Funeralii Fericite si Quesadilla

Pentru ca in aceasta perioada (pana pe 21 septembrie) se desfasoara Noaptea Alba a Filmului Romanesc in cateva cinematografe din Bucuresti, Cinema Studio, Cinema Patria, Cinema Elvira Popescu, CinemaPro, Muzeul Taranului Roman: Studioul Horia Bernea si MTR Open Air, Dianei 4, J'ai Bistrot București si din Cluj, Cinema Victoria si CASA TIFF, ne-am zis ca nu putem rata ocazia de a viziona Funeralii Fericite in regia si cu  Horatiu Malaele, film despre care auzisem diverse pareri....
Asa ca aseara ne-am oprit la Muzeul Taranului Roman, cu speranta ca ne vom amuza, filmul fiind prezentat ca o comedie...ceea ce e departe de a fi.
Atmosfera filmului e apasatoare, cenusie, chiar daca pe ecran se deruleaza culorile toamnei...nu stii daca ceea ce vezi e o comedie neagra sau o drama psihologica sau poate o "punere la colt" a ceea ce inseamna viata sociala de azi...
Personajul interpretat de Horatiu Malaele (in stilul lui inconfundabil, ce-i drept), Lionel Frunza, fost Ionel inainte de 1989, revine din Franta unde emigrase dupa Revolutie.
Criza il aduce acasa unde demareaza o afacere in constructii, isi gaseste o locuinta, un adevarat Turn Babel unde are colocatari un arab, niste italieni si ce or mai misuna prin cladirea aceea cu holuri inguste, murdare si apasatoare...
Drept tovarasi, buni, foarte buni prieteni (niste betivi zice la un moment dat Lionel Frunza) ii are pe bulgarul Kiril si pe rusul Igor care munceste ca intalator la negru.
Betiile se tin lant la carciuma lui Samir "Imigrantul fericit" si intr-o astfel de stare si intr-o neagra noapte cei trei pleaca spre casa lui Lionel insotiti de 3 prostituate, doar ca in drumul lor se intersecteaza cu o satra de tigani...
O tiganca batrana le atine calea si ii convinge sa le ghiceasca viitorul, chiar si cand si cum vor muri.
Ceea ce si face, prezicand fiecaruia dintre ei iminenta moarte in urmatoarea saptamana, culminand cu moartea lui Lionel chiar de ziua lui.
Lucrurile se intampla chiar asa, cei doi prieteni isi gasesc sfarsitul, disperarea lui Lionel atinge cote maxime, ajungand sa implore Divinitatea sa-l mai lase sa traiasca 10 ani (sa ia de la altul, ca nu e greu si sa-i de lui) cu toate ca el singur spune ca a lui viata e de rahat.
Daca ruga i-a fost ascultata sau nu va las sa descoperiti singuri in cazul in care v-am facut curiosi :)
Am iesit de la film intr-o stare confuza nu doar pentru ca am vazut altceva decat ne asteptam ci pentru ca, ceea ce am vazut ni s-a parut intr-un anume fel prea liniar, prea ingrosat, prea cu multe simboluri (ingeri, clovni, rai sau poate iad) si evident neasteptat de previzibil...
Nu, chiar nu pot spune ca ne-a placut acest film.
Am renuntat sa-l vedem pe cel de-al doilea, O baba comunista, prezentat si el tot ca o comedie, ne-am zis ca e posibil sa avem aceeasi surpriza asa ca am ales sa-l vedem la un moment dat, acasa.



In concluzie am trecut alaturi in restaurantul Clubului Taranului Roman, un loc unde mananci bine la preturi potrivite, poti sta relaxat de vorba ore intregi la o bere sau la o cafea pentru ca locul e lipsit de fite, interiorul e decorat simplu, mobilierul fiind din lemn si cam atat.
Vara e foarte placut pe tersa, in curtea Muzeului fiind deschise mereu targuri pentru mestesugari, tot aici se pot gasi tot felul de bunatati de la sibieni si nu numai.
Trebuie sa amintesc si faptul ca aici se desfasoara diferite evenimente muzicale, expozitii, pe langa proiectiile de film (sunt sigura de fapt ca nu va sunt necunoscute aceste amanunte).

Noi am incheiat seara cu o quesadilla generoasa, un Jagermeiser eu si un pahar de vin roze, prietenul meu.
In concluzile funeraliile s-au terminat, n-as zice ca au fost fericite, as zice ca au fost si atat.