joi, 18 noiembrie 2010

Pachetul cu fursecuri


Nu este usor sa spui ce gandesti intr-un anumit moment...si atunci amani momentul in asteptarea unuia mai potrivit...dar daca exact acela era momentul...si l-ai pierdut? Ce e pierdut...pierdut ramane... VA las sa cititi povestioara care urmeaza,ea va contura mai bine ce am vrut eu sa spun....

O tânără doamnă îşi aştepta avionul în incinta unui mare aeroport. Cum avea de aşteptat câteva ore, şi-a cumpărat o carte şi un pachet cu fursecuri. S-a aşezat apoi pe un fotoliu din sala VIP a aeroportului, pentru a se odihni şi a citi în linişte.
Lângă fotoliul pe care stătea pachetul cu fursecuri, se afla un bărbat care a deschis o revistă şi a început să citească. Când femeia a luat un fursec, bărbatul a făcut la fel. Gestul a iritat-o pe femeie. "Ce tupeu!" şi-a spus ea în gând. "Dacă eram într-o altă dispoziţie, îi dădeam una!" Dar a tăcut şi nu i-a zis nimic.
În continuare, de fiecare dată când ea lua un fursec, bărbatul lua şi el. Acest lucru a enervat-o din cale afară, dar nu a vrut să facă o scenă. Când a mai rămas doar un fursec, s-a întrebat: "Şi acum ce are de gând să facă?" Bărbatul a luat fursecul, l-a rupt în două şi i-a dat ei jumătate.
Asta era deja prea mult aşa că femeia, înfuriată, şi-a luat cartea şi lucrurile, plecând în mare grabă de acolo.
Avionul ei a venit în cele din urmă. Femeia s-a urcat în el, s-a aşezat şi şi-a deschis poşeta, căutând ceva. Spre marea ei surpriză, a găsit acolo pachetul ei cu fursecuri, neatins. Dându-şi seama cât de mult se înşelase, a cuprins-o ruşinea. Uitase că îşi pusese fursecurile în poşetă. Bărbatul îşi împărţise fursecurile cu ea, fără urmă de supărare sau gânduri ascunse... în timp ce ea fusese deranjată la culme de gândul că îşi împarte fursecurile cu el. Iar acum nu mai exista şansa să îi explice reacţia ei, sau să îşi ceară scuze.

12 comentarii:

  1. sa imparti este usor.. mai ales cand acel ceva nu iti apartine tie... (nu exista sentimentul de vina)

    Dar cand acel ceva este al tau si trebuie sa il imparti totul se schimba la 180 de grade ( si apar mai multe sentimente contradictorii)

    RăspundețiȘtergere
  2. Chuck Basstard : daca imparti ceva ce nu iti apartine nici nu ai senzatia ca imparti....dai ceva pur simiplu...in fond...ce inseamna a imparti...a da din ceva ce iti apartine....si nu trebuie sa o faci obligat fiind....o faci daca simti si atunci e usor...
    orice impunere este greu de suportat...
    acum...depinde si ce ai de impartit...si cu cine:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am primit parca de la tata un e-mail in care istorisirea asta era intr-un PowerPoint acum vreun an, cred.
    Stii ce ma amuza pe mine?
    Ca desi impart cartile mele cu colegii mei, ei nu le aduc inapoi in starea in care le-am dat-o si eu am grija de cartile lor care le cer spre citire mai ceva ca de ale mele si tot continui in mare parte sa dau cartile mele.
    Unde mai pui ca nici nu stiu cum sa-mi recuperez cartea pe care i-am dat-o lui honeybee si tin mult la ea... Daca ai citit Lolita:)... Cred ca voi ajunge sa i-o daruiesc cu totul la cum stiu eu ca citeste el cartile. Prefera benzile desenate japoneze aka manga.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iunia : e ca si cum i-ai fi daruit-o asa ca....
    si...cine stie poate o va reciti la un moment dat...macar cateva fragmente din cand in cand :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai, eu inca mai sper in putinul lui bun simt, sa stii:))! Stiu ca exista destul de rar si pentru scurt timp, dar eu tot sper.
    Chestia e ca el nici pana in prezent nu cred ca a citit mai mult decat in ziua in care i-am dat-o la scoala:)). Ii place ideea cartii, mai ales ca si exagereaza ingrozitor japonezii ideea de Lolita din ce-am putut observa si eu de pe margine si mai obiectiv si probabil de-aia nu mi-o da inapoi.
    Banuiesc ca-ti dai seama ca o sa fac in asa fel incat sa ma tina minte toata viata lui, nu:)? Indiferent de drumurile pe care vom merge dupa liceu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iunia: sunt sigura ca nu te va uita...si nu cartea aceea va fi cauza...inclin sa cred ca insemni pentru el mai mult decat esti tu dispusa sa crezi...

    RăspundețiȘtergere
  7. Poate barbatul avea ca job,promovarea si vanzarea fursecurilor....:)in rest,la chestia asta cu dat-luat,majoritatea oamenilor se incurca.La final.....serviti cu incredere fursecuri:)....

    RăspundețiȘtergere
  8. dmd:...impartind fara parere de rau in jumatate chiar si ultimul fursec :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Hm... fursecurile din cutie erau in numar impar...pretty odd....

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim: sa inteleg ca te pricepi la fursecuri sau la numarat? :)

    RăspundețiȘtergere
  11. da... interesant... placute povestioarele cu talc... te faci sa te gandesti adanc la ce fel de om poti fi in fata celorlalti.
    seara minunata.

    RăspundețiȘtergere
  12. tu26dor: uneori perceptia poate fi deformata...depinde de conjuctura...depinde si de starea in care ne aflam in acel moment....
    ar fi bine sa fim suficient de curajosi in a ne urma intuitia.....

    RăspundețiȘtergere