joi, 27 ianuarie 2011

Franz Liszt - Liebestraum - Love Dream

Europa a cunoscut o adevarata "Lisztomanie", femeile secolului al XIX-lea fiind cucerite de magia pe care o imprasta in jurul lui pianistul.....
Se spune ca femeile se luptau pentru a prinde batistele lui de matase sau manusile sale de catifea si cand sustinea concerte lesinau pur si simplu.....
Liebestraum "Vis de iubire", este o transpunere pentru pian a uni poem compus din 3 parti : prima parte este dedicata exaltarii iubirii - a iubirii religioase, cea de a doua parte exprima deliciile dragostei incarcata de erotism, si ultima, care este si cea mai cunoscuta si ascultata, ne prezinta cea mai pura iubire,acea iubire nealterata de dorinte sau iluzii....

2011 este anul Liszt,este anul in care se implinesc 200 de ani de la nasterea pianistului.

8 comentarii:

  1. Postarea ta ne îndeamnă la reflecţie.
    Ce iubim noi, de fapt? Omul sau talentul său? Fiinţa sau reflectarea ei prin creaţie şi/sau interpretare?
    Unii iubesc aspectul fizic, alţii charisma, iar alţii...trăirea celuilalt.
    Într-un fel mi se confirmă ceea ce cum spuneam pe undeva:
    Oamenii n-au nevoie de oameni.
    Oamenii au nevoie DOAR de idei şi de sentimente.

    RăspundețiȘtergere
  2. Blue Freedom : de cele mai multe ori rasfrangem asupra omului talentul sau..uitand ca dincolo de acest talent se afla tot un om dar cu ceva in plus ...sensibilitate,originalitate, un altfel de a simti si de a percepe lucrurile,oamenii,lumea...in rest iubeste,minte sau se lasa doborant ca orice alta fiinta...poate fi dezamagitor...dar nu ar trebui...

    RăspundețiȘtergere
  3. Păi normal ar fi să servim totul, la "pachet". Chit că ne place sau iubim mai mult o anumită latură a personalităţii individului.
    Din păcate, majoritatea ne îndrăgostim de talent şi privim restul exact cum m-am exprimat: ca pe un l/r-est.
    De aici şi drama trăită de omul înzestrat cu talent. Cred că el simte că e valorizat exclusiv ca purtătorul unor aptitudini geniale şi ignorat în celelalte ale sale. Îi rămâne să se împace cu asta sau să se însingureze. Sau, dimpotrivă, să exagereze cultivându-şi dincolo de obsesie calităţile pentru care e apreciat de ceilalţi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bun regasit, tuturor!
    :)
    cred ca omul iubeste ceea ce-i starneste celalalt in el, la polul opus e ura!
    Demozelele sunt si azi sensibiloase la domni care starnesc oareshceuri in sufletele lor, numai ca "oareshceurile" s-au imbogatit cu mii si mii de accesorii!
    In mine starneste "oareshceuri" (de fiecare data) nu Liszt ci Shostakovich - "The Second Waltz" in interperatea (modelarea) lui Andre Rieu!
    Ba mai mult, as putea spune cu mana pe inima, ca orice interpreteaza acest om (din punctul meu de vedere - fenomental) imi starneste "oarescheuri"!
    :)
    Fiecare cu sensibilitatile sale, partiularitatile si vibratiile sale..

    RăspundețiȘtergere
  5. Blue Freedom :aprecierea sau lipsa ei o simte in primul rand omul si abia apoi purtatorul de talent...pe cand perceptia celor care isi exprima admiratia este in sens invers...
    si in cazul lui Liszt femeile erau impresionate,sensibilizate de muzica lui dublata si de farmecul ochilor lui negri si a parului minunat...muzica lui nu era tangibila...dar el da...

    RăspundețiȘtergere
  6. andreiradu : ma bucur de trecere :)
    Andre Rieu este un altceva deosebit,modern in clasicismul lui...mie mi se topeste inima cand ascult in interpretarea lui tema din Romeo & Julieta...si pentru ca aminteam de Romeo & Julieta am ramas fan infocat al filmului lui Zeffirelli :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Adevărat, Pandora. Frumos ai spus.
    :)

    RăspundețiȘtergere