva fotogrfii si stiam ca ati fost impreuna,povestea ta m-a acaparat cu totul.Multe le-a mai povestit Carmen pe-aici,dar tu ai un talent sa asterni pe hartie din timpul petrecut acolo,ca am citit pe nerasuflate.Astept continuarea.E placut pentru voi,dar si pentru noi ca ne povestesti cum a fost. Un weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Floarea :)
      cred ca mie mi-a fost cu mult mai usor sa scriu decat lui Carmen si lui Helmut care au pregatit totul cu precizie nemteasca dublata de caldura romaneasca dar si de cea bavareza :)
      in plus Helmut este un mucalit, Carmen ne-a ajutat sa intelegem stilul lui haios de a glumi pe care eu l-am intuit pana sa il inteleg :)
      in plus, Helmut o adora pe Carmen si dupa cum stii, cand dragalasenia pluteste in aer armonia e la ordinea zilei :)
      la randul meu iti doresc un w-end perfect in continuare, te astept si la urmatoarele povesti :)

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. din pacate a trecut :)
      acum rememorez retraind amintirile si inca nu sunt toate :)
      daca ar fi sa povestesc pe indelete as scrie cu siguranta un volumas :))

      Ștergere
  7. Si mie mi-a placut povestea plus chiar si numele clatitei. Desi nu ma dau in vant dupa deserturi si nu sunt un cunoscator rafinat totusi acesta de sus parca mi-a facut cu ochiul si as vrea chiar sa incerc sa-l recreez si eu daca ori tu, ori Carmen il poate descrie asa mai in amanunt. (Ca eu habar nu am sa improvizez mancaruri, trebuie sa mi se spuna exact chiar si cum sa rulez clatita, daramite cum sa incalzesc un sos de fructe de padure !)

    Insa intreb acum total off topic doar din simpla curiozitate. Zau, ati vazut pe undeva vreun refugiat/migrant ? Ca si pe aici prin Danemarca tot aud zvonuri asa ca exista ff multi, si inca tot vin, asa cu miile si zecile de mii, dar zau daca am vazut unul pana acuma ! Chiar am fost si pe langa gara ca am avut o treaba si toata lumea m-a intrebat daca am vazut refugiatii, dar zau, nu am vazut nici unul, ba chiar gara mi s-a parut mai putin aglomerata decat de obicei, desi se vedea ca oficialitatile locale se pregatisera sa intampine oaspeti, chiar era frumos spalat pe jos, nu se vedea nici un chistoc de tigara aruncat ca de obicei pe acolo, ba chiar se deschisese si un nou minimarket cu senvisulete si salate de fructe ff super ecologice sanatoase naturale, nu din alea cu Euri cum se gasesc de obicei prin chioscurile de la gara. Zau, si era total pustiu. Dar macar bine ca au facut curat ca de ani de zile se vaita toata lumea ce mizerie e pe acolo pe la gara, si nu e asa de frumos ca e totusi langa Tivoli si se pot speria copiii si turistii japonezi. Noroc cu refugiatii ca au deschis si magazin cu produse ff apetisante din astea chiar gen cum se servesc numai la restaurante de lux, nici la aeroport nu are un sortiment asa de bogat ca la gara acuma !

    RăspundețiȘtergere
  8. cred ca in privinta desertului doar Carmen te poate ajuta, ea cunoaste amanuntele dar te asigur ca acest dulce e un deliciu iar Helmut grozav de inventiv :)

    cat despre refugiati, nu, nu am vazut nici unul, cel putin nu in zonele in care am fost noi, nici macar in gara, nici in Augsburg, nici in Munchen.
    am vazut cupluri de arabi musulmani, multe dintre sotii fiind acoperite cu totul, mai putin ochii (chiar si la Oktoberfest am vazut) dar atat.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma bucur ca te-ai simtit atat de bine cu Helmut si Carmen. Eram sigura ca asa va fi: sunt niste gazde desavarsite ! Imi aduc aminte cu mare placere de fiecare clipa petrecuta la Ausgburg !
    Cred ca a fost delicioasa prajitura ! Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carmen si Helmut sunt cu adevarat niste gazde desavarsite, noi ne-am simtit minunat alaturi de ei, sper ca si ei alaturi de noi cu toate ca cei rasfatati am fost noi :)

      ooo...da!!
      nu cred sa fie ceva facut de Helmut care sa nu fie un deliciu, eu una sunt un fan declarat al lui Helmut! :)

      pup si eu!

      Ștergere