Cantecul Catelei - Serghei Esenin

Spre ziua, sub capita de secara,
Pe auriul snopilor plecati,
Cateaua, in vifornita de-afara,
Fatase sapte catelusi roscati.

Pana-n amurg, veghind incovoiata
I-a rasfatat, lingandu-i nentrerupt.
Si se topea ninsoarea spulberata
Pe fierbinteala pantecului supt.

Iar seara, cand gainile s-aseaza
Stapanul casei a iesit posac
Si unde mama palpaia de groaza
El pe toti sapte i-a bagat in sac.

In urma lui, fugind dupa desaga
Cateaua da-n nametii de pe drum
Rapindu-i puii, apa din viroaga
Scancea curgand sub botul ei acum.

Nu mai conteaza ce m-a facut azi sa-mi amintesc aceasta poezie a lui Esenin....uneori neputinta este mai mult decat dureroasa...