duminică, 3 noiembrie 2013

Parfumul Secretului


Se asezase linistea, ultimele sunete ale batranului clopot se pierdusera deja in calmul care plutea peste curtea manastirii…
Pornise spre chilia lui dar ceva il facuse sa se aseze pe banca de sub nucul care parea mai batran ca timpul, de parca timpul ar avea varsta…
Timpul nu, dar oamenii,da…la fel si nucii…
Da,acum stiu de ce s-a oprit sub nuc, mirosul de nuci verzi ii napadise narile chiar daca acum era toamna si nucile,de mult culese…
In narile lui palpita aroma de verde iod a nucilor care iti murdaresc degetele si buzele atunci cand nerabdarea te face sa gusti cu nesat albul dulce al miezului de nuca…
- Hai,mai arunca-mi,mai arunca-mi…
Batea din picior si radea cu gura si ochii la el cel catarat in nuc.
De sus, din nuc, parul ei parea de culoarea soarelui si tare ar mai fi stat sa o priveasca printre crengi daca ea nu ar fi batut iar, nervos din picior:
- Hai, mai arunca-mi, mai arunca-mi...
Odata cu ultimele nuci aluneca si el din copac in fata ei
- Gata, acum le impartim, ii zise el serios privind la fata ei lunga si contrariata si mustacind a rade
- Le impartim, susura ea dulce…doua mie, una tie, pentru ca eu te-am indrumat de unde sa le culegi, deci, am facut treaba mai grea…
Radeau amandoi decojind nucile si rontaind miezul alb, radeau ochii lui verzi mangaind galbenul parului ei blond
Simti o arsura si parca buza de sus sangera usor, urma dintilor ei si gustul de nuca si…
Un alt clopot din alt timp il facu sa sara in picioare speriat, parfumul dulce al ispitei avea gust de nuci verzi, verzi ca ochii lui…
- Nu pleca…tu…
Dar el alesese, locul lui nu era in lume…
Si totusi, in sufletul lui a ramas adanc, parfumul dulce amarui al unui secret care a lasat urme in amintirea buzelor de altadata
Iubirea e data e Dumnezeu dar alegerea ne apartine
Nu, nu era batran precum nucul, era verde precum frunzele lui vara, dar…
Se inserase,incepuse sa miroasa a toamna
Hmmm, amintirile nu au nevoie de anotimpuri, au nevoie doar de o picatura de emotie parfumata…
Pentru unii secretele au parfum de nuca, pentru altii…poate pentru altii nu exista parfumuri, nu exista secrete…
Tare tristi or fi acei oameni, tare tristi…



Un parfum care imi sugereaza in egala masura toamna dar si  amintirile, poate si tristetea  este Immortelle de Corse de L`Occitane en Provence.

Lansat in 2011 are ca nota de varf  imortela, notele de mijloc sunt trandafir, ceai si miere alba, notele de baza sunt mosc, stanjenel si rasina benzoica.

Daca vreti sa va lasati invaluiti de amintiri,incercati-l…

Poveste inscrisa in Clubul Condeielor Parfumate gazduit de Mirela.
Dupa o idee a Alexandrei .

24 de comentarii:

  1. Știi, e ca atunci când simți ceva nedeslușit, prea atrăgător ca să renunți la a căuta, cam așa mi s-a întâmplat acum cu povestea ta parfumată, i-am simțit mireasma de aici, gata să ies de pe blog fiind, dar atrăgându-mă ceva mult mai puternic, mai fermecător, irezistibil! Și ce poate fi mai irezistibil decât un secret atât de bine parfumat?! Nuci cu aromă verde iodată, cu gust dulce de miez alb, vestind ultimele zile însorite de toamnă...”radeau ochii lui verzi mangaind galbenul parului ei blond”, secretul primului sărut și gustul pur, de nucă verde. Tristețea alegerii făcute de cel care era verde precum frunzișul nucului, pare a fi un alt dureros secret, sau poate o amintire, dar sigur o mare iubire... Subscriu întru totul afirmației că pentru cei cărora parfumurile nu le transmit nimic, trist trebuie să fie totul, dar ei poate că nici nu-și dau seama. Immortelle de Corse de L`Occitane en Provence este fantastic descris de tine, l-am mirosit de câte ori am intrat la Occitane și este chiar autumnal, nostalgic, sugerând o ușoară tristețe, o amintire malancolică. Are multă poezie în notele sale, acest parfum.
    Mă bucur mult că ai scris, poveștile tale au întotdeauna un parfum cald, ivit dintr-o clipă înmiresmată, trăită (sau poate imaginată) cândva. O clipă superb parfumată!
    O săptămână reușită îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Mirela :)
      amintirile (traite sau imaginate) au cu siguranta un parfum care le singularizeaza,iti multumesc ca ai simtit asta...
      o saptamana perfecta iti doresc la randul meu!

      Ștergere
  2. Mmmmm, am simtit mirosul de nuci verzi si dulceata miezului alb!
    Mi-a dat fiori povestirea ta.... Aproape ca am visat cu ochii deschisi, dar asta rste o alta poveste! :)))
    pup draga mea micuta scriitoare! :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minnie,Minnie :)
      atata timp cat visele sunt frumoase,merita visate! :)
      pup draga mea cititoare! :))

      Ștergere
  3. Pandhora, ce dor mi-a fost de tine si de scrierile tale! Chiar acum doua saptamani aminteam de tine intr-un articol (pe blogul nou), intreband cine isi mai aminteste ca ai fost printre noi!
    I-am promis Mirelei ca citesc astazi ce s-a scris cu condeie parfumate si nu am reusit sa ma tin de cuvant. Sincera sa fiu, nici povestea ta nu am citit-o, dar am venit sa iti spun Bine ai revenit!
    Maine sper sa reusesc sa va citesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mie mi-a fost dor de tine,de voi mai mult decat poate credeti...
      nu stiam ca si scris ceva de genul asta dar o sa caut articolul,ma simt magulita mai ales ca aceasta "ne-uitare" vine de la o ploiesteanca de-a mea :)

      povestea ramane aici,o poti citi oricand :)

      Ștergere
  4. Cand iubeam eu-ca si eu am suferit de boala asta, iubirile erau dulci amarui , presarate cu zambete ca la tine in poveste...
    Azi totul e amintire....:)
    Pop!

    RăspundețiȘtergere
  5. o amintire care te face sa zambesti dulce...amarui...asta e tot ce conteaza :)
    pup si ei eu Geanina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Aaaa, ce frumos ai scris ... Si imi plac parfumurile L ' Occitane :) O sa-l caut sigur pe cel amintit in povestea ta si o sa-mi amintesc de tine, de ochii de culoarea frunzei si de mierea cu care ti-ai invaluit cuvintele. Merci !

    RăspundețiȘtergere
  7. Bună scumpo!
    Foarte frumos ai scris....îmi place mult povestioara ta,ca de altfel tot ce scri!
    Îți doresc o săptămână minunată!
    Pup cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Elena, daca cuvintele mele v-au facut sa simtiti o emotie cat de mica,sunt incantata :)
      o saptamana perfecta iti doresc la randul meu!
      pup!

      Ștergere
  8. Fiecare om ascunde cate un secret, si uneori simple lucruri cum ar fi mirosul nucilor proaspete te duce cu gandul la secrete din trecut!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu mă pricep la parfumuri.Aşadar, un lucru recunoscut e pe jumătate iertat, nu-i aşa ? Dar m-a incitat ideea din postare care mi-a trezit pofta de dulceaţă de nuci verzi. De aceea, cu drag aş invita-o pe Pandhora nu doar la o linguriţă, ci la un...borcan întreg de dulceaţă de nuci verzi ! :))) Ce zici, accepţi ?

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumoasa si usor misterioasa povestea ta, draga Pandhora. Mi-a placut mult farmecul sau inefabil.
    In fata unor astfel de povesti care au radacinile adanc ingropate in suflet...cuvintele sunt de prisos uneori.
    M-ai facut sa ma gandesc ce l-a determinat pe el sa aleaga acel drum...pentru multi greu de inteles si acceptat. Insa fiecare stie ce i se potriveste cel mai bine...
    E minunat mirosul de nuci verzi. Si mie imi place mult...ca toate mirosurile amarui.
    Sa ai o seara cat mai placuta, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,fiecare alege ce crede ca i se potriveste mai bine...
      uneori apar regretele,alte ori amintirile...dar nu din aceste ingrediente sau si din aceste ingrediente este facuta viata?
      multumesc,o zi perfecta iti doresc la randul meu draga Elly!

      Ștergere
  11. mmm, miez alb din nuci verzi... cat de mult imi plac.
    Multumesc pentru ganduri frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  12. Stii unde mi-a fugit mintea? La "Pasarea spin"! Ca si atunci cand am citit romanul si acum simt... revolta! Detinatorul celor doi ochi verzi e calugar sau e preot catolic? Sau n-am inteles nimic! :) Ceva, insa, am inteles: amintirile iubirilor au parfum de dulce-amarui! Asta-i sigur! :)
    Frumoasa povestea, da, frumoasa! Dar mereu ma "oftic" cand finalul nu e clar fericit! :)
    Zile fericite iti doresc! Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,la un momnt dat m-am gandit ca povestea mea poate duce cu gandul la celebrul roman...ooo,cu cate emotie si spernata si dezamagire si lacrimi am citit cartea aceea....
      multumesc de aprecieri Diana,multumesc mult!
      o zi faina iti doresc si eu!pup

      Ștergere
  13. Cat parfum in povestea ta!
    Parfum,amintiri,trairi...relitati.
    Iubire si alegere.De ce nu le putem avea pe amandoua?...se intreba nucul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ceea ce ai spus e incheierea perfecta a pocestii...multumesc angi! :*

      Ștergere