miercuri, 30 iulie 2014

București 1961: culoare, viață, civilizație (1)

autor: Raiden

Regimul comunist (1945-1989) a lăsat cicatrici adânci și a schimbat soarta României. În urma celor petrecute în aproape 45 de ani de dictatură a proletariatului, este normal ca percepția oamenilor informați să fie una negativă. Cu toate acestea, la scară largă, mulți regretă vechiul regim, dezamăgiți de pseudo-democrația actuală.
cop1961
În acest articol mă voi referi la Bucureștii anului 1961. De ce 1961? Pentru că atunci compania britanică British Pathé a realizat un reportaj în Capitala Republicii Populare Romîne. Englezii au filmat într-un București care pentru mulți pare familiar, însă în același timp necunoscut și poate un pic idilic. În cele peste 5 decenii care s-au scurs de atunci, în București au avut loc un cutremur major (1977)demolări aberante la scară extinsă (anii ’80) și multe experimente arhitectural-urnbanistice eșuate (după 1990), care au schimbat fundamental orașul. Bucureștii prezentului seamănă mai degrabă cu o rudă mai necivilizată a celor din 1961.
Mă voi opri asupra câtorva cadre mai interesante, pe care le-am prelucrat un pic. Acestea sunt extrase din reportajul original, dar și din materialul brut și dublele neincluse în varianta finală (vedeți clipul acesta la sfârșitul articolului).
IMPORTANT: Mă voi referi strict la aspectul de activitate edilitară și de civilizație citadină, care nu țin neapărat de un regim politic anume, ci mai degrabă de educație și o scară a valorilor nealterată:

LA PIAȚA UNIRII

Cu denumire proaspătă, ceea ce se numise în anii ’50 Piața 28 Martie își menținea puternicul caracter comercial, fiind o zonă foarte animată. Începând cu anii ’70, Piața Unirii avea să își schimbe radical înfățișarea. Dască vreți să vă plimbați (virtual) prin Piața Unirii finalului anilor ’50, vedeți acest experiment pe care l-am realizat.
01 unirii 1961 7Tarabele unde țăranii își vindeau produsele. Aici veneau cei care nu mai aveau loc în Hală (vorbim imediat de ea).
02 unirii 1961Vedere din piață spre biserica Sf. Ioan-Nou. În stânga, bulevardul 1848 (actual Brătianu)spre Universitate. Înainte, bulevardul Coșbuc (actual Coposu). Nu exista încă Magazinul Unirea, care avea să apară abia în 1973. Biserica a fost mutată de pe acest amplasament în 1987 – împinsă în spate, apoi construindu-se în fața ei, pe colț, blocul care are banca Raiffeisen la parter în prezent.
03 unirii 1961 2O femeie în vârstă alege flori. A se observa vânzătorul în halat. Pe fundal, ceea ce azi ar ficolțul cu blocul cu BRD la parter. Pe atunci, încă supraviețuia acolo frontul vestic al fostei străzi Bazaca – casa-felie și fostul han Bazaca. Ambele imobile aveau să fie demolate în anii următori.
04 unirii 1961 4O femeie cochetă, cu ochelari de soare, cumpără flori. Pe fundal, tramvaiul aparținând ITB(Întreprinderea de Transport București, actuală RATB) circulă pe bulevardul George Coșbuc (actual bulevard Regina Maria, un tronson dispărut în anii ’80, care traversa Piața Unirii).
05 unirii 1961 5Ce doriți, roșii, struguri sau mazăre-păstăi? Se găseau la tarabe. Pe fundal, un monument bucureștean dispărut în anii ’80: Hala Mare sau Hala Unirii, construcție din fier forjat și sticlă, datând de la finalul secolului 19, ridicată de antrepriza lui Gustave Eiffel (cel cu turnul din Paris). Hala Traian (încă existentă) vă poate da o idee, dar la scară mult mai mică, a ceea ce era Hala Unirii.
06 unirii 1961 6Se cumpără roșii, vânzătorul dă sârguincios restul. Pe fundal, o mașină de aprovizionare, cu multe lădițe.
07 unirii 1961 3Privire generală a străzii Halelor și Splaiului Independenței (pe care circulau tramvaie), cu zona de tarabe de lângă Hală. Se observă în stânga biserica Domnița Bălașa (azi acoperită de blocuri din anii ’80), începutul Căii Rahovei (tronson dispărut în anii ’80), Palatul Justiției (pe atunci Tribunalul Capitalei), iar în spatele său, blocul-turn de la Piața Splaiului (actuală Piața Națiunile Unite), pe atunci nou-nouț. Dâmbovița era acoperită cu un planșeu din anii ’30 de la Piața Unirii la Piața Splaiului, planșeu la care s-a renunțat în anii ’80. Cadrul este filmat de la etajul unei case care mai există și azi, practic ultima casă supraviețuitoare înainte de blocul BRD (casa Bazaca).

sursa: www.bucurestiivechisinoi.ro

8 comentarii:

  1. Superb articol! ♥
    Mi-ai amintit de copilarie, aveam 2ni in '61! :)) Chiar imi este dor sa ma plimb cu tranvaiele ITB-ului :))) De asteptatul la nesfarsit in statie pe un ger de -25 de grade dar cu fluturi in stomac si iubire in suflet! :))))
    Piata Unirii imi este tare draga, am fost des acolo, (tata lucra prin apropriere)
    Imi placea mai mult "B-dul George Cosbuc", "Regina Maria" suna atat de "strain"!
    Este de remarcat curatenia de pe jos, linistea si calmitatea din fotografii si privirile
    multumite ale oamenilor! Au fost vremuri pe care eu le iubesc chiar daca au fost "comuniste", au fost vremurile tineretii mele...... privesc inapoi cu nostalgie!
    pupici draga mea "cutiuta"
    multumesc de clipa de melancolie....... ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. anii '60 se pare ca au fost, asa cum reiese si din articol, inca sub influenta perioadei cand viata era aproape normala...inca nu incepusera restrictiile la curent electirc, la gaze si apa calda, inca nu incepusera demolarile...
      asta prezinta si articolul, cat de reprezentative erau aceste locuri care acum nu mai exista :(
      gandeste-te ca Hala Unirii a fost ridicata de de antrepriza lui Gustave Eiffel...iti dai seama ce valoare avea aceasta constructie pe care acel om fara pic de remuscare a sters-o de fata pamantului ca sa faca acel odios palat al parlamentului al carui nume nu merita scris decat cu litera mica....
      si eu imi amintesc Hala, treceam pe acolo cu bunica mea, imi amintesc si de Spitalul Brancovenesc, demolat si el....cum sa darami o ctitorie a lui Brancoveanu???
      ufff...nu vreau sa ma ambalez...ce a fost...dus ramane...
      e trist ca orasul asta avea identitate si un farmec de adevarata Capitala europeana, acum, putem sa speram doar la ce a fost si sa ne bucuram de ce a ramas...
      te imbratisez draga Minnie, ma bucur ca mai ridici capacul "cutiutei" mele :*

      Ștergere
  2. Tu ne aduci bucurie si un pic de nostalgie in postarea aceasta.Chiar daca nu sunt bucuresteanca,Ploiestiul,Targovistea sunt aproape si multe imagini imi sunt destul de cunoscute.M-ai teleportat in timp.Cu mare drag,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur la randul meu, cu mare drag, daca este asa :)

      Ștergere
  3. Mi-a placut foarte mult aceasta incursiune in trecut, desi mi-a trezit nostalgia unei arhitecturi specifice Bucuresti-ului adevarat.Hala Unirii- o frumusete !In spitalul Brancovenesc am fost internata; cum sa distrugi o capodopera !
    Multumesc mult pentru tot articolul !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bucurestiul adevarat, ce frumos ai spus-o...
      eu iti multumesc pentru asta! :)

      Ștergere
  4. Ehe...
    Tarabele astea verzi asa mi le amintesc si eu...
    Am si vandut la ele...cand veneau bunicii mei cu marfa la piata...
    Tare imi placea sa cantaresc la cantarul ala cu greutati si tirizie...:))
    Frumos articol....;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tarabele din Piata Unirii?
      mi se pare fantastic ca ai fost acolo si ai trait acea atmosfera de "cealalta parte a baricadei" ca sa zic asa...
      mi-ar placea sa-mi povestesti :)
      ma bucur mult ca ti-a placut :*

      Ștergere