duminică, 29 iunie 2014

Lipscanii din Ploiesti

Pentru ca m-am nascut si pentru ca o parte din copilarie am petrecut-o la Ploiesti, acest articol despre Lipscanii din Ploiesti m-a emotionat foarte tare. Chiar daca eram mica, imi amintesc totusi ca mai existau cateva magazine cu aerul pravaliilor de altadata, cu podele din lemn, cu tejghele si cu rafturi inalte in care erau expusi pantofi, stofe sau alte obiecte care reprezentau specificul magazinului. Imi mai amintesc si mirosul, un miros care chiar apartinea altor vremi...nu, nu mirosea a vechi, mirosea a timpul trecut...

Lipscani - intro

Cand spui Lipscani, gandul merge imediat la centrul vechi din Bucuresti. Totusi, nu doar capitala a avut o astfel de strada cu un veritabil rol comercial si al carui nume sa se traga de la negustorii ce-si lua marfa din Lipsca / Leipzig. Asa ca azi vorbim de Lipscanii din Ploiesti, despre ce au fost si despre cum amintirea lor incepe incet-incet sa dispara.
Strada Lipscani s-a conturat probabil in ultima parte a secolului XVIII, dar importanta sa a crescut abia de pe la 1830-1840, cand viata economica a Ploiestilor va intra pe o panta ascendenta. Asa ca in urma cu aproape 2 secole, pe acea strada se gaseau magazinele lipscanilor de lux cu stofe de calitate (matasuri si stofe scumpe), bogasieri, marchidani (un soi de mercerie),tivizichieri, abagii si, evident, carciumari. Intotdeauna aici se gasea orice, de la fierarie la costume, de la bauturi bahice la lumanari si de la credite la carti.

Strada Lipscani - Vedere din Piata Unirii
Strada Lipscani, vedere din Piata Unirii (in stanga Primaria Noua, iar in dreapta Banca Centrala)

In prima parte a secolului XIX, strada era pavata cu bolovani de rau, magazinele erau mici - ridicand mana, atingeai tavanul magazinelor - si apele reziduale erau aruncate in mijlocul strazii printre carute si marfurile celorlalte magazine.

Strada Lipscani - 1918
Strada Lipscani, la inceputul secolului XX

Totusi, strada Lipscani a fost una dintre primele care a avut trotuare asfaltate, iar mai apoi toata artera a fost acoperita cu asfalt cald.
Strada Lipscani si Calea Romana
Lipscanii si intersectia cu Calea Romana (in stanga se vede magazinul fratilor Chitu si Iosifescu)

Reclame interbelice ale magazinelor de pe strada Lipscani
Reclame interbelice ale magazinelor de pe Lipscani (cea din stanga este a magazinului fratilor Chitu si Iosifescu din poza de mai sus)

Strada era intersectata de Calea Romana, cam in locul unde azi este intrarea in Palatul Administrativ, si de strada Brasoveni (al carei nume vine de la negustorii romani din Brasov) - a se vedea articolul Centrul Ploiestiului - anii `30 vs. azi.

Strada Lipscani - 1940
Strada Lipscani in 1940 - In plan departat se vede fatada Palatului de Justitie / de Cultura

Demolarile au afectat strada la sfarsitul perioade interbelice, cand capatul ei din fata Palatului de Justitie (actual de Cultura) a inceput sa sufere modificari. In primii ani ai guvernarii Ceausescu, jumatate de strada este distrusa pentru a se construi Palatul Administrativ. Cladirile de pe Lipscani sunt lasate sa se degradeze, cu toate ca zona este pasaj pietonal. In fine, cutremurul din 1977 a insemnat ocazia cu care regimul comunist a ras de pe suprafata orasului o strada emblematica pentru istoria Ploiestilor.

autor: LUCIAN VASILE
sursa: www.republicaploiesti.net/

16 comentarii:

  1. un articol ce emana parfumul vremurilor de odinioara... Superbe descrieri! tare mi-ar fi placut sa pot sa traiesc acum, atmosfera acelei strazi! Ce pacat ca nu putem conserva astfel de clipe! cred ca multi si-ar fi petrecut concediile în anii '30 sau cândva în secolul 18-19 :)))
    Te pup draga mea draga. O seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o, da...cred ca multi ar vrea sa vada cum se poate trai in alt ritm...
      cu siguranta nu era un timp al fericirii totale, cu siguranta si atunci exista saracie, minciuna, demagogie, cu siguranta si atunci ca si acum se faceau averi furand, pacalind, mintind contribuabilul onest la bugetul statului si nu numai...
      diferenta in viziunea mea o face timpul pe care fiecare persoana, indiferent de clasa din care facea parte si-l acorda ca sa observe, sa simta acele mici bucurii pe care le dau de exemplu cumparaturile facute in astfel de pravalii cum sunt cele din lipscania Ploiestilor si Bucurestilor, sa simta gustul unui pahar cu braga rece sau al unui tap cu bere, sa admire castanii infloriti de pe bulevard si inca si inca...
      sunt nostalgica prosteste poate, dar vara asta stii ca nu am avut timp sa ma bucur de teii infloriti??
      da, stiu...sunt multi care mi-ar rade in nas spunandu-mi ca in lumea asta sunt oameni care mor de foame si eu visez la teii infloriti...da, asa este...
      traim intr-o lume a contrastelor, mai acute acum decat atunci...

      am scris mult si poate fara sens...pup draga mea draga, te imbratisez, sa ai o saptamana usoara!

      Ștergere
  2. O nostalgie frumoasă...după Ploiești - inclusiv al meu oraș natal Și azi când ajung la părinți, nu o dată cochetez cu ideea întoarcerii definitive acolo.
    Bucureștiul nu-mi mai spune mare lucru.
    Îmbrățișări, Pandhoră!

    P.S. Mărturisesc că am lăcrimat citind acel... "nu mirosea a vechi, mirosea a timpul trecut". Fiecare a dat expresiei tale o interpretare, cum altfel, proprie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc draga mea ploiesteanca, ai simtit alaturi de mine, ai simtit alaturi de Carmen care, sibiianca fiind, s-a alaturat cu drag atmosferei acelui timp, indiferent de loc...
      te imbratisez la randul meu! >:D<

      Ștergere
  3. Amintiri ce dainuiesc in fotografii,dar mai ales in suflet.

    La Stei,oraselul de langa satul in care traiesc exista un "Lipscani",dar cu mult mai mic si mai aparte.Intr-o contructie, de locuinte sociale mai demult,acum un micut hotel,la parter si la primul nivel s-au deschis magazine.Coridorul poate lua locul trotuarului,iar fiecare incapere are o identitate aparte...
    Avem si noi Lipscani.:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nici nu stii cat ma bucur ca aveti si voi Lipscanii vostri :)
      te pupacesc :*

      Ștergere
  4. Nu stiu cum a fost in Ploiesti, dar mie chiar imi este dor de vechiul Lipscani.... vai ce ma bucuram de cate ori mergeam acolo!
    pupici cutiuta, mi-a fost dor de tine! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mie mi-a fost dor de tine draga mea Minnie, sper ca esti bine si ma bucur din nou ca ti-am readus ceva placut in amintire :)
      te pupacesc tare tare ca sa te faci bine, sa ai energie pentru Campionat...in seara asta carmen are emotii :)

      Ștergere
  5. timpuri minunate de mult apuse...
    un concediu in anii '30 oricand, la orice ora din zi sau din noapte... :)
    saptamana superba sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu la fel, tare mi-as dori :)
      in adolescenta am citit "Panza de paianjen" a Cellei Serghi...
      personajul feminin din carte plecase la mare si pentru aceasta ocazie isi cususe o rochie alba clos iar pe poale, cususe pisicute negre cu un ghem de lana intre labute...cand se rasucea sau invartea, aveai senzatia ca pisicutele alearga dupa gheme...nu ai idee cat mi-am dorit o astfel de rochita :))

      Ștergere
  6. Aflu ca esti ploiesteanca.Din 72 am facut si eu liceul acolo.Am apucat ceva din parfumul acela.Eram de la tara si totu mi se parea minunat.Am fost uimita de magazinul Mare.Era si a ramas in mintea si sufletul meu mai ceva ca un mare complex comercial
    .Cu drag,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu eram de acolo si tot mi se parea minunat :))
      ma bucur mult ca iti este drag orasul meu si ca ii pastrezi o amintire atat de calda :)
      te imbratisez draga Floarea >:D,<

      Ștergere
  7. Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme numai chestii interesante citesc despre Ploiesti. S-au mutat prieteni de-ai mi cu job-ul in Ploiesti, s-au mutat firme acolo si de la ei aflu numai lucruri interesante.

    Pentru mine, Ploiestiul ramasese asa o chestiune infima legata mai degraba de Petrol si gaze decat de economie si dezvoltare.

    Putina istorie nu strica, iata :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sincer, despre Ploiestiul de azi stiu sau vreau sa stiu putine...mie mi-e drag parfumul Ploiestiului de altadata :)

      Ștergere
  8. Din 1968 pina in 1974 am locuit in centrul Ploiestiului, la etajul 1 al unei cladiri care facea parte dintr-un sir de casoaie cu 1-2 etaje, unite una cu alta si incercuind o curte mare interioara (ceva de gen 60 x 60 metri).

    Casoaiele astea fusesera (dupa cite am inteles) nationalizate si erau locuinte inchiriate, proprietate de stat. Ansamblul asta de cladiri exista pe locul in care au fost construite magazinele Mercur si Unirea de astazi.

    Exista o intrare mare in curtea asta interioara, parca tin minte ca exista si o ghereta de paznic acolo iar imediat la dreapta era biroul unui centru de calcul sau asa ceva, ca-mi aduc aminte ca afara aruncau mormane de hirtii perforate pe ambele margini de la imprimante.

    Inauntru in curte erau intrari in casoaiele astea cu etaj, pentru locuintele de jos erau usi iar pentru cei care locuiau sus la etaj erau scari de fier forjat pe care trebuia sa te cocoti ca sa ajungi la usa.

    Pe dinafara cladirilor erau firme si magazine. In spate (partea opusa bulevardului principal de la care se intra in curtea interioara) era strada Lipscani, dupa cite stiu. Acolo unde stateam aveam un balcon pe care daca ieseam (dupa cite mai tin minte) vedeam Lipscanii.

    Nu stiu daca grupul asta de cladiri cu curte interioara a avut vreun nume, dar a aparut intr-un film romanesc vechi, numit "Proprietarii" (1973), in care stiu ca a jucat Zephi Alsec si au mai fost si alti actori mari. In film la un moment dat apare intrarea in curtea interioara, acoperita cu niste placaje mari, si camera de filmat intra si arata ce era inauntru. Un prieten de-al meu a fost surprins de camera de filmat alergind un cauciuc de masina cu un bat. Cind a vazut camera a lasat cauciucul si a luat-o la fuga.

    Nu reusesc sa dau pe nicaieri de filmul asta, a disparut complet, poate TVR-ul sa-l mai aiba prin arhive.

    Si nu mai am nici vreo fotografie cu cladirile astea si curtea interioara, si nici n-am gasit pe nicaieri pe site-ul asta.

    Mai e cineva pe-aici care stie despre ce vorbesc si eventual mai are si ceva fotografii cu zona asta?

    Eventual un fost locatar? Am avut 2 prieteni care au locuit acolo: Vasilescu si Raul (nu le mai stiu al doilea nume).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. foarte interesant ce ati povestit aici, am vazut parca cu ochii mintii imaginile descrise de dvs...
      m-as bucura sa raspunda cineva apelului dvs, eu sper ca el sa nu ramana fara ecou
      Lipscanii sunt o parte din farmecul vechiului Ploiesti, un oras de care trebuie sa fim mandri pentru ca are un trecut si o individualitate care merita respectate :)
      poate ar fi bine sa luati legatura cu cei de la Republica Ploiesti, sunt sigura ca au o arhiva de fotografii si poate ca ei va vor pune in legatura cu persoane care va pot ajuta.
      daca reusiti in demersurile dvs, m-as bucura sa-mi povestiti despre aceasta reusita :)

      Ștergere