Poema Chiuvetei - Mircea Cărtărescu

într-o zi chiuveta cazu în dragoste
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa musamalei si borcanului de mustar
se plânse tacâmurilor ude.
în alta zi chiuveta îsi marturisi dragostea:
- stea mica, nu scânteia peste fabrica de pâine si moara dâmbovita
da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice si sunt pline de becuri
te risipesti punându-ti auriul pe acoperisuri
si paratraznete.
stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe si el
vasele cu resturi de conserva de peste
te-au si îndragit.
vino, si ai sa scânteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
craiasa a gândacilor de bucatarie.

dar, vai! steaua galbena nu a raspuns acestei chemari
caci ea iubea o strecuratoare de supa
din casa unui contabil din pomerania
si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
asa ca într-un târziu chiuveta începu sa-si puna întrebari cu privire la sensul existentei si obiectivitatea ei
si într-un foarte târziu îi facu o propunere musamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat si eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decât o data...
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis.