"Ma cheama Alber..."

Apropierea iernii imi aminteste invariabil de o carte draga mie...aceasta carte m-a facut sa visez sa intalnesc marea iarna... Inca nu am ajuns la ea in acest anotimp... "Maria si marea" lui Radu Tudoran este o poveste care incepe vara...o poveste de dragoste fierbinte ca nisipul...banala dar reala comparatie... Si in dragoste ca si in natura exista patru anotimpuri...si in dragoste ca si in natura iarna, cu tot albul ei stralucitor, amprenteaza cenusiul si senzatia de rece...asta simtea si Maria privind iarna marea...

"Ma cheama Alber,sa nu te mire ca e fara t la urma,spuse tinarul.Au gresit la primarie si asa a ramas -
Alber!...Am vrut sa aud cum suna.
Alber,fara t.E cam caraghios.
Pe mine ma cheama Maria...
Si ce faci in viata?
Era marinar! Mai bine n-ar fi spus! Dar el ii placea;trebuia sa se impace.Sau sa-i ignore ocupatia... ................................................................................................................... Il gasi asezat pe Calul de Salcie.Era ud,dar pe fata nu i se citea nici o suferinta;ploaia il inviora,ca pe plante.
Maria il privi cu ura;sa fi fost incovoiat ,sa nu fi avut genele atit de dese si grele,impodobite cu picaturi de apa ca niste strasuri,sa-l fi simtit trist sau nelinistit,s-ar fi apropiat de el dintr-o data.
Avea nevoie de o intimplare deplina,care sa depaseasca moartea din orele cind o cunoscuse si o examinase cu luciditate.
-Ce faci aici?intreba,rece.
-Te astept,raspunse Alber.
Privea in sus,la ea;nu se ridicase.Era atit de ud,ca parea iesit din mare.Maria puse o mina pe Calul de Salcie.
-Buna seara,Cristofor! Era grava,cu o sinceritate deplina;trunchiul acesta adus de valuri ,semanind cu un cal esuat,fusese un prieten real,pina la insufletire.Acum ar fi petrecut o ora de impacare si nostalgie,aplecata pe grumazul lui,leganindu-l si spunindu-i cuvinte calde in ploaie.
Intre ei aparuse un barbat;avea nevoie de el si-i venea sa scrisneasca de furie.
-De cind astepti?
-De cind n-ai venit.
Era nebun ? Sau ii placea sa se joace cu vorbele?
Dar poate spunea adevarul,si atunci avea datoria sa-l iubeasca,macar provizoriu."

Mi-am dorit ca macar pentru un anotimp sa fiu o Marie langa Alber fara "t"...doar ca Alber-ii mei l-au avut mereu pe "t" la sfarsit...si astfel Albert e doar un nume,vara - un anotimp iar marea...marea este mereu acolo...mai ales iarna...

foto: Realitas Nol