duminică, 10 mai 2015

Semnificațiile zilei de 10 mai. Povestea coroanei de oțel a regelui Carol

10 mai
Ziua de 10 mai a fost până 1947 Ziua națională a României. Care au fost motivele pentru care a fost aleasă să aibă acest statut? Iată cele trei motive:
Intrarea lui Carol în Bucureşti
Intrarea lui Carol în Bucureşti
1. Pe 10 mai 1866 la ora 14, într-o trăsură trasă de 12 cai și însoțit de alte 20 de trăsuri, prințul Carol I ajungea la Cotroceni. De aici s-a îndreptat spre Șosea, unde a fost întâmpinat de primarul Dimitrie Brătianu care i-a înmânat cheile orașului, spunându-i: ”Suverane al României! Ți-am dat coroana lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, de azi înainte stăbunii tăi; redă-i și tu antica splendoare! Fă din această frumoasă țară sentinela înaintată a libertății moderne, bulevardul nebiruit al civilizației occidentale”. Apoi prințul s-a urcat într-o trăsură de gală trasă de șase cai, având în stânga pe Nicolae Golescu și în dreapta pe Ion Ghica. Spectacolul era bine regizat: casele erau decorate cu steaguri, ghirlande și covoare; mulțimea, aliniată pe ambele părți ale șoselei, arunca flori, slobozea porumbei, scanda ”Ura!”. Ajunși pe podul Mogoșoaiei, la o casă în fața căreia se afla o gardă de onoare cu steag, Carol a întrebat în franceză: ”Ce este această casă?”. Generalul Golescu i-a răspuns tot în franceză: ”Acesta este Palatul”. Era o reședință princiară, o casă cu un etaj, fostă propietate a familiei Golescu, cumpărată de stat și devenită cea mai importantă clădire din România. Interiorul era bine întreținut și mobilat pe timpul lui Cuza.
Palatul Domnesc- Casa Golescu
Palatul Domnesc- Casa Golescu
Pe întreg parcursul, de la Turnu Severin la București, principele Carol văzuse realitatea românească: ”Amestecul de bogăție și sărăcie, de strălucire și de lipsuri ale poporului său. Îndărătul zidului de trupe, mulțimea îmbulzită nu contenea să-și aclame domnitorul. În pavajul de lemn desfundat roțile săltau, însă, mai crunt decât pe șleaul de peste câmpuri. Iar dincolo de steagurile desfășurate la ferestre, de scoarțe așternute peste balcoane, dincolo de flori, ghirlande, porumbei și cocarde tricolore, pe Podul Mogoșoaiei se ițeau case ticăloase de vălătuci(lut amestecat cu paie sau cu rogoz), alături de palate luminoase. Între acestea se remarca Platul domnesc, clădire cu etaj care aparținuse boierului cărturar Dinicu Golescu, în care locuise Alexandru Ioan Cuza. În fața palatului se afla o mlaștină în care se răcoreau dobitoacele cu rât, netulburate de larma alaiului, de bubuitul tunurilor, de sunetul trâmbițelor și de ropotul toboșarilor”.
Depunerea juramantului
Depunerea juramantului
Cortegiul și-a continuat drumul până la dealul Mitropoliei, unde principele a fost întâmpinat de mitropolitul Nifon. După un scurt ”Te Deum”, oficialitățile au intrat în Camera Deputaților. Aici Carol a depus jurământul. Nicolae Haralambie a citit formula constituțională: ”Jur să fiu credincios legilor țării, a păzi religiunea României, precum și integritatea teritoriului ei și a domni ca un domn constituțional”. Principele a spus în limba română: ”Jur”. Apoi într-o alocuțiune noul suvernan și-a exprimat devotamentul ”fără margini către noua mea patrie și acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetățean azi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăți cu d-voastră soarta cea bună și pe cea rea”. În aceeași zi, Adunarea Deputaților, pentru a da o anumită satisfacție Puterilor Garante, care cereau domn pământean, a dezbătut proiectul de lege prin care se acorda naturalizarea(împământenirea) familiei princiare de Hohenzollern. Proiectul a fost adoptat în unanimitate.
armata romana 1877
2. Pe 10 mai 1877, ca urmare a proclamării independenței în ziua precedentă, în ordinul de zi către armată, semnat de domnitorul Carol I, se afirma: ”În momentele grave prin care trece țara noastră, România întreagă are ochii ațintiți asupra voastră, ea pune în voi toate speranțele sale. În ora luptei aveți înaintea voastră faptele bătrânilor oșteni români; aduceți-vă aminte că sunteți urmașii eroilor de la Racova(Vaslui) și Călugăreni. Drapelul sub care luptați este însăși imaginea Patriei. Urmați-l dar vitejește și când odată laurii păcii vor reînverzii pe munții și câmpiile României, patria cu recunoștință va scrie numele bravilor ei apărători pe frontispiciul independenței sale”. Aceste frumoase cuvinte reprezintă confirmarea în fața țării de către domnitorul Carol a stării de independeță în care se găsea România.
regele carol elisabeta
3. Pe 10 mai 1881 a avut loc încoronarea suveranilor, Carol și Elisabeta. Evenimentul fusese programat pentru luna martie, când prin lege România fusese proclamată regat. Asasinarea țarului Aleksandru al II-lea a făcut ca frumoasa ceremonie să fie amânată. Noua dată a fost aleasă 10 mai, pentru a coincide cu depunerea jurământului din 1866 și independența din 1877. În dimineața lui 10 mai, ceremonia a fost anunțată prin 21 de salve de tun. La ora 10:15, regele și regina au plecat de la palatul Cotroceni la Gara de Nord, unde începea cortegiul încoronării. De aici, regele călare și regina într-o trăsură trasă de opt cai au pornit în fruntea coloanei alcătuită din jandarmi, militari, persoane oficiale. Suveranii au fost întâmpinați la mitropolie de șeful bisericii și de alte fețe bisericești. Pe dealul Mitropoliei se aflau delegații județelor, circa 6000. Regele și regina s-au închinat la icoanele din biserică, după care au luat loc la tribuna amenajată în aer liber. A urmat oficierea serviciului divin. Patru generali au adus coroanele regale, iar mitropolitul primat și mitropolitul Moldovei au dat binecuvântarea solemnă: 101 de focuri de tun au anunțat evenimentul.
coroana de otel a regelui carol
Coroana regelui era făcută din oțelul tunurilor turcești capturate la Plevna. Regele a ales oțelul și nu aurul pentru a simboliza vitejia ostașilor în Războiul de Independență. Coroana de oțel a fost făurită de către elevii și soldații meseriași ai Arsenalului Armatei din București. S-au făcut trei modele aproape identice. Unul dintre ele a rămas la Muzeul Arsenalului, nefiind terminat, cercul frontal diferind de acela al celorlalte două modele. Al doilea, modificat, a fost așezat pe globul purtat de acvila din vârful unei coloane de piatră din Bulevardul Carol, Piața C.A. Rosetti. Al treilea model este cel primit de Regele Carol I și se compune dintr-un cerc frontal cu opt fleuroane și tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre prețioase, toate stilizate din oțel. Cele opt fleuroane sunt unite, în vârful coroanei, de Crucea Trecerea Dunării. Coroana cântărește 1.115 grame și este realizată din zburătura unui tun (partea din față a țevii) de calibru 90 mm, fabricat la atelierele F. Wöhlert din Berlin.
10 mai 1881 incoronare carol
După înmânarea coroanelor, primul ministru Dimitrie Brătianu a prezentat suvernailor un pergament conținând legea de proclamare a Regatului, pe care cei doi l-au semnat, pentru a se păstra la Arhivele Statului. După sfințirea coroanelor, cortegiul a pornit spre Palat, suveranii fiind aclamați de mulțime. În sala tronului, coroanele au fost aduse de președinții Corpurilor legiuitoare. Primindu-le, regele a ținut un discurs: ”Prin serbarea de azi se încheie în mod strălucit o perioadă de 15 ani, bogată în lupte și fapte mari… Cu mândrie dar primesc această coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și care a fost sfințită de biserică. O primesc ca simbol al independenței și puterii României”. Carol a încheiat cu următoarele cuvinte: ”Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și militare”. Festivitățile au continuat și în următoarele două zile, cu defilarea bresleleor și trecerea în revistă a trupelor, cu banchete, mese și focuri de artificii la care au participat mii de oameni. Regatul României, aspirația atâtora care doreau o țară liberă și independentă, era realitate. Carol I a devenit cel dintâi rege al României.
"Albumul Carelor Simbolice", editat cu ocazia incoronarii
“Albumul Carelor Simbolice”, editat cu ocazia incoronarii
În timp, trei momente istorice diferite: 10 mai 1866(asumarea funcției de domnitor), 9 mai 1877(proclamarea independenței) și 10 mai 1881(încoronarea) au fost contopite într-unul singur pentru omagierea dinastiei. Inițiativa a fost a ministrului Instrucțiunii Publice și Cultelor, Spiru C. Haret. Pe 22 aprilie 1897 a trimis o circulară în care aprecia: ”cea dintâi datorie a școalei, care trece înaintea oricărei alteia, este de a forma buni cetățeni și cea dintâi condițiune pentru a fi cineva un bun cetățean este de a-și iubi țara fără rezervă și de a avea o încredere nemărginită într-însa și în viitorul ei, Toată îngrijirea celor însărcinați cu educarea tinerimii acolo trebuie să tindă… Hotărâm dar ziua de 10 mai ca zi de serbare școlară și o vom serba chiar din anul acesta”. Pe 29 mai 1897, în ”Monitorul oficial” s-a publicat, sub semnătura lui Carol, legea care stabilea: ”Ziua de 10 mai se instituie ca zi de serbare școlară pentru toate școlile din țară”.
incoronare 10 mai 1881 
sursa: www.istorie-pe-scurt.ro

24 de comentarii:

  1. Foarte interesantă poveste a acestei zile! Mulțumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. O pagina deosebita din istoria tarii. O prezentare mai frumoasa, nici ca se putea!
    Sa ai o duminica minunata, draga mea draga! pup ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa m-am gandit si eu...o pagina din istoria noastra care trece aproape neobservata...sunt sigura ca acest lucru se va schimba! :)
      pup si eu draga mea draga, faina sa fie si duminica ta! :*

      Ștergere
  3. În primul rând: principele a fost însoțit în trăsură de la Severn și până la București de Ion C. Brătianu, unul dintre cei mai longevivi premieri români din sec. XIX.
    Domnitorul nu a depus jurământul până când nu a fost asigurat că există o Constituție, inspirată după cea belgiană.
    În memoriile sale, Carol nu spune că porcii se aflau în fața palatului, ci doar că se tăvăleau în noroi.
    9 mai 1877 - Kogălniceanu a proclamat independența în Parlament. Numai că independența a fost recunoscută abia la Congresul de Pace de la Berlin, în 1878, după ce 4000 de militari români au murit în luptele contra turcilor de la sudul Dunării, statul român a răscumpărat datoriile societăților falimentare germane care au realizat căi ferate în România și a obținut cetățenia română un anumit grup social.
    În 1881, regele Carol I și-a așezat singur coroana pe cap, deși protocolul avea alt scenariu...
    Și mai este ceva: Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul au fost domnitori medievali și nu antici...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. precizarile tale sunt binevenite si cum altfel, foarte la obiect si documentate...
      este forte interesant ce ne-ai povestit aici, multumesc Catalin! :)

      Ștergere
    2. "redă-i și tu antica splendoare!" -antica are aici sens figurat.:)

      Ștergere
  4. Da cine mai are timp de istorie? Acum altele sunt preocupările! Tu mi-ai lipsit sa știi. ..:))
    Te pup! Zi faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, aici ai dreptate, altele sunt preocuparile, foarte la timpul prezent! :))
      multumesc, geamana mea...gandul uni prieten te face mai bogat, asa se spune :))
      te pupacesc si eu! :*

      Ștergere
  5. Multumesc pentru info, pandhora. :)
    Noapte frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. intotdeauna cu drag, Diana! :)
      o noapte buna iti doresc la randul meu si o saptamana de top!

      Ștergere
  6. Am citit cu voce tare,deoarece baietii erau langa mine,asa ca n-am pierdut ocazia sa le mai "var" ceva in cap.:))
    Unele lucruri le stiau,altele nu...Mark imi zice:"-De aia il duceau pe Goe la Bucuresti de 10 mai?":))
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ha ha ha...adorabil Mark al tau si maxim de haios...iata ce corelatie absolut corecta a facut! :))
      nici nu se putea altfel cu o mama ca tine!
      te imbratisez Angi, esti un om care daruieste atat de mult si care pare sa nu oboseasca niciodata sa fie bun si frumos...te admir mult! :)
      (fara nico legatura cu dulceata), consider asta gluma noastra, da? :)))

      Ștergere
  7. Frumoasa prezentarea ta!
    O zi pe placul tau!

    RăspundețiȘtergere
  8. Un articol f interesant si frumos. Am cautat din curiozitate sa vad ce varsta avea Carol 1 cand a venit in Romania in 1866. In aprilie implinise 27 de ani. In acelasi an a fost avansat de la gradul de locotenent secund la gradul de capitan in armata prusaca, insa nu stiu daca asta s-a intamplat inainte sau dupa ce a devenit print de Romania, desi probabil simultan sau oricum legate una de alta. Nu cred ca mai vizitase inainte teritoriile Munteniei sau Moldovei, nici probabil ale Transilvaniei de azi, deoarece in anii imediat anteriori fusese ocupat in nord cu al doilea razboi al Prusiei cu Danemarca referitor la dispute teritoriale de granita (regiunea Schleswig-Holstein). Se pare ca a avut pile la Napoleon III, care l-a recomandat pt a deveni print de Romania, desi desigur probabil ca si diplomatii romani cautau un aristocrat serios si aveau legaturi cu administratia lui Napoleon III, insa efectiv nu stiu daca alegerea lui a fost ideea romanilor sau a francezilor...e posibil sa fi fost a romanilor de vreme ce se pare ca Napoleon III i-a spus in gluma lui Carol inainte sa-i spuna despre alegere sa "fie atent ca acum va trebui sa invete sa sarute papucii turcesti", desi e la fel de posibil ca sa fi fost o alegere sugerata de cineva din administratia franceza, nu de pila speciala la Napoleon III, poate asa o decizie la nivel de middle management. Insa nu am cautat ff atent re procedura de selectare, si cine au fost si alti posibili candidati, plus habar nu am cum era
    organizata si cum functiona administratia Napoleon III, si cine cunostea pe cine, plus efectiv habar nu am despre diplomatii romani post Cuza, dar poate
    stie Catalin, plus sunt sigur ca istoricii stiu, numai ca nu am avut eu timp sa caut, doar am devenit asa vag curios. Mi se pare interesant ca pevwikipedia suedeza care e mereu interesata de chestiile astea care tin de activitatea diplomatica, scrie destul de putin despre Carol 1, scrie mai multe despre domnitorii romani anteriori si cei de dupa, insa despre Carol 1 scrie ff putin ! Exista mai multe chiar despre viitoarea lui consoarta Elizabeta decat despre Carol 1, (desi asta e posibil pt ca initial ea fusese o posibila candidata pt o casatorie in UK cu printul Albert insa el a ales-o pana la urma pe Alexandra pt ca nu i-a placut asa de mult de Elizabeta, si cf unor barfe, lui ii placeau femeile mai slabe, desi ma rog astea sunt barfe ale unor persoane care se laudau ca ii cunosteau preferintele lui sexuale, desi e posibil sa nu le fi stiut chiar pe toate si sa fie doar asa barfe ca sa-si vada numele in tabloidele zilei asociat cu aristocratii de rang mai inalt ai familiei regale). Oricum, mie mi se pare mai odihnitor sa citesc barfe despre aristocrati decat despre Kim Kardashian, pt ca mie aristocratii mi se par chiar mai realisti umani decat VIPuri din astea din lumea entertainmentului si artelor care mi se par total artificiale, (nu ca ar fi ele artificiale ca persoane ci pt ca de fapt nu sunt prezentate noua ca persoane, decat rar, in unele biografii, ci sunt prezentate constructe ff artificiale despre ele in mass-media, fie ca ele sunt de acord cu asta sau nu, dar cam asa e stilul, pe cand aristocratii avand totusi si un vag rol politic, nu numai de imagine, desi restrans desigur in UE in zilele noastre, plus considerati cat de cat mai importanti asa pt istoriografia de stil clasic in care leadershipul uman administrativ si politic e inca considerat important,
    mai apuca uneori sa fie prezentati si ca oameni, sau cel putin poti intrezari si momente de naturalete din partea lor, nu total ca niste papusi de plastic)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. esti teribil, cum ai ajuns tu la preferintele sexuale ale lui Carol 1...nu stiu! :)
      chiar daca nu ai gasit multe informatii despre el pe Wikipedia, faptele lui raman fapte...

      Ștergere
    2. Carol I și Napoleon al III-lea au fost veri de mamă...
      Există o aventură a regelui Carol I, care și-a pierdut într-o noapte galoșul prin vecini, la Sinaia, iar a doua zi a cerut să fie căutat pentru a nu lăsa loc de interpretări - avea inițialele sale pe el...

      Ștergere
    3. Nu erau ale lui Carol 1, erau ale printului Albert, primul candidat pt casatoria cu Elizabeta, viitoarea sotie a lui Carol 1, pe care a respins-o in favoarea Alexandrei de Danemarca, fiica lui Cristian 9 al Danemarcei. Intre timp am aflat ca acel refuz initial nu era asa de mult bazat pe barfe cum ca Elizabeta era prea "grasa", (ca nici nu era de fapt), ci se intamplasera niste chestii in relatia UK-Prusia care favorizau acea casatorie cu Alexandra mai degraba decat cu Elizabeta.
      Ulterior Elizabeta (si familia ei) au
      acceptat o casatorie cu Carol 1. Ea a fost ok in cadrul casatoriei insa primul (si unicul) copil, o fetita, a decedat la varsta de 3 ani, si dupa aia se spune ca nu a mai putut functiona la un nivel deosebit de inalt...in esenta a fost deprimata...se pare ca la un moment dat a scris in public ca ea ar recomanda mai degraba o forma admin de Republica decat de Monarhie pt Romania pt ca ei i se pare ca organizarea monarhica e prea usor coruptibila decat una republicana dpdv modern...zau, am citit pasajul si pare destul de logic si frumos argumentat, desi pare a contine o mica exagerare in ca a scris o chestie care arata un grad posibil scazut de self-esteem, (asa pt ea, ca persoana aristocrata de inalta functie,
      nu neaparat ca om individual), "nu pot sa inteleg cum de ne mai rabda poporul" (de corupti ce suntem asa ca monarhi, adica,de le luam painea de la gura pt tot felul de luxuri administrative necesare pt functionarea monarhiei, baluri, tinute de lux, etc, (ce nu e in ghilimele nu e citat exact, dar scria cam in sensul asta)...drept care a fost considerata usor sarita de pe fix, ceea ce era preferabil decat sa fie considerata comunista, (vorbind de comunismul existent la acea
      vreme...zau, un comunism chiar avangardist pe atunci, care arata ca era o femeie care citea destule carti probabil interesante relativ la altele de la vremea ei...adica in sensul ala si mama mea e o comunista si ar fi fost de acord cu ea, pt ca ea mereu promova austeritate in ceea ce priveste reducerea cheltuielilor de protocol si in familia noastra)

      Ștergere
  9. Tradiţia coroanei de oţel este întâlnită încă de la regii lombarzi. Coroana de fier a vechilor regi ai Lombardiei se compunea dintr-un cerc de fier acoperit cu lame de aur. Ea a fost făcută astfel în scopul de a arăta acelui care avea să o poarte ca această coroană este o datorie a cărei incomoditate este ascunsă sub o strălucire înşelătoare.
    Legenda pretinde că fierul interior provine de la unul din cuiele cele lungi care au servit la crucificarea Mântuitorului. Cu această coroană, creată în anul 594, s-au încoronat pe rând: Carol cel Mare (Charlemagne) în 774, când a fost uns rege al lombarzilor; Frederic al IV-lea, încoronat la Roma în 1452; Carol Quintul în 1530 la Bolonia, iar Napoleon la 26 mai 1805, la Milan. Cu această ocazie împăratul a repetat fraza primului care a purtat coroana: "Dieu me l'a donnée, gare ŕ qui y touchera! ".(Dumnezeul mi-a dat-o, vai de cel ce o va atinge!).
    Coroana este emblema regalităţii. Regii nu erau cu adevărat regi decât după încoronare, actele lor devenind legitime şi definitive după ce sfântul metal le atingea fruntea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hmmm...in aceast articol exact coroana de fier si de unde a provenit fierul m-a impresionat foarte tare...
      multumesc pentru completare, intregeste o imagine despre un Rege cu adevarat Mare...

      Ștergere
    2. Era un om bine educat. Plus a recunoscut public ca a avut multe de invatat din razboaiele lui de prusac cu adversarii danezi, ceea ce mi se pare de ff bun simt plus arata un interes pt educatie, o chestie care era destul de importanta de rezolvat si atunci ca si acuma in Romania, si nu numai. Nu stiu daca era deosebit de extraordinar asa de nivel de geniu politic insa pare sa fi fost un om serios.

      Ștergere
    3. Eu personal nu am avut mare lucru de invatat din razboaiele mele (personale imaginare) cu adversarii norvegieni si danezi, dar asta nu e pt ca nu s-ar fi straduit ei sa ma educe, sau nu mi-ar fi oferit conditii si materiale educative de exceptie, insa nu am invatat nimica pt ca probabil am fost indolent si nu s-a prins
      nimic de mine, plus eu m-am educat mai mult despre germani si turci si polonezi pe aicea pana in momentul de fata, adicainca nici nu am deschis manualele daneze si norvegiene decat asa la nivel de rasfoire superficiala...dar asa faceam si la scoala, cand aveam test la matematica ma apuca subit interesul pt geografie !

      Ștergere
    4. grele razboaiele astea (personale imaginare) :))
      fermecator esti tu, Rudolph, uite cum ma faci tu sa ma repet! :))

      Ștergere