"O berarie muncheneza la Bucuresti! "

“Carul cu bere” a fost localul in care am incheiat iesirea din seara aceasta in oras… Imi este foarte drag acest loc pentru ca pastreaza, atat cat este posibil azi, intacta, atmosfera din acele timpuri in care la una dintre mese il puteai intalni pe Pastorel Teodoreanu sau pe Conu Iancu Caragiale.Neschimbat a ramas si faptul ca, atat podele cat si minunatele scari in spirala sunt lucrate din lemn fara cuie….
Dar mai bine sa ne intoarcem putin in timp….
Ne aflam in anul 1879 si ziarele vremii anuntau deschiderea unei noi locande (architect Ziegfried Kofczinsky) :
„Asta da, surpriza! O berarie muncheneza la Bucuresti! Pe vechea strada Stavropoleos, in sfasit ceva nou. S-a deschis un local de consumatiune cu totul aparte de lucarnele hanurilor, de carciumile si alte feliuri de locande ale orasului nostru. Totul e cu bun simt: cladirea nemaiintalnita pe la noi, mobilele din lemn masiv, pe pereti se pot admira picturi care nu le au alte localuri. La vremea caldurii mari, se poate servi o bere rece si lua, indata, gustari pe potriva bauturii svabesti ce se afla aici: cremvursti cu hrean < > din Svitzeria si patricieni, dar si mici sau carnaciori oltenesti de-ai nostri, usturoiati din belsug.”
Invitatia de mai sus era facuta in numele celor doi inimosi tarnaveni, comerciantii Nicolae Mircea si Ignat . Tot de la ei avem „Reteta de mititei”multa vreme pastrata secreta.Pentru savoarea limbajului mai mult si nu a gustului - greu de simtit in scris - o sa spicuiesc cateva fragmente din aceasta reteta aparuta intr-o carte de bucate din anul 1920....
Va doresc lectura...cu pofta buna !
Reţeta de mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE din Bucureşti, la 16 Iunie 1920
"Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici. Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor. Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează: 8 grame de piper proaspăt pisat, cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt, 4 grame de enibahar pisat, coriandru pisat mărunt, 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt, 1 gram de anis stelat pisat mărunt, 8 grame de bicarbonat de sodiu, 1 linguriţă de zeamă de lămâie, 1 lingură de untdelemn, 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute. Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinta cu sare si ciusca.Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt...."