duminică, 14 septembrie 2014

Alheiras, cârnaţii deghizaţi

Autor: Alexandru Zaharia |

Ştiu ce v-aţi spus când aţi văzut cârnaţii din fotografie: „Ce mâncare banală! Iei un maţ şi-l îndeşi cu tocătură din carne de porc amestecată cu diferite condimente şi uiţi de el pe vreun făcăleţ, la uscat, până la Crăciun...” Totuşi, alheira sunt mai mult decât atât.

Portugalia, ţara cu cel mai mare consum de peşte per capita din Europa, are o istorie gastronomică bogată, lucru de care-ţi dai seama şi astăzi dacă intri într-o bodegă din Lisabona. Carnivori prin excelenţă (ca mai toţi europenii!), portughezii au diferite feluri de mâncare în care au grijă să strecoare măcar o bucată de carne, spre deliciul meseanului. Şi cum cârnaţii sunt apanajul devoratorilor de proteine animale, nu avea cum să nu existe şi o reţetă inventată la capătul Europei. Numai că alheira (numiţi uneori farinheira) sunt nişte cârnaţi speciali, cu o istorie numai bună de povestit.
Regele Manuel I al Portugaliei (1495-1521) a fost cel care, fără să vrea, a îmbogăţit gastronomia Portugaliei. El a ordonat tuturor cetăţenilor evrei să-şi abandoneze credinţa şi să se creştineze sau să părăsească ţara. Măsura a fost instituită mai degrabă ca urmare a presiunilor externe decât din proprie convingere, suveranul fiind conştient de valoarea economică şi profesională a cetăţenilor de origine evreiască. Atunci când ultimatumul a expirat, pentru că marea majoritate a cetăţenilor vizaţi nu răspunseseră cerinţelor regale, familiile evreilor au fost creştinate cu forţa printr-un botez în masă.



Cu toate acestea, cei mai mulţi evrei şi-au păstrat secretă religia, dar au încercat tot timpul să arate că sunt buni creştini. Pentru că Inchiziţia îi urmărea pe păgâni şi prin obiceiurile culinare ale acestora (cei care nu mâncau carne de porc erau potenţiali inamici ai creştinătăţii), evreii au inventat alheira: un cârnat care să dea senzaţia că e făcut din carne de porc, dar să conţină orice fel de carne în afara celei pe care religia le interzicea să o mănânce (cel mai frecvent era folosită carnea de pui condimentată, dar şi cea de mânzat, iepure, raţă, curcan; se adăuga şi pâine albă, care să lege compoziţia). Acest fel de mâncare a devenit în scurt timp foarte popular şi în rândul creştinilor, înlocuind omniprezenta carne de porc din meniul portughezilor.

Spre deosebire de cârnaţii tradiţionali, care au drept principale ingrediente carnea şi grăsimea de porc, alheria se prepară şi astăzi din carne de pui tocată, ulei de măsline, grăsime, usturoi şi boia (dulce sau iute). Cârnatul este modelat apoi în formă de potcoavă. Are, în mod obişnuit, o lungime de 20-25 cm, iar culoarea lui bate înspre portocaliu (datorită culorii mai deschise a conţinutului, uşor înroşit de condimente). Înainte de a fi consumat, alheira este prăjit în ulei, fript, copt sau fiert „pe varză”.

În zilele noastre, cei mai buni alheiras „făcuţi în casă” îi veţi mânca dacă veţi face un tur culinar prin localităţile Mira, Beira Alta şi Trás-os-Montes, zonele istorice în care comunităţile evreieşti erau predominante. De obicei, aceştia sunt serviţi prăjiţi, alături de cartofi şi legume gratinate, dar pot însoţi şi ouă ochiuri sau orezul cu legume.

Evrei portughezi la masa de Paşte, gravură de secol XVIII
sursa: http://www.historia.ro

17 comentarii:

  1. Da, da, am gustat carnatii astia la inceputul verii. Sunt serviti mai ales ca aperitiv la restaurantele portugheze. Au o istorie ciudata :)
    O saptamana frumoasa, Pandhora !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imi place ideea ca au o istorie :)
      frumoasa saptamana sa ai si tu draga Dani, pup!

      Ștergere
  2. Amuzantă soluție! Este pentru prima dată când aud de cârnați „de pui”! Evident că aș fi curios să gust așa ceva!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in acest caz suntem doi curiosi, nici eu nu am gustat :))
      un motiv in plus sa ajung in Portugalia :))

      Ștergere
  3. O poveste impresionanta! O pagina de istorie mai putin stiuta... Multumim :-)
    Nu doar ne-ai prezentat aceasta interesanta reteta ci ne-ai atras atentia si asupra faptului ca " sangele, apa nu se face" si ca oamenii au fost deosebit de inventivi in situatii critice.
    Te pup draga mea draga. O saptamana cat mai placuta sa ai!
    PS: eu astazi cum ajung acasa am de gand sa merg la culcare, am mult somn de recuperat :-) :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imi amintesc de sarmalele din salam de vara sau de snitelul din parizer care aparea chiar in cartea de bucate (adaptata) a Sandei Marin...brrr...
      oamenii gasesc mereu solutii, unele mai fericite altele mai putin...

      somn usor si vise fara nici un fel de mancare, te pupacesc! :*

      Ștergere
  4. O istorie pe cinste ! Tare mult îmi plac povestirile tale, care dau o aură de interes istoric până și unor cârnați ! Da' să știi că mi-ai făcut și poftă. O s-o pun în cui, că Portugalia e cam departe. Poate la anul !

    Numai bine, Pandhora !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mancarea a conturat si ea anumite aspecte ale epocilor trecute dar si prezente...
      as zice ca astfel de amanunte fac ca istoria sa fie mai...comestibila :))

      multumesc de aprecieri, Zina :)

      Ștergere
  5. Cârnați deghizați în cârnați, cine are fi crezut...
    :))

    RăspundețiȘtergere
  6. da, da, da! pofta in cui am pus-o si eu! :))
    carnati de vita am mancat. buni! dar de pui , nu am avut ocazia...:)
    saptamana faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de vita foarte uscati si de oaie la fel...mmmm....deliciosi!
      slava verului ca de abia am revenit de la masa :))

      zile faine sa ai si tu, geamana mea! :)

      Ștergere
  7. Nu am mancat niciodata, cred ca sunt super deliciosi!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ha ! Ha ! Ce coincidenta, ca tocmai acum 2 zile am mancat si eu o mancare in esenta portugheza, insa in varianta norvegiana, bacalhau pe lb portugheza si bacalao pe lb norvegiana, (desi bacalao pe lb portugheza reprezinta nu o mancare ci mai degraba asa un soi de taram exotic indepartat de gen Eldorado, originile acestor cuvinte avand radacini in Evul Mediu tarziu catre epoca noii burghezii luminate insa totusi prerevolutionare franceze, timp la care multi portughezi si norvegieni au avut interactiuni comerciale legate de cod, desigur ambele culturi fiind ff exotice si indepartate una relativ la alta), bacalao/bacalhau fiind o mancarica de cod uscat cu sos de rosii si feliute de cartofi si feliute de masline, in varianta sa norvegiana, insa pt care in Portugalia se zice ca exista 1001 de variante. Zau, de cand am fost gelos pe Schatzi ca m-a inselat cu un portughez, m-am imprietenit si eu cu un alt portughez, si lui chiar ii place sa povesteasca despre mancare. Stie chiar sa si faca mancare, si ii si place sa gateasca, insa nu o sa-l pun sa-mi faca mie, doar asa sa-mi povesteasca despre ea ! E asa de frumos sa te gandesti la portughezi care gatesc mai degraba decat la portughezi care te inseala sau mai rau vin sa te omoare. Eu tin cu portughezii pasnici si prietenosi ! Insa am sa am grija sa nu-i tratez drept servitori asa nemerituosi, pt ca am observat ca alti europeeni cam asa tind sa faca. Daca vine vorba de portughezi, eu m-am decis sa ma iau dupa codul manierelor aristocratice victoriene presentate in filmul Love Actually din 2003, in care se arata ca este bine ca sa fim intelegatori si cald amical prietenosi, insa totusi respectuosi, fata de cei care indeplinesc diverse servicii in jurul nostru, inclusiv portughezi, mai ales daca apartin unor alte culturi in care diverse mancaruri au niste povesti asa de interesante, (de fapt probabil majoritatea popoarelor lumii, chiar daca nu au apucat toti sa scrie asa mai in detaliu despre ele).

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place pestele, asadar, raman la acest produs...carnati astia imi par destul de "grasi" totusi!

    RăspundețiȘtergere