luni, 7 iulie 2014

Cea dintâi iubire a lui Nicolae Grigorescu

“Eram de cincisprezece ani când meșterul care zugrăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac sfinții de la catapeteasmă. Acolo am cunoscut o fetică tot așa, cam de vârsta mea. Foarte frumoasă. Avea niște ochi mari albaștri, și-n toată figura o expresie dulce, de-o cumințenie îngerească. Și, nu știu cum, că ne-am pomenit prieteni. Seara, când isprăveam de lucru, ne întâlneam în grădina bisericii. Era vară, liniște, frumos ca în vis. Și ne plimbam alături, ținându-ne de mână și nu spuneam nimic. Dar eram așa de fericiți, cum numai la vârsta aceea poți fi. Când ne despărțeam, ne strângeam de mână, ne șopteam încetișor: «Noapte bună» și ne dădeam întâlnire pe a doua zi, tot la ceasul și în locul acela…
Era pentru mine tot ce făcuse mai frumos Dumnezeu pe lume. Şi nici nu mai puteam gândi altceva.
Odată, plecase zugravul la târg şi se vede că se încurcase la vreun chef, c-a lipsit două zile. Ajunsese cu lucrul la turla cea mare din mijlocul bisericii, unde mai rămăsese de făcut un serafim în creștetul bolții. Îmi isprăvesc eu ce aveam de făcut şi mă urc pe schele, mă cocoţez pe un scaun, ca s-ajung, şi cât oi fi lucrat eu acolo nu ştiu, dar când dau să mă depărtez puţin ca să văd ce făcusem, o dată aud, pe la spatele meu, glasul jupânului: «Bravo, mă băiete, să trăiești! E cel mai frumos înger pe care l-ai făcut tu. Leită Măriuca popii, da’ parcă-i și mai frumoasă aici».
Fără să vreau, făcusem chipul de care tot sufletul meu era plin…”
Nicolae Grigorescu
(15 mai 1838 – 21 iulie 1907)
sursa:http://webcultura.ro/
Grigorescu-Fetita-cu-basma
Nicolae Grigorescu – Fetița cu basma roșie

9 comentarii:

  1. Inima conduce mâna și așa apar capodoperele... Frumoasă poveste !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat, frumos ai sintetizat si tu povestea :)

      Ștergere
  2. Ce bucurie să citesc despre cineva (și ceva!) atât de drag mie! :P
    O zi superbă și o săptămână frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. are atat de multa puritate aceasta poveste...
      cred ca, indiferent cum este artistul ca om, sufletul lui este facut dintr-un material care nu se maculeaza, cel putin asa imi place mie sa cred...

      o saptamana perfecta iti doresc la randul meu! :)

      Ștergere
  3. ah iubirile astea...
    cum isi fac ele loc chiar si atunci cand nu ne spunem nimic! :P

    RăspundețiȘtergere
  4. candoare sufleteasca asa cum doar un mare artist poate poseda. Superba poveste!
    Induiosatoare farâma biografica! unde gasesti tu asemenea informatii, Pandhora draga?! Multumim :-*
    Pupici. Somn usor draga mea draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eee...cutiuta mea e plina si de povesti :)
      te pupacesc si eu, ai grija de tine, somn usor! :*

      Ștergere