duminică, 10 mai 2015

Măgura: satul din România care a ajuns să se bată în Financial Times cu cele mai cunoscute oraşe din lume

Între Munţii Bucegi şi masivul Piatra Craiului stă risipit pe dealuri, rupt de timp şi de lume, satul Măgura, unde oamenii împletesc „darurile“ civilizaţiei cu un stil de viaţă arhaic, pastoral.Măgura, din judeţul Braşov, şi cei  400 de locuitori ai săi au atras atenţia presti­gioasei publicaţii britanice Financial Times, care, în suplimentul House&Home la ru­brica Expat Lives, redă povestea jurna­listei şi autoarei de cărţi de istorie Arabella McIntyre-Brown, poate cea mai ciudată fiică a satului. Jurnalista a ales să trăiască la Măgura pentru că aici s-a simţit „ca acasă“ când a vizitat prima oară România la începutul anilor 2000. Drumul de la Zărneşti până în sat l-a făcut într-o căruţă trasă de cai. N-o deranjează că cel mai apropiat magazin modern se află la opt kilometri distanţă de sat. Are maşină, aşa cum au de altfel mulţi dintre proprietarii de acolo.
„Mulţi oameni nu cred că Transilvania există în realitate. Sentimentul este că există cumva după un văl, este un loc misterios“, spune McIntyre-Brown. Măgura este aproape de Bran, cu castelul devenit celebru datorită legăturilor cu Vlad Ţepeş.  Scrii­toarea s-a hotărât să se mute în România în 2004, după moartea surorii şi mamei sale, însă s-a stabilit definitiv în Măgura în 2010, când a terminat de renovat casa cumpărată în satul braşovean. „Erau mai multe găuri în acoperiş decât acoperiş“, povesteşte McIntyre-Brown despre casa construită din bârne pe care a cumpărat-o în Măgura în urmă cu zece ani. Autoarea britanică descrie şi prima iarnă pe care a petrecut-o în casa sa de la sat, din care, din cauza zăpezii abun­dente, nu a putut ieşi timp de trei săptămâni.

„Unul dintre vecinii mei, care locuieşte în celălalt capăt al satului, a venit la mine cu un rucsac plin de mâncare - mere, lapte, brânză, pâine. S-a supărat când am sugerat să îi plătesc alimentele“, spune McIntyre-Brown. De altfel, scriitoarea britanică afirmă că un rol important în decizia de a se muta în România l-au avut şi relaţiile pe care le-a dezvoltat cu vecinii săi, deşi, iniţial, au existat tot felul de zvonuri despre ea.
„Eram, într-adevăr, o curiozitate. Faptul că eram o femeie de vârstă mijlocie nemă­ritată era bizar“, povesteşte McIntyre-Brown. La început, scriitoarea britanică a trăit din banii obţinuţi din vânzarea locuinţei pe care a avut-o în Liverpool, apoi din muncă de editare de cărţi. Acum, inten­ţionează să conducă workshopuri literare în Măgura şi lucrează la o carte.
McIntyre-Brown a lucrat ca jurnalistă pe domeniul economic, a scris mai multe cărţi, printre care şi Liverpool: The First 1000 Years, în 2001, şi a înfiinţat editura Capsica.

Autor: Luiza Chiroiu  
sursa: www.zf.ro

17 comentarii:

  1. Interesant ! Destui ciudați pe lumea asta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu cred ca inteleg ce vrei sa spui...te referi la algerea Arabellei McIntyre-Brown?
      daca da, nu as numi-o ciudatenie, poate mai degraba dorinta de a trai intr-un mod atipic pentru ea...

      Ștergere
  2. Interesant! Daca imi spunea cineva candva ca o sa se stabileasca englezi, americani, italieni, spanioli etc. la noi, nu credeam! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant articolul,mulți străini sunt interesați de țara noastră și
    mai ales de Transilvania!
    Îți doresc o săptămână minunată și plină de reușite,scumpo!
    Îmbrățișez cu același drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Transilvania este mai bine promovata, e adevarat dar si manastirile din Moldova, Delta Dunarii...
      te imbratisez si eu draga Elena >:D<

      Ștergere
  4. Numai că imaginea nu este din Măgura ci din alt sat, învecinat :)
    Cât sat: există cazare acolo și la 400 de lei/zi de persoană, deși drumul nu este asfaltat și în afară de un traseu care te duce spre creasta Pietrei Craiului, la Vf. La Om, altceva nu este ieșit din comun...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asta inseamna sa te vinzi bine, asta e marketingul...
      o fi bine, o fi rau...dar cu siguranta reprezinta o realitate :)

      Ștergere
  5. Cred ca am văzut povestea jurnalistei și la tv! Pe mine nu ma mira ca s-a atașat pana la mutare de Magura! Putea fi oriunde în faina noastră România. Plus ca oamenii de la tara sunt atât de primitori!!! Si frumosi și săritori și și și ....în ciuda faptului ca la tv spre ex ne sunt arătați doar cei invidioși și rai și needucați. ..:)
    Puuup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acesta manie cu stiri oribile despre oameni, asa cum spui, rai si invidiosi...ufff...
      e drept ca se practica in toata lumea dar bine ar fi ca sa apara mai multe stiri cu oameni de treaba si locuri frumoase pentru ca sunt destui si destule in faina noastra Romanie, cum bine spui si da...oamenii sunt saritori si calzi...
      poate am mai povestit aici pe blog...
      acum 10 ani, cred ca au trecut 10, am fost in cercetare in tara, lucram la un proiect despre sanatatea femeilor, protectie si contraceptie...
      era noiembrie si plouase, ajunsesem intr-un sat de prin Bacau urcat pe un deal...noroi cat cuprinde...
      am ajuns la casa unde trebuia sa stam de vorba cu o femeie...
      femeia asta cand a auzit ca noi am venit de la Bucuresti in satul lor ca sa stam de vorba cu femeile a fost atat de impresioanat incat s-a dus in casa, a venit cu un pres din acela testut in casa din tot felul de fasiute colorate si l-a intins de la prispa pana la poarta...a zis ca nu se poate sa ne afundam in noroi in curtea ei cu toate ca inoroite eram oricum...
      nu ne-a lasat pana nu am am mers pe acel covor...am simtit ca merg pe covorul rosu...
      cum as putea uita asa ceva?!

      Ștergere
    2. Serios? Ce frumos! Știu bine ca romanii sunt frumoși și la suflet...și uite și o dovada! ;)
      Iar cei de la sate sunt chiar speciali....

      Ștergere
  6. Ce frumos! Stiu ca cei din vest au inceput sa cutreiere tarile din estul europei si Romania e foarte frumosa si sunt sigura ca vin multi turisti. E visul meu sa ajung si eu pe la poalele muntilor din Romania :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc pentru aprecieri :)
      m-as bucura sa o faci!
      cu siguranta tara noastra nu este perfecta dar frumusetile ei chiar ating in multe locuri, perfectiunea! :)

      te mai astept pe aici! :)

      Ștergere
  7. Oare numele prajituricii Magura pe care o tin eu minte de acum vreo 10 ani e legat de numele acestei localitati ? Intreb pt ca efectiv incercam sa-mi aduc aminte cand a fost introdusa pe piata insa nu tin minte, mai ales ca eu nu prea cumpar asa dulciuri, dar tin minte ca o data poate acum vreo 9 sau poate chiar 10 ani mi-a zis mama sa ii cumpar o prajiturica Magura cand m-am dus o data la cumparaturi si tin minte ca am intrebat dar nu avea acolo si pe urma am inceput sa colind buticuri si am gasit-o la un chiosc la metrou ! (Pe mine ff rar ma trimite mama la cumparaturi, nici cand eram mic si stateam cu parintii nu prea avea incredere in mine...ca de cate ori mi-a dat o misiune, zau daca nu am venit acasa si tarziu si cu hainele transpirate si cu produsele facute praf storcite in plasa plus desigur si cu produse gresite, de gen marar in loc de leustean...zau, cred ca prima si singura oara ca am reusit cu Mission Accomplished si chiar m-a laudat mama a fost de data asta cu prajiturica Magura pt
    ca era a mica incat am putut sa o tin asa in mana plus scria Magura pe ambalaj, si am ajuns cu ea triumfator in stare onorabila acasa...de aia o tin minte !)

    RăspundețiȘtergere
  8. Dar nu voiam sa zic ca mama m-ar fi rasfatat in mod exagerat pt ca de fapt ea s-a straduit totusi sa ma indemne asa cu diverse exercitii..insa zau daca nu ramaneam corijent sau chiar repetent la diverse...pai au trecut asa vreo 10 ani ca sa ma promoveze la spalatul geamurilor si chiar tin minte ca ma uitam asa cu jind si la aspirator si ma intrebam oare cand va avea mama incredere si in mine, nu numai in tata ca sa ma lase sa aspir si eu...dar ea ma trimitea la munca de jos, ma punea sa aranjez ciucurii de la covoare si sa sterg praful cu carpa...nu avea incredere sa-mi dea unelte mai complicate pe mana chiar asa de usor...dar si cand am aspirat prima oara asa pe la vreo 11 ani, dupa vreo 6 ani de aranjat ciucuri si sters praful....ce mandru am fost ! Au mai durat vreo 3 ani totusi pana sa ma lase sa ating vreun geam...la inceput ma pusese doar asa sa tin de rama, nu aveam voie sa pun degetul pe geam !

    RăspundețiȘtergere
  9. inca mai exista, la prajiturica Magura, ma refer :)

    RăspundețiȘtergere