marți, 30 septembrie 2014

Ionel Teodoreanu, un crai de lux, si marea sa neimplinire in dragoste

Prozatorul născut la Iaşi în 1897, care avea să fie recunoscut pentru scrierile sale ce evocă în stil inconfundabil copilăria şi adolescenţa, şi-a câştigat existenţa ca avocat, dar a rămas fidel literaturii. Scrisul i-a ocupat cea mai mare parte a timpului liber, iar cele mai multe cărţi ale sale s-au născut în lungile zile de vară, când, obosit să pledeze în procese, se retrăgea împreună cu familia la Mănăstirea Agapia din Neamţ. Acolo, în cerdac, scria până după-amiază. După ce punea punct, povestesc cei care l-au cunoscut, se plimba cu soţia sa (născută Maria Ştefana Lupaşcu, ea însăşi scriitoare, având pseudonimul Ştefana Velisar) şi se juca cu cei doi copii ai săi, Ştefan şi Osvald Teodoreanu.
Despre scris nu se poate spune că a fost doar o pasiune pentru avocatul Ionel Teodoreanu, care a semnat volume unice în literatura română -, „Uliţa copilăriei" (1923), „La Medeleni" (1925-1927), „În casa bunicilor" (1938), „Lorelai" (1935) etc. -, fiindcă literatura i-a fost vocaţie şi profesie. Printre pasiunile sale s-au numărat însă sportul, în special patinajul şi boxul.
Frumos şi melancolic, preocupat de subtilităţile sufletului omenesc, Ionel Teodoreanu a stârnit pasiuni printre destule reprezentante ale sexului frumos. Cele mai multe dintre aceste amoruri au rămas învăluite în mister şi li s-a pierdut urma în istorie. Însă o iubire neîmpărtăşită, survenită după 1938, când autorul s-a mutat la Bucureşti,  a fost dezvăluită de Vlaicu Barna, prieten al scriitorului: „Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine.

Nadia Gray


Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă".
Acelaşi evocator a elucidat enigma: „Frumoasa neîndurată de pe scenă era Nadia Cantacuzino, soţie a aviatorului Bâzu din istorica familie aristocrata, şi graţiile ei au strălucit şi după plecarea din ţară, distribuită în filme sub numele de Nadia Gray. De la această nereuşită, care l-a costat mult, Ionel Teodoreanu a început să fie văzut în faţa paharului, el, care se delimita totdeauna de aura bahică a bunului sau frate Păstorel, şi la masă nu bea decât rar o sută de grame de vin îndoit cu apă".
Născută la Bucureşti în 1923 dintr-un tată rus şi o mamă basarabeancă, actriţa care l-a fermecat pe melancolicul scriitor se numea Nadia Kujnir-Herescu. Ea s-a căsătorit cu celebrul prinţ Constantin („Bâzu") Cantacuzino, aviator în timpul războiului. Împreună cu acesta, a părăsit România la sfârşitul anilor '40, după al Doilea Război Mondial, la instaurarea comunismului, şi s-a refugiat la Paris. Mai târziu, cuplul avea să se stabilească în Spania.
 În capitala Franţei, tânăra şi-a consolidat cariera actoricească. A debutat în film în 1949, în pelicula franco-austriacă  „L'Inconnu d'un soir". Avea să joace apoi roluri de mai mică sau mai mare întindere. Printre celebrităţile alături de care a fost imortalizată pe peliculă se numără Marcello Mastroianni, Vittorio de Sica sau Errol Flynn. Poate că cel mai cunoscut rol al său a fost în „La dolce vita" (1960), capodopera lui Fellini. În acest film celebru, o puteţi vedea jucând o bogătaşă care-şi sărbătoreşte divorţul la o petrecere din propria locuinţă, printr-un număr de striptease.
După moartea soţului, survenită în 1958, Nadia Gray, aşa cum a rămas în istoria filmului, avea să se stabilească în SUA la sfârşitul anilor '60, graţie căsătoriei cu avocatul newyorkez Herbert Silverman. În 1976, a renunţat la cariera de actriţă de film, preferând să devină cântăreaţă de cabaret. La 13 iunie 1994, când locuia în Manhattan, s-a stins la vârsta de 70 de ani, în urma unui atac de cord.

autor:Ionela Roşu
sursa:http://www.historia.ro

24 de comentarii:

  1. Oameni cunoscuți și poveștile lor de dragoste! Interesant!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi se pare fascinant faptul acesta...oricat de celebru, oricat de sus ai fi e greu spre imposibil sa-ti controlezi sentimentele...
      sigur, cu efort se poate dar merita oare efortul?

      Ștergere
  2. Ce poveste fermecatoare... am citit-o de cateva ori si nu vreau sa se termine... Minunata cronica a anilor 40...Cat de frumos se impletesc povestile de viata.
    o zi buna, draga mea draga:-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. un om sensibil, romantic asa cum sensibile si romantice au fost cartile lui...
      Medelenii lui, cine ii poate uita?
      cat despre Lorelai...cate emotii mi-a adus lectura acelei carti...
      pup draga mea draga, plina de soare sa-ti fie ziua! :*

      Ștergere
    2. Stilul scriitorului I.Teodoreanu este unic... Imi amintesc ca atat m-a fermecat romanul Lorelai incat mi-am dorit atunci ca in cazul in care voi deveni mamica de fetita, sa ii pun numele Lorelai :) oare cate adolescente nu au visat asta?! :))

      Ștergere
  3. cu siguranta multe :)
    dar azi, azi oare cat de sensibilizate ar fi fetele de frumusetea acestui roman?
    putin spre deloc, cred, dar tare mi-as dori sa ma insel....

    RăspundețiȘtergere
  4. O poveste imtre povesti.Asa cum citeam pe vremuri cartile lui Teodoreanu,asa am citit postarea ta
    Multumim pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa zambim cu drag amintirilor draga Floarea atata timp cat ele sunt frumoase :)

      cu drag, intotdeauna pentru fiecare dintre voi!

      Ștergere
  5. Eu am fost ff suparat pe dl Ionel Teodoreanu ca a "ucis-o" pe Olguta, personajul din La Medeleni, plus eram deja nervos pe el din cauza ca o cuplase cu unul batran ! Ca era mai batran deja incepusem sa ma consolez, insa cand am vazut si ca nu era bun de numerous ca, adica sa o apere pe Olguta, zau, ce rost mai avea legatura ei cu el ? Plus pt mine Olguta nu era de loc asa ca Daisy, din Marele Gatsby, era altfel, deci nu ar first trebuit sa devina self-destructiva. Oricum, am cautat multi vunovati pt decesul ei tragic, chiar daca era vorba de could caina plus ca totusi si-o facuse cu mana ei, insa nu ma puteam could nsola, asa de suparat am fost pe toata lumea ! O clipa am vrut sa si imi indrept cariera pt a deveni politist la narcotice si trafic de droguri...noroc ca am revenit cu picioarele pe pamant si am ramas la chemarea mea de functionar ca nu era genul
    meu sa devin politist plus nu as fi fost competent, adica exista riscul sa inrautatesc statisticile si nu mai intra Romania in UE cf plan din cauza incompetentei mele care as fi tras Min de Interne si de Justitie intr-o pozitie si mai rea decat erau !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. slava cerului ca ti-ai pastrat cumpatul si ai ferit lumea de atatea nenorociri :))

      Ștergere
  6. Zau, cred ca Olguta a fost see ngurul personaj pe care children ar am vrut sa-l salvez si sa-l reabilitez totodata, insa nici acum nu ma pot decide daca asta e datorita talentului dlui I Teodoreanu, sau datorita incompetentei lui de scriitor care nu are grija de public ! Inca sunt si acum suparat pe el si nu l-am putut ierta asa 100 %...ca eu de obicei incerc sa fiu indulgent cu artistii, le trec multe cu vederea, dar totusi pana la un punct !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate si aceasta dorinta te-a modelat cumva :)

      norocul lui ca nu mai traieste :))

      Ștergere
  7. toate ca toate dar suferintele din dragoste sunt la fel la toata lumea....:)
    as zice ca iubirea chiar nu face diferenta...:P
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu stiu daca din pacate sau din fericire dar da, asa stau lucrurile...
      te pupacesc si eu!

      Ștergere
  8. Uneori nu stii cui se lasa prada, sentimentelor sau orgoliului ranit.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-ai amintit de anii adolescentei !
    Toti avem iubiri impartasite sau nu. Nu toata lumea are talent pentru a scrie despre ele ( eu una nu ! :) ) !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nici eu, de aceea profit de povestile pe care altii ne fac sa le traim alaturi de ei, scriindu-le :)

      Ștergere
  10. Nu stiam povestea asta. Mi-aduc aminte ca dupa ce am citit La Medeleni mi-am spus ca musai trebuie sa ma îndragostesc de o Monica. Si am facut-o... Tot ca Ionel, fara sperante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. off offf...
      as zice sa nepovestesti dar mi-e ca zic prea mult :)

      Ștergere
    2. Ce sa mai spun acum? Era o profesoara!

      Ștergere
    3. fara speranta dar iata ce amintiri ai acum! :)

      Ștergere
  11. Nostalgica amintirea zilelor adolescentei,cand visam la Medeleni,sufeream cu fiecare in parte, din nemuritorii eroi ai lui Ionel Teodoreanu !
    Multumesc pentru intreaga poveste de dragoste neimpartasita pentru Nadia Gray....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aceasta nostalgie o resimt si eu gandindu-ma la vara cand am citit La Medeleni, dorindu-mi cu ardoare sa fiu acolo intr-o imposibila intoarcere in timp...
      creatori de iluzii minunate, scriitorii, dar iata ca realitatea nu a lasat loc iluziei...

      Ștergere